1,278 matches
-
opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa, în stadiul abia apărut. Antonio Rosmini - evident că înainte ca metoda fenomenologică să fie formulată de către Husserl - elaborase cu grijă doctrina «sentimentului fundamental corporal». Conform acestei perspective rosminiene, activitatea noastră cognitivă săvârșește primul act atunci când percepem existența trupului nostru, când ne percepem pe noi înșine în interiorul unui corp. Pentru ca acest discurs să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Pentru ca acest discurs să fie mai bine înțeles pot fi de folos câteva clarificări terminologice. Întâi de toate cu privire la cuvântul corp. Ne ajută lexicul limbii germane, care este limba lui Husserl și, deci, cea în care a fost elaborată doctrina fenomenologică. Germanul, pentru a indica corpul, folosește doi termeni: Körper, corpul ca realitate materială, perceput prin intermediul simțurilor și Leib, care este trupul, adică ceva organic, ca obiect al unei experiențe complexe și unitare; Leib este condiția trupească, mai mult decât corpul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
decât corpul ca realitate naturală. Prin urmare, traducerea mai exactă a lui Leib este, în acest caz, corporalitate sau trup. Folosirea substantivului abstract redă, deci, mai bine ideea absenței unei conotații imediate fizice. De fapt, sesizarea trupului într-o conștiință fenomenologică nu este sesizarea unui lucru, ci a unei condiții, a condiției trupești sau corporale. Husserl folosește expresia corporalitate proprie ce specifică și precizează natura acestui dat prim al conștiinței, în sensul că cea dintâi conștientizare a condiției umane apare în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
perceput la nivel trupesc. Aprofundarea acestor elemente ar însemna, în bună parte, dezvoltarea unor teme specifice ale fenomenologiei husserliene, aspect ce nu intră însă în interesul acestui studiu. Ne-am referit la ele doar pentru că sunt reprezentative pentru noua perspectivă fenomenologică și pentru sensibilitatea, de multe ori nereflectată, dar puternic simțită și trăită. Multe din obiceiurile și atitudinile culturale de astăzi își au originea în acel complex de considerații care s-au dezvoltat datorită opririi reflecției asupra corporalității. Referința nu este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sexualității și sensul pe care-l conține sau de iluzia sensului pe care ar putea să o ascundă. Folosirea publică a ceea ce este privat, despre care se vorbește acum atât de mult, este un exemplu de elaborare teoretică a fundamentului fenomenologic al sexualității, sau, în tot cazul, al contextului semantic despre care s-a vorbit mai sus. Mai precis, vorbim despre o complicare socială radicală a sexualității. Feminismul, eliberarea sexuală, acceptarea sau trecerea peste ceea ce este diferit, programarea politică a procreației
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vorbim trimite oarecum la acel Grenzbegriff kantian, noumenul care înseamnă limită conceptuală, adică o linie bine demarcată și dincolo de care se poate arunca doar privirea; e vorba așadar de un orizont și nu de o cortină. Chiar și descoperirea metodei fenomenologice și folosirea ei la diferite domenii ale experienței a constituit o nouă frontieră pentru cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim. Din profilul teoretic, punctul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
predispune pentru un astfel de eveniment. Perspectiva pe care o propune este o implicare existențială într-o tensiune unitară în care aporia este deja intențional depășită. Filosofia în sensul tare, originar, al termenului, înseamnă conștientizare a acestei implicări existențiale, elucidare fenomenologică și interpretarea ei semantică. În propunerea noastră de unificare, exercițiul credinței filosofice și exercițiul credinței în Revelație în aceeași persoană, conștientizarea implicării existențiale, dă contur propunerii unei filosofii creștine. În momente de mare credință, pătrunși de sensul unui angajament constructiv
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o simplă întâmplare (întâlnirea cu profesorul Plauțius Andronescu) sau poate că a fost vrerea destinului, dar numele profesorului Nanu este legat pentru totdeauna de tehnologia materialelor, în general, iar în mod deosebit de tehnologiile neconvenționale. El a imprimat o nouă concepție, fenomenologică, în tehnologia materialelor, contribuind decisiv la ridicarea acesteia la rang de știință. Tratatele sale referitoare la tehnologia materialelor reprezintă scrieri de referință în domeniu. Pornind de la tehnologia de prelucrare a materialelor, în ansamblul ei, un prim domeniu abordat, având o
Agenda2004-45-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283014_a_284343]
-
