2,707 matches
-
că se poate scrie despre femei și bărbați cu detașare și rigoare, nu cu vehemență partinică. Concluzia studiului său, din păcate, anulează fără putință de recuperare morga retorică pe care autorul și-o arogase pe parcurs. Chiar dacă nu ai vederi feministe, finalul îți lasă oarecum sentimentul de înșelăciune, de păcăleală: pozînd în persoana iluminată, obiectivă, netulburată de prejudecăți ori ambiții obscure, Lipovetsky sfîrșește pe tonul clasic al misoginilor: anunțînd ritos supremația bărbatului într-o lume menită să fie stăpînită și construită
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
deschide în poezia actuală o fereastră prin care intră aer proaspăt. Cruzime de critic literar Am fost tentat să-mi intitulez acest subcapitol al cronicii literare Cruzime de femeie. Nu de mult am primit însă prin poștă, din partea unei asociații feministe din Cluj, o diplomă, prin care mi se acordă titlul de Misoginul anului 1999. De la primirea acestui titlu - de altfel, nemeritat, întrucât femeile mi-au plăcut întotdeauna - am devenit mai prudent... în plină criză a criticii de întâmpinare, Editura Cartea
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
Andreea Deciu Zilele de glorie ale postmodernismului par să fi apus aproape de tot. În ciuda reputației de care se bucură Jacques Derrida în Europa și peste ocean, de pildă, ori de succesele Juliei Kristeva în coteriile feministe și psihanaliste, o certă neglijență metodologică, poticneli de judecată și toleranță față de amatorism ori chiar impostură intelectuală care din păcate caracterizează orientarea numită în disciplinele umaniste generic "postmodernism" sînt vicii imposibil de ascuns la nesfîrșit. Postmodernismul piere pre limba sa
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
meticuloasă, axată pe o singură ramificație a postmodernismului, însă una cu rădăcini extrem de puternice: constructivismul social. În romanește conceptul de constructivism social nu a devenit uzual încă, poate datorită faptului că scrierile unui Stanley Fish, de pildă, sau ale unor feministe radicale așteaptă să fie traduse. Dar dacă termenul în sine poate suna cumva a barbarism, conținutul său semantic ne este deja bine cunoscut, întrucît el se referă la acele idei sau concepte a căror valabilitate depinde de norme și cutume
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
Cronicar Dușmanul feministei - femeia? În primul număr, triplu, din acest an al revistei EUPHORION își spun părerea despre feminism și feminitate scriitoare și scriitori. (Paranteză: în Jurnalul literar nr. 3-6, Paul Goma n-are nici o îndoială că în românește e "urîtă și greșită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
un nea Mitică. Celelalte două "atacuri" canonice vin din cîmp socioistoric. Trebuie descoperită tradiția scriitoarelor. Femeia, genul ignorat, va modifica radical canonul. Așa spera Nemoianu atunci. Astăzi, sîntem încă foarte la început cu acest tip de reformă a canonului. Mișcarea feministă este încă aproape inexistentă. Lucrările de teorie întîrzie să apară. Așa că, încă avem o viziune falocentrată asupra scriitoarelor. Hortensia este un bărbat care, accidental, a fost... femeie, în viziunea multor critici; în orice caz, așa se predă în școli. Ultima
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
de bază în cadrul organizării patriarhale a lumii, nu s-a despărțit vreme de multe secole, romanul e de așteptat că-și va șoca cititorii români (și rămîne de sperat că nu pe toți). Critica este realizată nu atît de pe poziții feministe, cît mai degrabă individualiste. Ceea ce pare a le interzice biserica tuturor celor pe care îi adună în jurul ei este dreptul de a decide pentru ei înșiși. Supunerea, umilința predicate drept cale către înălțare sînt denunțate cu sarcasm drept ficțiuni menite
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
anumit tip de ridicol la care se expun (scriitoreasă, croitoreasă... zeflemeaua macho-istă va găsi nesfîrșite rime) și pe care și-l asumă, transformîndu-l în atu. Și asta fără să apeleze, cel puțin pînă acum, la o tradiție de filosofie feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una dintre cele mai marcante trăsături ale acestui tip de scriitură este un biografism soft, tipic feminin, o pălăvrăgeală
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
forță (Irina și Benoîte din povestirea Viața în roșu și în auriu, de pildă) tinde să ofere o idee exactă despre complexitatea și varietatea acestor caractere, exactă, dar nu neapărat obiectivă, pentru că nu de puține ori parti pris-urile de sorginte feministă au un cuvînt greu de spus. Să ne gîndim doar la predilecția autoarei pentru eroine puternice (la propriu și la figurat) și mai cu seamă agresive, gata oricînd să mînuiască un pistol mitralieră sau să gonească pe motociclete Toshiba... Dar
