402 matches
-
daneze. Frontul danez era acum îndreptat spre sud, iar forțele suedeze s-au găsit sub atac constant cu spatele la zidul orașului. Situația suedezilor a devenit din ce în ce mai disperată, întrucât câteva ore nu era nici urmă de rege, de cavaleria sa sau de feldmareșal. Suedezii erau depășiți numeric, întrucât danezii numărau aproape 4.500 de pedestrași și 2.100 de călăreți, iar suedezii doar 1.400 de pedestrași și 2.500 de călăreți. În loc să forțeze un nou atac, Friedrich von Arensdorff a ordonat armatei
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
s-a dezintegrat. Carol al XI-lea dorea să elibereze câmpul de soldați danezi. Restul cavaleriei daneze a dispărut rapid în noapte. Deși generalul danez Bibow a apărat cu mult curaj retragerea infanteriei, mulți dintre danezi au fost masacrați până când feldmareșalul Helmfelt a ordonat ca uciderile să înceteze și ca soldații danezi și olandezi care se predau să fie cruțați. La 17.00 seara, s-a dat semnalul încetării luptei. Deși cadavrele au fost numărate a doua zi, notele inițiale s-
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
șir de lucrări defensive - așa numita linia Panther-Wotan. Ei aveau de gând să se retragă pe această linie în 1943 și să provoace pierderi mari sovieticilor în timp ce propriile trupe ar fi avut timp de refacere. În februarie și martie 1943, feldmareșalul german Erich von Manstein dusese la bun sfârșit o ofensivă victorioasă în timpul ofensivei de la Harkov. În acel, moment linia frontului se întindea de la Leningrad în nord la Rostov-pe-Don în sud. În mijlocul liniei frontului se întindea o pungă lungă de 20
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
Marelui Stat Major a rămas în legătură cu Beck și cu Oster. Halder afirma în convorbiri cu oamenii de încredere că îl considera pe Hitler drept „reîncarnarea diavolului”. Mai mulți ofițeri de frunte ai armatei germane (printre care comandantul regiunii militare Berlin, feldmareșalul Erwin von Witzleben) au definitivat în septembrie planurile pentru îndepărtarea lui Hitler. Comandantul armatei, generalul Walther von Brauchitsch, era la curent cu pregătirile pentru lovitura de stat și, deși îi spusese lui Halder că dezaproba acțiunea, nu l-a informat
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
Bernd Gisevius, au supraviețuit războiului și au depus mărturie la procesele de la Nürnberg despre curajul lui Canaris în lupta împotriva lui Hitler. În timpul procesului intentat principalilor crimanli de război naziști, Lahousen a amintit de o convorbire avută de amiral cu feldmareșalul Wilhelm Keitel în care Canaris îl avertiza pe Keitel că, în cele din urmă, responsabilitatea pentru atrocitățile din Polonia va cădea asupra armatei. Keitel a răspuns că nu se simțea responsabil, atâta vreme cât cel care emitea ordinele era Hitler. La sfârșitul
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
cel care înmâna însemnele domniei. Armata rusă s-a pus în mișcare în luna aprilie a anului 1711, pe direcția Kiev - Soroca - Iași. Grosul trupelor, aflate sub comanda directă a țarului, erau precedate de un detașament de cavalerie, comandat de feldmareșalul Șeremetev, detașament alcătuit din 15.000 de oameni. Planul de acțiune al armatei ruse prevedea, inițial, două etape distincte. Într-o primă fază, armata comandată de Șeremetev trebuia să pătrundă în Moldova, să ajungă la Dunăre și să împiedice trecerea
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
armata comandată de Șeremetev trebuia să pătrundă în Moldova, să ajungă la Dunăre și să împiedice trecerea trupelor otomane peste fluviu. În cea de-a doua etapă, ofensiva trebuia continuată peste Dunăre, prin Dobrogea spre Istanbul. La 19 aprilie 1711, feldmareșalul Șeremetev a plecat de la conacul Mankevici, ajungând la 22 aprilie la Luțk. La 26 aprilie 1711, s-a semnat, la Luțk, tratatul de alianță dintre țarul Petru cel Mare și domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir. Datorită faptului că a stat la
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
va fi nevoit să facă acest lucru lui Cantemir trebuia să i se asigure găzduire în Rusia și urma să fie despăgubit pentru palatele de la Istanbul. Articolele XVI-XVII conțin jurămintele lui Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir. La 27 mai, feldmareșalul Șeremetev a trimis, de la Soroca, o proclamație adresată locuitorilor Moldovei, prin care le cerea să se înroleze în armata rusă, urmând să primească soldă, în funcție de grad. Pentru refacerea armatei moldovene, Cantemir a primit, din partea țarului, 100 de pungi cu bani
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
supușilor săi să se prezinte, în număr cât mai mare, la oaste până la data de 15 iunie. Cantemir și-a dat seama că trupele otomane vor ajunge la Dunăre înaintea celor moldo-ruse și l-a informat cu privire la acest lucru pe feldmareșalul Șeremetev. Comandantul rus nu a luat însă măsurile necesare pentru a îndeplini porunca țarului, și anume să împiedice oștile otomane să pătrundă în Moldova. Armata otomană a ajuns la Isaccea la 16 iunie 1711, unde a staționat 14 zile. Principalii
