284 matches
-
I. ÎȚI CÂNTĂ LUMINA..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Îți cântă lumina pe frunte, pe gene, chiar pe brațe și coapsele feline; mâinile tale mă cuprind și azi alene și cântă lumina pe ochi, pe sprâncene. De unde atâtea iluminări aeriene?! Iubirea îmi face zilele mai senine; tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene, ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
atâtea iluminări aeriene?! Iubirea îmi face zilele mai senine; tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene, ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține. Citește mai mult Îți cântă lumina pe frunte, pe gene,chiar pe brațe și coapsele feline;mâinile tale mă cuprind și azi aleneși cântă lumina pe ochi, pe sprâncene.De unde atâtea iluminări aeriene?!Iubirea îmi face zilele mai senine;tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene,ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține.... II
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
se mișcă într-un peisaj de o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde, se aleargă, dar brusc, aiuritor, van Gogh se desprinde felin și se aruncă în apă. Stupoare! Cineva sare după el și-l readuce la mal, îl readuce la viață. Totul reintră în normal. De abia de-acum înainte distratul psihiatru va avea de lucru. Simptomul, pitit pînă atunci, se arătase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Răspund: da, recunosc, Heine, dar nu și pe dumneata, cine ești? Dacă ar fi o voce stridentă, aș închide, nu, e una plăcută, de pe altă lume, oricum plăcută, mai ales că se transformă imediat într-o invitație, într-o rugă felină: meștere, te rugăm să nu ne refuzi, vino sub bradul cu sigla Dialog, din Ștefan cel Mare, cel mai frumos brad din tîrg, vino, vei avea o surpriză! Bine, vin, dar zi-mi, cine ești. Pip-Narcisa, nu știu dacă-ți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mihail Kogălniceanu, de altfel, ca și alte garnituri de istorie literară sau de istorie ca atare: intercity Mihai Eminescu, rapid Ștefan cel Mare), ieșit la o țigară pe culoar, sînt stupefiat de gestul fulgerător al unei fetițe care, mlădiindu-se felin, începe să-mi pupe continuu pantoful, fixîndu-mă, în același timp, insistent-oriental, cu ochii ei de indiancă și făcîndu-și, repetat, cruce. Creșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minute bune, mi se adresează: aveți o înclinație specială. Tribuna dă în clocot. Măscările și spurcăciunile lumii în gura ei. Un barosan ras la tîmple, cu cerceluș în stînga, își roade șapca de draci. Stop! Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală. Unde să se-așeze? Barosanul sare ars și-i oferă galant locul. Atît. Galeria își reia clocotul. Cu Mihai Ursachi, la peluza pestriță. Debut absolut: n-a mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fetei semnătura. Nu! Numărul de telefon. Erau, amîndoi, nelipsiți de la concertul de vineri seara, de la Filarmonică. Ea aer de midinetă alintată, el un fel de călugăr tibetan. Foarte eleganți. Scenă finală. Ea ridicîndu-se de lîngă noul partener, altul, se strecoară felin printre fotolii și, ajungînd la frumosul (dar ursuzul) eremit, îi înmînează un teanc de bancnote. O datorie, probabil. Cinismul (hipercorect) al midinetei. Durerea în ochii fostului ei partener. Chopin: Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră. "... Benito Mussolini, Iosif Stalin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
socoteam că multe alte întrebări strigă după răspuns, iat-o pe Cerasela flanînd cu minunea ei teriercanișă în lesă. Punînd capăt și întrebărilor, și răspunsurilor. Ningea. 6 decembrie De Samson cum că muierea... Văzînd-o pe Mariana Codruț cum se strecoară felin pe trotuar și cum răspunde suav la salut, n-ai crede că poate scrie: "Chiar și simpla prezență a unui bărbat care se arată calm într-o situație de criză la o tribună, la serviciu, într-un mediu oarecare sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atenueze, pentru o secundă, apăsarea filmului. Care se termină trist. E tristețea morții în pat străin, în patul stabilimentului. Iadului. Moartea unei femei de geniu. Final. Ultimul Bartender's și... Ea se ridică, lasă să-i cadă halatul, se-apropie felin de el, îl dezbracă de halat, îl ia de mînă, fac pași moi, ușori pașii lui Iris și John, tineri și se întind îmbrățișați în imensa cadă albastră. Lăsînd robinetele sclipitoare să-i inunde. Baletul lor de iubire fericită, simplă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sănătate și eleganță. Coboară distins pe trepte, nelăsîndu-se frapat de ușile care i se deschid. Fata care-l însoțește pînă la ușa de-afară (ora de plein-air, obligatorie) este și ea un exemplar reușit, e înaltă, cu ochi periculos de felini. Ea oferă ușilor curioase cele mai intime detalii din meniul lui Gipsy: toată lumea știe, de fapt, că impecabila ținută a motanului e întreținută aproape exclusiv cu frișcă: fără frișcă, zice fata, Gipsy s-ar jigări. Ajuns afară, Gipsy se repede
