800 matches
-
Irina Negrea Feerie pentru altă dată I (1894-1961) e unul dintre cei mai influenți și controversați scriitori francezi. Primul său roman, Călătorie la capătul nopții, a fost nominalizat la Premiul Goncourt în 1932, însă, în ciuda succesului de public și al unei consistente susțineri
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
alți patru ani trăiți în condiții precare în Danemarca, în aprilie 1951 se reîntoarce în Franța și semnează un contract cu Gaston Gallimard, același editor care-i refuzase publicarea Călătoriei la capătul nopții. Moare la 1 iulie 1961, la Meudon. Feerie pentru altă dată ar fi trebuit, în opinia autorului, să fie o nouă Călătorie la capătul nopții, Céline sperând să reintre în grațiile publicului francez datorită acestui roman. Prima sa parte, publicată în 1952, a fost redactată în nu mai
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
opinia autorului, să fie o nouă Călătorie la capătul nopții, Céline sperând să reintre în grațiile publicului francez datorită acestui roman. Prima sa parte, publicată în 1952, a fost redactată în nu mai puțin de patru variante în timpul exilului danez. Feeria I apare la Editura Gallimard, cea care-i refuzase în 1932 Călătoria la capătul nopții, însă vânzările sunt sub așteptările editorului, dar mai ales ale scriitorului. Din acest motiv Feeria II, publicată doi ani mai târziu (1954), apare sub titlul
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
în nu mai puțin de patru variante în timpul exilului danez. Feeria I apare la Editura Gallimard, cea care-i refuzase în 1932 Călătoria la capătul nopții, însă vânzările sunt sub așteptările editorului, dar mai ales ale scriitorului. Din acest motiv Feeria II, publicată doi ani mai târziu (1954), apare sub titlul Normance la sugestia editorului, în speranța că vânzările vor fi de data asta mai bune. Abia în 1993 cele două părți ale Feeriei vor fi publicate împreună. Cititorii Feeriei nu
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
mai ales ale scriitorului. Din acest motiv Feeria II, publicată doi ani mai târziu (1954), apare sub titlul Normance la sugestia editorului, în speranța că vânzările vor fi de data asta mai bune. Abia în 1993 cele două părți ale Feeriei vor fi publicate împreună. Cititorii Feeriei nu vor descoperi în paginile ei un roman în sensul clasic al cuvântului, căci Céline își asumă aci rolul de „cronicar”, așa cum face și în trilogia germană de exemplu, pe care, cronologic, Feeria o
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
motiv Feeria II, publicată doi ani mai târziu (1954), apare sub titlul Normance la sugestia editorului, în speranța că vânzările vor fi de data asta mai bune. Abia în 1993 cele două părți ale Feeriei vor fi publicate împreună. Cititorii Feeriei nu vor descoperi în paginile ei un roman în sensul clasic al cuvântului, căci Céline își asumă aci rolul de „cronicar”, așa cum face și în trilogia germană de exemplu, pe care, cronologic, Feeria o precede, însă vor redescoperi stilul celinian
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
ale Feeriei vor fi publicate împreună. Cititorii Feeriei nu vor descoperi în paginile ei un roman în sensul clasic al cuvântului, căci Céline își asumă aci rolul de „cronicar”, așa cum face și în trilogia germană de exemplu, pe care, cronologic, Feeria o precede, însă vor redescoperi stilul celinian, cu punctele de suspensie („și mereu trei puncte! ah! veșnicele trei puncte! iarăși peste tot trei puncte!”) ce fracturează textul și-i dau acestuia greutatea emoțională, dar și muzicalitatea. (Prezentarea editurii) Pentru Animale
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
și-i dau acestuia greutatea emoțională, dar și muzicalitatea. (Prezentarea editurii) Pentru Animale Bolnavi Prizonieri Oroarea de realități! Toate locurile, numele, personajele, situațiile, prezentate în acest roman, sunt imaginare! Absolut imaginare! Nici o legătură cu nici o realitate! Nu este decât o „Feerie”... și în plus!... pentru altă dată! Uite-o pe Clémence Arlon. Suntem cam de aceeași vârstă, amândoi... Ce vizită anapoda! Tocmai acum... Nu, nu-i deloc anapoda... Să vină ea atâta drum... Înfruntând alarme, pene de metrou, străzi barate!... hăt
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
trăsături de caracter, umori, atitudini ce de cele mai multe ori rezonează în real? Viața personalităților e potențată prin „poante” adică printr-o operație de selecție sui generis și „înfrumusețare”. Vorba italienilor: Se non e vero, e ben trovato. Ne întîmpină o feerie a bunei dispoziții într-o variantă pe care autorul român o montează cu o conștiinciozitate regizorală ce dizolvă solemnitatea cu care e îndeobște abordată sfera celebrităților. Iată cîteva mostre: „În timpul unei conferințe, Mark Twain primește un bilețel din sală în