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
rămână întreagă”. Este vorba de retrocedarea teritoriilor cucerite de ruși în timpul războiului dintre Poartă și Liga Sfântă. Baltacı Mehmed pașa mai cerea „ca regele Suediei să ajungă în siguranță în țara lui”, să fie predați, ca ostateci, P. Șafirov și feldmareșalul Șeremetev și „înscrisuri de proveniență înaltă”. O altă cerere era predarea lui Dimitrie Cantemir. Solul rus a răspuns însă că „Dimitrie Cantemir a plecat de la noi”. Țarul a satisfăcut toate cererile otomanilor, însă nu l-a trimis ca ostatic pe
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
Șeremetev și „înscrisuri de proveniență înaltă”. O altă cerere era predarea lui Dimitrie Cantemir. Solul rus a răspuns însă că „Dimitrie Cantemir a plecat de la noi”. Țarul a satisfăcut toate cererile otomanilor, însă nu l-a trimis ca ostatic pe feldmareșalul Șeremetev, ci pe fiul acestuia Mihail 90. Drept însoțitor al armatei ruse a fost desemnat Çerkes Mehmed pașa, pentru ca oastea țarului să nu fie atacată în timpul retragerii. Înfrângerea rușilor de la Stănilești s-a datorat mai multor factori. În primul rând
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
de nord-vest al Moldovei aflată din anul 1769 sub ocupație țaristă. Chiar dacă, prin pacea de la Kuciuk Kainargi din 16 iulie 1774 Moldova revine Turciei, Curtea de la Viena, profitând de bunele relații cu Ecateri-na a II-a a Rusiei, obține permisiunea feldmareșalului Romanțov - comandantul trupelor țariste staționate pe teritoriul Bucovinei, de a anexa acest teritoriu. La 31 august 1774, sub comanda generalului baron Gabriel von Splény-Mihaldy, două regimente de cavalerie și cinci steaguri de infanterie au pătruns în Bucovina, luând locul trupelor
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
atras antipatia politicienilor naționaliștilor români, în frunte cu Nicolae Iorga. Acesta i-a reproșat ani de-a rândul o pretinsă atitudine filogermană și în special faptul că în perioada ocupării Bucureștiului de către armata germană l-a primit în audiență pe feldmareșalul August von Mackensen. Ostilitatea naționaliștilor români a crescut în intensitate odată cu ofensiva anticatolică din teritoriile austro-ungare intrate în componența Regatului Român. Exproprierea Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara în anul 1921, devenită sufragană a Arhiepiscopiei de București, urmată de exilul episcopului Julius
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
anul 1848 cursurile școlilor năsăudene au fost întrerupte, Moise Panga împreună cu elevii săi participând direct la luptele care s-au soldat cu retragerea colonelului Urban în Bucovina. După înfrângerea revoluției el se întoarce la Năsăud unde, din ordinul guvernatorului țării, feldmareșalul Ludwig Wohlgemuth, redeschide la 31 decembrie cursurile Preparandiei de aici. O dată cu desființarea regimentelor grănicerești în 1851, paralel cu activitatea didactică, Moise Panga alături ceilalți intelectuali progresiști năsăudeni, a luptat pentru transformarea unor fonduri ale fostului Regiment II grăniceresc român, în
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Eșecul acestei operațiuni, precum și problemele logistice generate de distanțele foarte mari pe care se făcea aprovizionarea trupelor aflate într-o rapidă înaintare în Franța, au dus la epuizarea resurselor atacului aliat impetuos spre Berlin. Pierderile germanilor în Franța fuseseră ridicate. Feldmareșalul Walter Model a apreciat la un moment dat că cele 74 de divizii pe care le comanda ar fi ajuns la puterea a doar 25, dar pe de altă parte problemele logistice ale aliaților le-a oferit defensivei o perioadă
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Această înaintare înceată dar continuă a luat sfârșit la sfârșitul lui septembrie datorită problemelor de aprovizionare și a modificării priorităților aliate - declanșarea [[operațiunea Market Garden|Operațiunii Market Garden]] în Olanda. [[Image:Bundesarchiv Bild 183-1992-0617-506, Walter Model im Kübelwagen.jpg|thumb|Feldmareșalul Model în vizită la pozițiile Diviziei a 246-a Volksgrenadier din Aachen]] "[[Wehrmacht]]ul" s-a folosit de scurta pauză în acțiunile aliate ca să retragă Diviziile SS I [[Leibstandarte SS Adolf Hitler| „Leibstandarte Adolf Hitler”]], a 2-a [[2. SS-Panzer-Division
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
inamic, Charles a fost capabil să-l respingă și să ajute la câștigarea bătăliei. A continuat să fie implicat în războaiele habsburgilor purtate cu francezii. A fost prezent la Asediul de la Philippsburg din 1676. În 1676 a obținut rangul de feldmareșal. În acest timp, el a supraviețuit unei îmbolnăviri de variola, iar în 1678 a supraviețuit unei căzături de pe pod la Philippsburg. A fost numit vicerege în Tirol de către împărat.. La Tratatul de la Nijmegen din 1679 a fost confirmat ca Duce