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poeta o deprinsese traducând și comentând elegiile lui Properțiu. Elegiacul îi infuzează întreaga lirică, îndeosebi creațiile vizând drama exilului (Tristia, Peisaj) sau tematica existențială (Timp, Biografie). Poemele sunt localizate la Madrid sau Toledo. Ardențele spațiului hispanic din versurile erotice (Nunta, Felină) sunt cenzurate cu discreție și delicatețe feminină. Ritmurile interioare ale liricii moderne, sugerate în Moartea lui Don Quijote, vor fi dezvoltate în poemele de după apariția volumului din 1970: Regele Oedip, Dekagon, Eron ș.a. B. se îndreaptă acum spre o poezie pură
BODISCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285776_a_287105]
-
Minotaurul, este, ca și acesta din urmă, o întruchipare a Haosului. Între ei există însă o diferență, dacă nu esențială, cel puțin semnificativă. Pe când Minotaurul are trup de om (bărbat) și cap de animal (taur), Sfinxul are trup de animal (felină) și cap de om (femeie). Ceea ce sunt la Minotaur brutalitate și agresivitate pură, la Sfinx sunt perversitate și perfidie - nu mai puțin terifiante și ucigătoare (gr. sphiggx = „care apasă, strânge, strangulează”). Ca urmare, armele celor doi eroi vor trebui să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a cumpărat nici o reformă dinlăuntru cu concesiuni în afară. Trebuia un spirit franc și în mare grad capabil de adevăr, ceea ce roșii nu sunt nici pot fi, trebuia un soldat nedezgroșit, o inimă curajoasă care să intre în colivia inteligențelor feline și nebărbate cari se ridicau pe-atunci și cari azi guvernă România. Daca actul de la 2 mai a fost o crimă, ea a fost francă și pe față, făcută cu brațele încrucișate. Actul de la 11 februarie însă, participarea gardei palatului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să-i fie silă că a existat o zi în viața sa în care-a putut da mâna cu tot ce epoca de tranziție între fanarioți și istoria națională a putut produce moralicește mai bolnav, intelectual mai sterp și mai felin. Iată ce i-ar rămânea de făcut daca mai e în stare s-o facă. [27 februarie 1882] ["CA SĂ CUNOASCĂ CINEVA"] Ca să cunoască cineva din ce elemente nesănătoase e compusă majoritatea roșie din Dealul Mitropoliei cată să citească ședința Adunării
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
indiferent pentru un popor cărui principiu se datorează ridicarea unui om în mijlocul lui: daca ea se datorește tăriei, curajului, energiei - tot atâtea numiri diverse pentru principiul puterii de muncă și pentru bărbăție - sau daca ea se datorează speculei, apucăturilor, instinctelor feline și oarecum femeiești ale omenirii. Nu e indiferent pentru viața unui popor ca, în loc de stejar, să răsară slabul și pururea de vânt legănatul mesteacăn. Nu e indiferent daca cei ce se ridică au sau nu rădăcini adânci în pământul țării
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
afla totul despre Abație în doar două luni. Furia care îl cuprinse la amintirea momentului în care trebuise să facă față aroganței celuilalt îi dădu ultimul imbold de care avea nevoie. Sări în picioare și se îndreptă cu mersul său felin către cel mai apropiat dintre locurile pe unde știa că poate pătrunde în Satul de Clone. Escaladă gardul și, din vârful lui, sări departe între tufișuri. Ateriză ghemuit și se rostogoli cât mai departe de sursa zgomotelor inevitabile pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o casă necunoscută, În care reușește să fie adăpostit de proprietar, un profesor universitar. În Sunt o pisică, Își povestește viața În această casă În care și-a ales să locuiască. Chiar dacă punctul de vedere al naratorului-pisică - punctul de vedere felin - este dominant În carte și exclude o altă perspectivă, cititorul are, de fapt, de-a face cu o perspectivă mixtă asupra lumii. În fapt, naratorul nu este un animal incult, ci o pisică Înzestrată cu aptitudini de gen, ca acelea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