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
elementelor biografice, au fost reperate numeroasele aluzii intertextuale - Evangheliile, mitul faustic, modul de funcționare al convențiilor literare - romanul în roman, autoreferențialitatea, procedeele ce țin de fantastic, umorul negru ș.a.m.d), mai rar a fost încercată o interpretare din perspectivă feministă, perfect justificabilă dacă ne gîndim doar la prestația excepționalei vrăjitoare Margareta, devenită la un moment dat invizibilă, într-o bună seară de sabat: "Margareta se ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
de feminism și filosofie la cîteva universitați australiene importante (Universitatea din Sydney, Universitatea Macquarie, Universitatea Națională a Australiei) și este, în lumina celor scrise în cartea ei din 1991 cu care Editura Polirom își deschide colecția "Studii de gen", o feministă moderată - în contextul larg al feminismelor existente. Feminism și filosofie, așa cum titlul lasă să se ghicească, este o carte care cercetează modul în care teoriile filosofice oferă uneori fundamentul conceptual pe care se clădesc prejudecățile de gen - vizibile la nivel
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
modul în care teoriile filosofice oferă uneori fundamentul conceptual pe care se clădesc prejudecățile de gen - vizibile la nivel social și politic; modul în care aceste teorii filosofice (deloc inocente și neutre față de distincția masculin-feminin) au putut influența scrierile primelor feministe (de la Mary Wollstonecraft cu răspunsul ei la Emile a lui Rousseau, A Vindication of the Rights of Women - 1792, pîna la Simone de Beauvoir și la influențele existențialiste din Al doilea sex etc.); și desigur măsura în care este posibil
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
sex etc.); și desigur măsura în care este posibil să se "completeze" filosofia "masculină" - dacă nu misogină - de pînă acum cu experiențele femeilor. " Moderația" de care vorbeam se vede și din aceea că Moira Gatens nu se aliniază tendinței anumitor feministe americane radicale (V. Solans, Mary Daly etc) de a construi o filosofie cu totul separată, centrată pe experiența ontologică feminină, deși apreciază unele dintre ideile popuse de acestea. Gatens respinge, dealtfel, orice astfel de "separare" a experiențelor feminine și masculine
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
femei și natură, femei și pasiune, femei și trup (asocieri preluate chiar de "feminismul misogin", cum îl numește Gatens, și valorizate), o analiză sclipitoare a "sistemului pedagogic" din Emile, urmărirea relației dintre scrierile lui John Stuart Mill și cele ale feministei Harriet Taylor (Mill) sînt numai cîteva dintre "atracțiile" părții din cartea Moirei Gatens care privește spre trecut. Analiza curentelor de gîndire mai recente și a unor teorii feministe de ultimă oră, excelent realizată, se încheie cu avansarea unor soluții posibile
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
Emile, urmărirea relației dintre scrierile lui John Stuart Mill și cele ale feministei Harriet Taylor (Mill) sînt numai cîteva dintre "atracțiile" părții din cartea Moirei Gatens care privește spre trecut. Analiza curentelor de gîndire mai recente și a unor teorii feministe de ultimă oră, excelent realizată, se încheie cu avansarea unor soluții posibile pentru "împăcarea" celor două genuri pe care numeroase feministe radicale le consideră în iremediabil conflict... Claritatea analizei și seriozitatea argumentației îi vor dezamăgi cu siguranță pe aceia care
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
părții din cartea Moirei Gatens care privește spre trecut. Analiza curentelor de gîndire mai recente și a unor teorii feministe de ultimă oră, excelent realizată, se încheie cu avansarea unor soluții posibile pentru "împăcarea" celor două genuri pe care numeroase feministe radicale le consideră în iremediabil conflict... Claritatea analizei și seriozitatea argumentației îi vor dezamăgi cu siguranță pe aceia care cred că filosofia este un domeniu rezervat bărbaților în eternitate. Moira Gatens - Feminism și filosofie. Perspective asupra diferenței și egalității, Editura
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
util să păstrăm în minte separațiile natură-cultură, subiect-obiect, public-privat, polarizate astfel încît al doilea termen (asociat în general cu feminitatea) e considerat irelevant sau complementar (deci în orice caz, de rang secund) - pe care Moira Gatens, între atîtea alte scriitoare feministe, le discută și le deconstruiește - atunci cînd vom încerca să identificăm ce aduce nou perspectiva criticului literar Ion Bogdan Lefter în studiile despre proza scurtă a lui Liviu Rebreanu și, mai ales, a Hortensiei Papadat-Bengescu. Interpretările textelor de mici dimensiuni