Carol al V-lea de Lorena () [Corola-website/Science/299024_a_300353]
-
stipula că în 30 de zile, Austro-Ungaria și Germania aveau să mobilizeze fiecare câte 6 divizii de infanterie, iar Bulgaria, în 35 de zile, avea să mobilizeze pentru lupta 4 divizii la granița cu Șerbia. Comandă generală a fost încredințată feldmareșalului August von Mackensen. După semnarea convenției de la Sofia, situația în Balcani s-a schimbat în favoarea Puterilor Centrale. Forțele armate bulgare erau considerate printre cele mai bune din regiune în acea vreme. Aliații și-au dat seama rapid de primejdia care
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și nord-est, iar bulgarii să atace din est, pe direcțiile Kragujevac și Nis. Aceste atacuri concentrice ar fi trebuit să distrugă armata sârbă în centrul țării. Puterile Centrale au concentrat în total 14 divizii austro-germane și 6 bulgare, sub comanda feldmareșalului Mackensen. Austriecii și germanii au concentrat pe front următoarele forțe: În total, trupele austro-germane totalizau aproape 300.000 de oameni. Planul comandamentului sârb se concentra asupra luptelor cu Bulgaria. Bazându-se pe folosirea la maxim a puternicelor bariere naturale reprezentate
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și 5 octombrie 1916, a fost o bătălie peste Dunăre a Armatei a II-a a României în timpul Primului Război Mondial. Aceasta a reprezentat um efort consecvent făcut de Armata Română pentru a opri înaintarea spre sud a Puterilor Centrale conduse de feldmareșalul August von Mackensen. Bătălia s-a încheiat prin victoria tactică a Puterilor Centrale. România a intrat în Primul Război Mondial în august 1916, când forțele române au invadat Transilvania trecând de granița Munților Carpați. Forțele române au învins numărul mic
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
Munților Carpați. Forțele române au învins numărul mic de trupe habsburgice bazate în zona granițelor și au avansat în teritoriul Austro-Ungariei, dar au fost oprite rapid. Între timp, armata Puterile Centrale formată din trupe germane, bulgare și turce conduse de feldmareșalul August von Mackensen au intrat în Dobrogea în sud-estul României. Întrucânt amenințarile erau mai mari decât s-ar fi așteptat, Consiliul de Coroană al României decide întărirea Armatei a III-a Române, condusă de generalul Alexandru Averescu, cu 150.000
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
primit permisii pentru a vizita Hanovra însă el nu a primit. Într-o noapte, Königsmarck și-a părăsit postul și a mers timp de șase zile pentru a ajunge în Hanovra. A doua zi după sosirea sa a mărturisit în fața feldmareșalul Heinrich că și-a încălcat datoria și a implorat pentru ermisiunea de a rămâne în Hanovra. Ernest Augustus l-a exilat pe Königsmarck. George Louis și-a certat soția pentru aventură iar ea l-a acuzat pe el pentru acestă
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
Bulgariei, mai degrabă decât de vreo incertitudine pe tema polticii. Britanicii plănuiau o invazie amfibie lângă Alexandretta înainte să fie prezentată pentru prima oară ideea operațiunii din Dardanele de către Boghos Nubar în 1914. Ea a fost pusă la cale de feldmareșalul Lord Horatio Kitchener pentru a izola capitala de Siria, Palestina și Egipt. Alexandretta era o zonă cu populație creștină și centrul strategic al rețelei feroviare a Imperiului - capturarea sa ar fi tăiat Imperiul Otoman în două. Viceamiralul Sir Richard Peirse
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Fosta localitate este atestată documentar în anul 1770. Localitatea Sadagura a fost fondată în anul 1770 de către un ofițer german, baronul Peter Nicolaus von Gartenberg (1714-1786). În timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774, comandantul trupelor de ocupație rusești în Moldova și Muntenia, feldmareșalul Piotr Rumianțev-Zadunaiski, a luat măsuri de îmbunătățire a sistemului economic și monetar cu scopul realizării unei mai bune organizări fiscale. În 1770, la ordinul împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei, baronul Gartenberg a înființat o monetărie cu scopul de
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
aproape nelimitată în ceea ce privește cantitatea de monede bătute. Monedele bătute la Sadagura au fost marcate cu simbolul monetăriei "S" și au purtat pe aceeași față stemele celor două principate. În cei patru ani (1771-1774), au fost bătute la Sadagura cu acordul feldmareșalului Rumianțev-Zadunaiski monede în valoare de 3 milioane ruble, care au fost distribuite în Basarabia și Bucovina. După război, monedele au fost scoase din circulație în aprilie 1774, iar monetăria a fost desființată. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]