asupra lumii. În fapt, naratorul nu este un animal incult, ci o pisică Înzestrată cu aptitudini de gen, ca acelea de a purta o conversație și chiar de a citi. Însă pisica-narator nu Își uită originea și rămâne fidelă speciei feline. Întreține o relație strânsă cu alte două pisici din noul său cartier, cu pisica Mike și motanul Kuro. Acesta din urmă e stăpân pe teritoriu, făcându-se respectat prin forța sa fizică. El are Însă și un rol special prin
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că o să zică „Nu, trebuie neapărat să fie vorba de o roșcată, fiindcă Venetia are părul roșu“. Dar, slavă Cerului, el dă din cap că da. — Îmi place. Să-și aleagă fiecare oafa. Din senin, Îl apucă un căscat uriaș, felin. Mai e cafea? Slavă Cerului. Dezastrul a fost evitat În ultima clipă. O să-mi iau o variantă cu oafa blondă și Luke n-o să știe niciodată care a fost originalul. Chiar avem nevoie, spune Carla, turnînd cafea. Am stat treji
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Cișmigiu să-l fure,/ Zburând spre polul celălalt/Sfruntând oceanele azure”. Similar, într-o altă legendă, piatra se metamorfozează în broască țestoasă, iar aceasta „Prin bolți de-azur/ Face-nconjur...// Stele de mare, aștri marini/ Îi trec prin preajmă fluizi, felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul năzuiește s-o umple „c-un freamăt nou,/ [...] imens, inform ca marea”. Însetatul
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
peste toate spațiile./ Strânge apoi cutele înfățișării sale/ și retrăgându-se în el/ năvălesc alții șchiopătând,/ ținând în cumpănire suliți/ scurt ucigându-se/ ori prefăcându-se în scârnă./ O ceață aromitoare/ afumă căpățâna lor/ și nici un sunet auzindu-se/ nervii felin se moaie/ ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
Holban, Creangă după Creangă, CRC, 1990, 3; Cornel Ungureanu, Creangă al sărbătorilor, O, 1990, 3; Virgil Cândea, Viziuni ale Daciei arhaice în perspectiva istoriei ideilor, VR, 1990, 2; Florin Mihăescu, Vasile Lovinescu, ST, 1992, 1; Romanița Constantinescu, Străfulgerați de priviri feline, RL, 1992, 27; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 99-103; Maria Genescu, Ivan Turbincă: o interpretare ezoterică, RL, 1993, 7; Cornel Ungureanu, Vasile Lovinescu și tradiția hermeneutică, O, 1993, 9; Simona Sora, Logica lui „hop-de-o parte”, RL, 1993, 17
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
ce-nchid sub gene” „o mare de păcate”, cu un păr negru, greu „ca un parfum de orhidee”, o detracată cu „privirea oarbă” a unor ochi în care „se dilată colori de vitriol”. Pe „terasele cu lume multă”, unde „femei feline” „aruncă tuturora/ Narcotice și fructe rare”, e aceeași torpoare, se instalează o tensiune erotică grea, „amanții se tortură”, iar alteori, în imagini macerate de senzualitate, apar chipurile spectrale ale celor posedați de dorință. Erotică sau poetică, transa este specifică artei
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
să spui adevărul pe cât era să inventezi. De asemenea, știam că scriu pentru un public - doctorul Luce - și că dacă păream suficient de normală, avea să mă trimită Înapoi acasă. Așa se explică pasajele despre dragostea mea pentru pisici („afecțiunea felină“), rețetele de plăcintă și sentimentele mele profunde pentru natură. Luce le-a Înghițit pe toate. Vorbesc serios. ce-i adevărat i-adevărat. Luce a fost prima persoană care m-a Încurajat să scriu. În fiecare noapte citea ceea ce scrisesem În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
purpurie, cu o bogată broderie în aur; brațele îi erau musculoase, călite în exercițiul fizic făcut în tinerețe și în acțiunile dificile desfășurate chiar de curând în război, iar pantalonii militari, mulați, îmbrăcau două picioare puternice, cu pas elastic, aproape felin. în ochii săi gri-verzui strălucea lumina unei inteligențe vii, iar privirea îi era hotărâtă, ba chiar deseori ironică și neliniștitoare, într-atât încât, după câte se spunea, nici chiar Augustul Valentinian nu reușea să o susțină. în acel moment, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]