1,521 matches
-
ci ontologice, delimitate axiologic, sinele extramundan fiind o conștiință-martor valorizantă a existenței. Geniul: maximă deschidere a sensibilității și a intelectului pentru a evalua lumea, și pentru a primi dicteul în vederea transvaluării Ființei cât mai aproape de vecinătatea absolutului. Mecanismul dicteului Schematic, fenomenologia dicteului ni se pare că parcurge următorii timpi indisociabili: Viziunea: o țâșnire originară incontrolabilă, un văz insolit al ochiului interior ochiul transcendental receptând imaginea unei lumi superioare ontologic latentă în rezervele axiologice ale spiritului universal (vidul cuantic, un preaplin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fondul predispoziției, al deschiderii conștiinței poetului către sensuri poetico-metafizice ideale. Fructificarea formală, care are loc în matricea înzestrării poetului cu capacitatea de a întruchipa dicteul în cuvânt, marmură, culori sau muzică. În ce privește primum movens, stimulul care pune în acțiune această fenomenologie, el poate fi o idee, un cuvânt, o stare sufletească, o imagine din natură, sau iruperea are loc cu totul insolit, incontrolabil. Experiențele care concură la creația întruchipată, modulând-o, diferă la omul arhaic și la omul de cultură. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cuvânt nerostit în ziua întâia, este șoptit poetului: "Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin.../ Sublimul adevăr...noi l-avem din cer afirmă Eminescu (Preot și filozof). În aceste versuri este exprimată esența originii și fenomenologiei creației poetice. Opera geniului este o stare de grație a conștiinței axiologice-martor. Astfel, a doua Facere a ființării se înfăptuiește tot de Natură prin intermediul chematului său poetul, artistul. Poezia este Teotihuacan-ul* sacru unde omul devine zeu. Dicteul este prepersonal, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cântări mulțime: Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi,/ La voi inimi cu arìpe./ Ah, lăsați ca să vă ducă/ Pe-altă lume-n două clipe. Astfel, poezia gânditoare ne transpune fulgerător într-o lume a celei mai înalte eliberări spirituale. Fenomenologia receptării poeziei Cititorul luminat receptează o poezie cu ajutorul intuiției metafizice prin două apriorisme: un apriorism înnăscut constituit de necesitatea armoniei pentru ființa umană și, aparent paradoxal, năzuința eliberării din sistemul limitelor, pe de altă parte, un apriorism "secundar", adică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele poemului, cel ce l-a parcurs simte cum îl cuprinde elanul zborului către zonele eterate ale simțirii și ale minții. Subtilă și cu deosebită rezonanță asupra receptării cititorului este mișcarea eliberatoare constituită de fenomenologia trifazică: viață-moarte inițiatică-renaștere pe un plan superior, pe care o întâlnim în mitul lui Zamolxe, precum și la Orfeu și Dionysos, toți trei fiind de origine tracă. Este vorba de poezii în care se pleacă de la lumină fizică și/sau spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților și opacitatea psihică a fetei de împărat refuzând iubirea de sus, pentru a se transcende în final către strălumina zborului spre Demiurg din care Hyperion renaște în hipostaza sa de increat. Fenomenologia tristadială eminesciană este de model zamolxic, și nu de tipul formulei dialectice hegeliene existență-viață-devenire, pentru că la Eminescu termenul final nu este sinteza dintre teză și antiteză, termenul antitetic nu este inclus în al treilea moment, acesta nefiind o sinteză, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Lacul se transformă în prezentul etern cosmic al neînceputului: apa, albastrul originar, și nuferii primi născători nedesfăcuți, petrec solitudinea pregenezică viețuită de poet. Așteptarea rămâne în prag. Un prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o regăsim în poemul lui Hölderlin cu acest titlu: Oamenii în această lume întâlnesc viața, Cum sunt anii, cum timpii năzuiesc spre mai înalt, Astfel, deși schimbarea există, Un prisos de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și pune în acțiune caracterul antinomic al lumii noastre, conflictul dintre finitudine și nemărginire, reflectat și pus în acțiune la rândul său, de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are loc conflictul acut dintre ceresc și pământesc, finit și infinit, vremelnicie și vecinicie, creat și increat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ales nu iartă pe cei care o desfigurează și o poartă în noroi. Eliberarea poetică Poemul: realitate absolută, prezent eternizat, eliberare metafizică ultimă. Dar el își trăiește adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
autogeneza operei de artă, eliberându-se din posibil, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii 23 Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii 23 Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului 65 Homo cosmicus. Uomo universale 67 Cosmicul în creațiile de artă 67