lui Eschil triumfă optimismul: Oreste este achitat de Areopag, iar Eriniile, zeițele urii și ale răzbunării, devin Eumenide menite să aducă oamenilor prosperitate și fericire. III.3. Muștele de Jean - Paul Sartre Piesa de teatru Muștele (1942Ă, eseul de psihologie fenomenologică Imaginarul, opera sa fundamentală de ontologie fenomenologică Ființa și neantul pun în lumină forța creatoare a unui scriitor - filozof cu totul ieșit din comun. Romancier, dramaturg, estetician, critic, eseist, orator, gazetar, om politic angajat într-o viață tumultoasă și turbulentă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de Areopag, iar Eriniile, zeițele urii și ale răzbunării, devin Eumenide menite să aducă oamenilor prosperitate și fericire. III.3. Muștele de Jean - Paul Sartre Piesa de teatru Muștele (1942Ă, eseul de psihologie fenomenologică Imaginarul, opera sa fundamentală de ontologie fenomenologică Ființa și neantul pun în lumină forța creatoare a unui scriitor - filozof cu totul ieșit din comun. Romancier, dramaturg, estetician, critic, eseist, orator, gazetar, om politic angajat într-o viață tumultoasă și turbulentă, Jean Paul Sartre „s-a definit prin
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
fi mirat să ni se citeze chiar popa Tache, om de electorală încredere a prințului Dim. Ghica sau... afacerea Crawley, pe care tot onorabilul Centru o cunoaște mult, cu mult mai de aproape decât noi ăștia, conservatorii. Iată dar seria fenomenologică a spiritului omenesc. Întîi: opoziție crâncenă contra guvernului. Apoi: China, Afganistan, Șir-Ali, Abubekir. În fine, portofoliu, prietenul Serurie, reacțiune deznădăjduită. Astfel vedem că filozoficul număr trei se repetă, și aci, spre edificarea celora ce cred în Trinitatea a toată existența
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o sumă de studii care au abordat, deocamdată secvențial, opera eminesciană din unghiul unei metodologii moderne: acum și ultimele apariții probează această presupunere -, eminescologii încearcă sinteza, folosind toate acumulările pe care le-au adus interpretările tematiste, psihanalitice, structurale, stilistice, semiotice, fenomenologice ori comparatiste. O astfel de încercare este și aceea a lui Theodor Codreanu din Eminescu Dialectica stilului (Ed. "Cartea Românească", 1984); în pofida titlului volumului, care pare a indica circumscrierea demersului critic într-o perspectivă stilistică, în fapt, Theodor Codreanu își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
misterium tremendum", exemplele invocate nefiind concludente. Aceleași rezerve le am și față de puseurile de protocronism (Virginia Woolf, Heidegger, Einstein și toți ceilalți). "Convorbiri literare", nr. 6, iunie 2003 Aureliu GOCI Un eveniment de excepție în critica și istoria literară Descrierea fenomenologică a operei bacoviene O monografie exhaustivă, o sinteză amplă care unește și omogenizează toate interpretările și toate informațiile cunoscute și necunoscute, o analiza pertinentă în care se avansează și multe interpretări personale este această tulburătoare carte, Complexul bacovian, scrisă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în peisajul literar, ca scriitor cu program și având "curajul de a fi tradiționalist" ca autor de romane istorice, aspirând la complementaritate exemplară și la construcția unei "fenomenologii epice naționale" cu o analiză a stilisticii acesteia. Partea a doua, Analize fenomenologice, reprezintă o abordare nu cronologică, în mod standardizat aproape în cazul multor monografii, ci din perspectivă tematică (Eminescianismul în ipostaza epică, În căutarea adevărului istoric, O parabolă epică despre justiție Adevărul retorului Lucaci, Fenomenologia epică a puterii, Mitul Meșterului Manole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fenomenologia epică la fenomenologia culturii, se deschide cu o schiță de cadru și cuprinde capitole mari precum Eonul românesc, Estetica Ortodoxiei, O demistificare a istoriei și culturii. Ca și în secțiunile anterioare, în care s-a ocupat, într-o cronologie fenomenologică, de opera prozatorului (Culorile sângelui, 1973; Adevărul retorului Lucaci, 1977; Marele cântec, 1980; Umbrele nopții, 1980; Călătoria spre zei, 1982; Speranța, 1984; Depărtarea și timpul, 1986; Sacrificiul, 1988) și prin care a identificat dimensiunile, accentele, ideile și formele care îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amuzamentul lui I. Barbu, matematicianul, Camil Petrescu). Theodor Codreanu e în cunoștință de cauză, cum se spune, afirmă: "Opțiunea lui Mihail Diaconescu pentru romanul istoric vine din tradiționalismul său programatic, pe de o parte, iar pe de alta din viziunea fenomenologică a autorului, îndatorată nu atât celei moderne a lui Husserl și Heidegger, cât mai degrabă celei monumental istorizante a lui Hegel". Opera romanescă a lui Mihail Diaconescu nu ar fi, totuși, nici în felul acesta mulțumită; o recunoaște chiar monografistul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