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
ochiul vigilent al legionarilor din exil (de aici o anume nostalgie subterană). Sigur, nu putem exclude că lui însuși îi era dor de tinerețea și euforia prin care trecuse în anii aceia. După semnele pe care le-a camuflat în feeria romanului; după morțile sale simbolice consemnate în Jurnal și Memorii și mai ales după semnele de acceptare calmă a realității istorice pe care le-a notat în Jurnalul portughez, care, nefiind revizuit de autor, trebuie crezut în sinceritatea lui; după
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
care regizorul o dă cursului evenimentelor introducându-l pe Gil în lumea din care dorește să facă parte, lumea boemei pariziene. Este drept, nu cea din anii 2010, ci aceea din Parisul anilor ’20. Filmul se transformă într-un fel feerie marca leș années folles, acompaniați de ragtime, chansonete și blues, când o mașină de epocă îl culege de pe una dintre străzile pe care se rătăcise la miezul nopții pentru a-i deschide porțile Parisului d’antant. Gil este întâmpinat de
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
dragoste. Începutul filmului derulează nostalgic imagini de carte poștală din Parisul turistic: Montmartre, Turnul Effel, Catedrală Notre Dame, Sacré-Coeur, Champs Élysée, Domul Invalizilor etc., ceea ce ne probează forță cu care decupajul mitic, clișeul romantic se insinuează în lumea lui Gil. Feeria retro ragtime & la belle époque a nocturnelor pariziene cancaniere la Moulin Rouge sau glamoroase la Maxim’s este capitolul novator în acest film, iar regizorul face trecerea dintr-un timp în altul fără zdruncinături. În final, Gil nu obține cu
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
vieneză a muzicii. Din punct de vedere scenic, regizorul Christian Pade a încercat o translație în contemporaneitate; realizarea se dovedește a fi sărăcăcioasă, stearpă, lipsită de imaginație. Mai mult decât atât, momentele centrale ale spectacolului, balul oferit de prințul Orlofsky, feeria muzicală a mișcării valsului vienez... se petrecea de această dată într-o sordidă discotecă animată de membrii unei trupe de dansatori rapp! Reacțiile de stupoare ale publicului nu au întârziat a se manifesta. Spectacolul a fost literalmente huiduit de o
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
știi că mall-urile sunt deschise și pe 15 aprilie. AFI Palace Cotroceni La Băneasa Shopping City, în data de 15 aprilie, între 12.00 și 22.00 sunt dechise cafenelele, fast-food-urile și restaurantele, dar și Grand Cinema Digiplex. Galeria Feeria este închisă. În a doua zi de Paste, se deschid și magazinele, având program de la 10.00 la 22.00, iar restaurantele, si fast-food-urile vor funcționa de la 10.00 la 23.00 În Plaza România și București Mall magazinele sunt
Ce program au de Paşte mall-urile din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/66963_a_68288]
-
un vârf/ De arbore antic țesut-au ei/ Un pod din pânza lor diamantoasă,/ Legându-l dincolo de alți copaci./ Prin podul străveziu și clar străbate/ A lunei rază și-nverzește râul/ Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră/ Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod/ Trece albă, dulce, mlădioasă, jună,/ Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur/ Lin împletind în crinii mâinilor,/ Ivind prin haina albă membre-angelici,/ Abia călcând podul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt, zâna Miradoniz/ Ea-ajunge
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
final: Apoi ea prinde-o pasăre măiastră/ De aur, se așază-ntr-a ei aripi/ Și zboară-n noapte printre stele de-aur". Zâna Miradoniz dispare de pe scenă în culise ca o actriță hollywoodiană, într-o manieră spectaculoasă. Peste reprezentația feeriei cade cortina. Nu-i numai atât. Cititorului i se inoculează într-un fel subtil o senzație de somnolență. Noaptea și zborul de imaginat lent, coregrafic-hieratic, lipsit de orice zgomot, lipsit de țintă (încotro zboară pe spinarea păsării de aur cu
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
urechile ascuțite de naviit. Aici nu mai contează de mult conținutul, ci ambalajul, iar ambalajul 3D îți ia ochii cu toată acea floră exotică, fluorescentă, făcută parcă din anemone de mare și corali care împânzește Jungla naviită, cu ceva din feeriile ruse ale lui Vrubel. Fără toate aceste efecte, scenariul este de o sărăcie tristă, un prefabricat hollywoodian, fără nici cea mai mică dorință de a explora, de a individualiza un personaj în afara rețetei care-i pune cuvintele potrivite în gură