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
dezbaterii să fie Feminin versus Masculin, dat fiind că bărbații au fost excluși de la ea. Femeile sînt cele care fac bărbațior, în ancheta din Steaua, o opoziție cuviincioasă. Se putea, să admitem, și mai rău, dacă ne gîndim la militantele feministe care scot, încet-încet, căpșorul și la noi. * În CUVÎNTUL de pe octombrie, în binecunoscutu-i stil, vizibil de la titlu - Grafician sau taliban? - dl Mircea Mihăieș îl execută sumar, dar meritat, pe reprezentantul României la UNESCO, dl Eugen Mihăescu, pentru o luare de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
într-o zi, la "Luceafărul", în biroul lui, Ștefan Bănulescu o lăudase și el găsindu-i mai multă feminitate... Pe urmă, Nichita o mai remarca pe Angela Marinescu, atras de lirica sumbră, de metafizica ei impunătoare față de minoderiile, de ismenelile feministe. Excesele lui princiare, laudele convenționale făcură destule victime printre amatori. El îi lăuda văzînd cît sufereau din lipsă de har. Pe cînd cu cei cu adevărat înzestrați se purta fără menajamente, arta obligînd... Mai cu seamă cînd se întîmpla să
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
dar și pentru că acesta i-a întărit pornirea de a observa cu atenție lumea reală și pe aceea de a se implica activ în dezbaterea problemelor stringente ale prezentului în general (a fost o partizană inteligentă și nuanțată a mișcării feministe italiene), și ale literaturii în special. De la debut și până acum, fără a se eclipsa, așadar, din viața jurnalistică sau a se izola de frământările ideologice ale intelectualității italiene, Dacia Maraini a mai publicat alte treisprezece romane: L'età del
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
România, a romanului său cel mai cunoscut și premiat, Lunga viață a Mariannei Ucria, publicat de Editura Univers, în frumoasa traducere a Gabrielei Lungu. Dacia Maraini, luptătoarea, care s-a implicat în atâtea anchete, care a activat direct în mișcarea feministă, se înfățișează ca o ființă blândă, calmă și echilibrată, cu un chip feminin și delicat, mereu atentă și îndatoritoare cu cei din jur, chiar sfioasă. A acordat cu docilitate mai multe interviuri, răspunzând cu răbdare și măsură la orice întrebare
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
mea la o literatură feminină pot doar să spun că, într-adevăr, romanele mele se ocupă intens si profund de problemele femeii, de psihologia ei, de discriminarea ei, fie în trecut fie acum. Știu că ai participat activ la mișcarea feministă din anii '70. Această mișcare, care în Italia are rădăcini culturale și literare ce coboară până la Boccaccio și la Renaștere, a căpătat conștiință de sine încă din secolul al XVIII-lea, la începutul erei moderne, mai ales după Revoluția Franceză
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
să-mi dau seama că există un tratament diferit al femeilor față de bărbați, am avut acel sentiment de nedreptate și de indignare. Însă această indignare rămânea la nivel personal, aș zice instinctual. Apoi, în 1969, au început să circule teoriile feministe, iar eu m-am recunoscut în unele dintre ele. Atunci m-am gândit că poate exista o reflecție comună, colectivă, asupra nedreptăților suferite de femei, că exista un substrat istoric, că trebuia întreprinsă o analiză istorică, că nu era vorba
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
asupra nedreptăților suferite de femei, că exista un substrat istoric, că trebuia întreprinsă o analiză istorică, că nu era vorba numai de o revoltă personală, ci de o acțiune care trebuia organizată. În acest sens am fost eu aproape de mișcarea feministă. Am participat la multe întruniri, am făcut parte din "grupurile de autoconștiință", din grupurile care se ocupau de analiza istorică, din grupurile de teatru, din cele politice. Dar atunci când feminismul a devenit un partid, ceea ce uneori s-a întâmplat, un
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
aventură, de risc, gata să se amuze din orice (că și prietena ei de altfel: "semănam în privința asta și considerăm că hazul este cel mai bun remediu împotriva angoaselor"). Lăură - în toate mai stăpânita, reflexiva, de o controlată pasionalitate, măsurată ("feministă exact cât trebuie"), mai putin spontană, măi ezitanta, măi analitică. Amândouă au inclinații artistice, iubesc muzică, Chloé este de fapt actrița, iar Lăură pictează. Retranșarea în prietenia lor cele două o mai încercaseră, așadar, ca soluție în fața crizelor, cu bune
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]