matematic la cel poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu", asupra "centrului de greutate" al contribuției lui Th. Codreanu, în care se constituie secunda parte, Ermetismul canonic, de-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numea "legenda că am fost ori că sunt modernist". Printr-o argumentație laborioasă, criticul demonstrează caracterul antimodern al gândirii barbiene. Odată scoasă de sub tutela restrictiv-nedreaptă a modernismului, creația sa poetică se deschide către interpretări adecvate. Una dintre acestea este "calea fenomenologică", sintagmă preluată de la Iosif Cheie-Pantea, ale cărui sugestii sunt valorizate prin stabilirea unei filiații extrem de interesante între "infrarealismul matematicianului-poet" și contribuțiile lui Bachelard. Pe urmele acestuia, Codreanu vorbește despre existența unui narcisism cosmic, pancalic, în poezia barbiană, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
figurative încifrate în prima: cântecul începător, grupul ca realitate telurică sau abstracțiune și înecarea, ca reducție/ exhaustie a teluricului și acvaticului." (p. 207) Pentru Barbu, poezia devine un fenomen supralingvistic întrucât el pariază pe vers, nu pe cuvânt. În cheie fenomenologică, In memoriam nu mai e un simplu joc aliterativ, ci devine o reducție infralingvistică prin care Barbu aspiră la El Gahel. Harfele răsfirate trimit la Orfeu, pe care Barbu îl asociază cu Narcis, cel care taie cu privirea "pe înecarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
EDITURA JUNIMEA, 2002; COMPLEXUL BACOVIA, BUCUREȘTI-CHIȘINĂU, EDITURA LITERA INTERNAȚIONAL, 2003, ED. A II-A, COLECȚIA "BIBLIOTECA ȘCOLARULUI" Constantin CĂLIN Calea ontologică 125 Dan MĂNUCĂ Complexe cu probleme 127 Aureliu GOCI Un eveniment de excepție în critica și istoria literară Descrierea fenomenologică a operei bacoviene 130 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o tălmăcire impunătoare 132 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia" 135 Carletta Elena BREBU Matricea alchimiei negative 139 Virginia BLAGA "Complexul bacovian" 141 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
așa spre exemplu noțiunea de coercibilitate; afară de acestea, conceptele de subiect de drept, de raport juridic etc.” În afară de cercetarea pe care o numește logică, Giorgio del Vecchio consideră drept o a doua dimensiune a Filosofiei dreptului, ceea ce el numește cercetarea fenomenologică, care Înseamnă simplu, „Înțelegerea dreptului ca fenomen universal uman”, adică: „pentru a ajunge la cunoașterea Întregului fenomen, atât În momentul static, cât și În cel dinamic, trebuie să studiem istoria juridică a Întregii umanități În mod atotcuprinzător «istoria ideală, eternă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adevăr ideal unei realități empirice”. Del Vecchio explică faptul că deontologia este tocmai știința a ceea ce trebuie să fie. Optica este vădit kantiană, menționând opoziția dintre Sein și Sollen. Filosofia dreptului cuprinde, așadar, trei ordine de cercetare: 1. Logică, 2. Fenomenologică și 3. Deontologică. Din această triplă perspectivă, domeniul ei poate fi definit: Filosofia dreptului este disciplina care definește dreptul În universalitatea sa logică, cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale istorice și Îl prețuiește după idealul de justiție afirmat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
experienței, o experiență atât exterioară, cât și una interioară. Să nu uităm că Immanuel Kant distinge un eu transcendental și un eu empiric, „o puternică cetățuie egoistă a sufletului nostru, preocupată numai de fericirea individuală”. Acest eu empiric trebuie „Împarantezat” fenomenologic, pentru a rămâne numai subiectivitatea transcendentală capabilă de a furniza principiile și normele etern valabile și universale ale moralei. Procesul suspendării ego ului empiric este concretizat În eliminarea rațiunii comune și a filosofiei populare În primele două secțiuni ale Întemeierii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se adaugă un mare număr de articole semnate de membri ai Academiei Române, de cercetători ori de specialiști de seamă, care tratează diverse aspecte ale culturii și științei: De la filosofie la știința mentalului (8/1997), Arta și obiectivul estetic în viziune fenomenologică (10/1997), Energia în lume, în Europa, astăzi și mâine (12/1997), Matematica și fenomenologia (3/1998), Știință și cultură fără frontiere (4/1998), Formarea economiei naționale în condițiile presiunii regionale (5/1998), Muzica de tradiție bizantină în spațiul spiritual
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]