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
doctorul are intenții pacifist-ecologiste aici, cu copacii vii ne amintim de Enții din Stăpânul inelelor etc. Ca și în Matrix cu Neo - aici Neo se numește Jake Sully (Sam Worthington) - suntem conectați la o serie de lumi alternative, Heroic Phantasy, Feerii exotice, Supertehnologii, etc. după cum dictează matricea. {i aici, ca și în Stăpânul inelelor, lupta se dă între o societate industrializată, unde tehnologicul a ucis Natura și populația navi trăind desculță în armonie rousseauistă cu Natura de pe planeta Pandora. Dacă vă
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
demonici ai desenatorului, clowni al căror păr explodează într-un ignifer roșu acrilic al oxizilor de plumb. În acest context, dragonul Jabberwock cu care se va confrunta Alice Kingsley (Mia Wasikowska) apare ca un monstru clasic fără nimic spectaculos. În feeria burtonescă își face loc subversiv macabrul împins prin grotesc până la un comic absurd, psihedelic. Regizorul se joacă cu convențiile, cu formele, deformân-du-le, lăbărțându-le, cu zâmbetele transformându-le în rânjete, cu grația transformând-o într-un fel de balet sicofant
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
n-a văzut niciodată marea”, măslinii de la Ghetsimani sînt martori la tragedia biblică. Dar realul nu poate fi abordat cu ușurință printr-o percepție i-mediată. Peste înfățișările sale se suprapun codurile raționalizării reduc- ționiste, geometriile unei viziuni care alungă feeria materiei egale cu sine, mitologia ei spontană. Bardul e nevoit să facă un efort de expurgare a conștiinței culturale, pentru a se putea regă si în hedonismul contempla- ției: „Aș putea căuta, desigur, triunghiuri sparte,/ cuburi și romburi de sare
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
cuprins pe cineva, a durat cel mult o seară (aceea a sosirii la Călimănești: de sus, de la balcon, Oltul se vedea negru, luna era plină, umbrele prindeau viață). Poezia locului, sepulcrală sau nu (căci, privind munții și stelele, puteai îmbrățișa feeria nocturnă), a fost spulberată de o dimineață a dezvrăjirilor, fiindcă prozatorii aveau de răspuns la întrebarea „Cum se scrie un roman?” - tema colocviului din acest an. Într-o formulare mai pretențioasă: „Poieticile romanului”, așa cum o numise inițial Gabriel Chifu, când
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
factură ontologică, ci, la un moment dat, atît de pregnant, un deșert mort, o colecție de exponate muzeale: „Dragostea a străbătut cu tălpile goale deșertul/ și s-a strecurat pînă în camera mea” (Dragostea merge la muzeu). Poezia devine o feerie a negației: „Iată piramidele: degete la mîna mea pustie. // Iată piramidele, îți spuneam, zarul lăsîndu-l să cadă...” (Zar). Sau, în concluzie: „Cine te povestește trădează stepa tăcerii.// Eu stau în lume ca în absența ei!” (Stepa tăcerii). Există neîndoios în
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
mai banale și invers, impresia de firesc din notațiile suprarealiste. O împăcare poetică numai bună pentru un text incert, cu evidente valențe simbolice. Tristă și deseori macabră în fibra ei expresivă, proza poetică a lui Dan Coman are ceva din feeria irealităților. Parohia este un roman al realităților contorsionate, în care plasticitatea gravează deopotrivă o istorie vie și una a neantului. Rămâne de văzut cum se reinventează Dan Coman odată trecut de vămile stranietății și de imaginarul greu temperat al freneziilor
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
lumii și ale poeziei, convenții și dezlănțuiri, artificii ale gândului și răsuciri spontane ale imaginației. Dilatând detaliile la scara enormului, travestind grotescul în forme ale iluziei și rafinamentului nedisimulat, poetul imprimă cuvintelor inconsistența și dinamismul unei logici utopice. Artificiu, ornament, feerie, spectacol și iluzie, cuvântul e, pentru Șerban Foarță, mai ales o formă de trăire poetică, extaz al simțurilor și celebrare a virtualității lucrurilor ce nu sunt încă, dar adastă să fie, diafane, neîntrupate, dar cu atât mai prezente. Devorator, poemul
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
care fac din designer un omolog al lui Hugo Pratt în banda desenată. De asemenea, nu ai cum să nu remarci o anumită coregrafie, o anumită stilistică a gesticulației, vibrând mai intens în jurul lui David, dar păstrând parcă ceva de feerie cu accente horror pe parcursul întregului film, fapt care amintește, mutatis mutandis, de 2001: A Space Odyssey al lui Kubrick. Lujerul de carne ivit dintr-o băltoacă are inițial grația unui crin într-o mlaștină, superbă plantă carnivoră, imensa roată rostogolindu
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]