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără a se reduce însă la ea. Nietzsche a vorbit despre conectivele evidente între tragedie și mitologie 1, observând că tragedia nu poate supraviețui morții acestui sistem de credințe, convenții și mentalități care este mitologia. În lucrarea sa, Tragicul, o fenomenologie a limitei și depășirii, Gabriel Liiceanu afirmă că „mitologia cu virtuți tragice, de tipul celei care a făcut posibilă tragedia greacă, este singura formă atestată istoric de organizare a opiniei despre tragic, iar tragedia nu a reprezentat decât prilejul artistic
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
trăind, decât murind pentru faptele sale. După Nietzsche 2, tragedia presupune un sentiment pesimist al vieții, dar și o atitudine etică afirmativă și eroică. Întradevăr, așa cum arăta G. Liiceanu, „teoria tragicului nu și-a câștigat maturitatea decât atunci când înlăuntrul unei fenomenologii a răului, morții și suferinței a știut să descopere nașterea paradoxală a binelui, vieții și bucuriei”3. II. Trei mari autori tragici, o singură legendă: Electra II.1. Marile Dionisii, cadrul reprezentațiilor dramatice Această sărbătoare, care are loc la sfârșitul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
poveste. Astfel, prin intermediul poveștii cuvântul broască își deplasează în mod discret sensul dinspre situarea exclusiv în zona biologicului în cea a lumii; el devin (și) un simbol pentru o anumită transformare, pentru o anumită orientare a dorințelor noastre. Din perspectiva fenomenologiei lumea este asemenea șarpelui care încearcă să-l hipnotizeze pe Mowgli; ea are nevoie de credința noastră în ea pentru a exista; încrederea noastră îi dă existența și consistența. Piramida nevoilor elaborată de A. Maslow (care este schițată și de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să nu am vreodată prilejul de a-mi clama victoria. Un zeu veghează asupra mea" (idem). Dar nu cumva acest zeu este un demon?! După ce ai ratat victoria, ce-ți rămîne decît să transformi eșecul în șansă și să explorezi fenomenologia eșecului? Șiretlicul la care Cioran apelează ține de fundamentarea ontologică a ființei sale, care se mută din limbaj în existență. Nu mai e deloc o surpriză să vedem că Cioran face apologia bolii, a eșecului, a renunțării. Își spune: "Să
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
acțiune este adevărata inteligență. Și, în acțiune fiind, ei i se poate da o întrebuințare pentru care nu este făcută, cum tot atît de bine se poate să nu i se dea niciuna. Pentru José Antonio Marina, filozof specializat în fenomenologie, psihologie genetică și lingvistică, inteligența nu este nimic altceva decît o facultate menită a ne ghida comportamentul. Inteligența este așadar un instrument pragmatic, iar nu o facultate teoretică a cărei sarcină ar fi, chipurile, aceea de a cunoaște realitatea. Dintr-
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
-li-se o sorginte divină... Putem spune, în consecință, că un misticism păgîn, de lume incipientă, străbate aceste stihuri ce riscă însă, tocmai prin tiparul lor abreviat, de inscripție a se plasa într-un spațiu prea larg, vidat prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de ins cufundat în
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
de cucerit, rezistent la și ofertant cu problematizările și reproblematizările conturate în subcâmpuri. Cel mai frecvent au fost luminate în comunicările participanților unele dintre figurile influente ale modernității: F. Nietzsche (în comunicarea lui Thomas Drew Philbeck, " Prezența dionisiacă: Nietzsche și fenomenologia muzicii", de exemplu), E. Husserl ("Despre sensul prezenței în gândirea fenomenologică", de Ioana Gogeanu, sau "Conceptul husserlian de Ťpercepție internăť sau prezentificarea la Wolfgang Iser", de Romanița Constantinescu), E. Durkheim (în "Despre ambiguitățile sacrului: de la E. Durkheim la G. Agamben
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
prezența absenței?", lucrare propusă de Thierry Bringuier), R.M. Rilke ("Redimensionarea modernă a orfismului: Rilke și Blaga", de Dumitru Chioaru), M. Foucault ("Prezență, disciplină, panoptism la E. Goffman și M. Foucault", comunicarea Simonei Drăgan), E. Levinas (în "Adevăr și prezență în fenomenologia lui Levinas", de Nicolas Monseu), J. Derrida (" Imposibilitatea de a rosti prezența ființei: exemplul scriiturii derridaene", de Francesca Manzari, sau "Text și prezență în ŤDiseminareať lui Jacques Derrida", comunicare susținută de Brice Lévy Koumba). Racordarea la tipurile curente de cercetare
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
ce-adună norii ca turmele de porci / sub plesnetele bicelor" (Rugă ). Dînd iluzia a fi un inepuizabil rezervor de energii stihiale, lumea rustică e în realitate obiectul unor apocalipse. Vitalitatea primară nu e decît o mască a unui irevocabil final. Fenomenologia existenței curente ea însăși cade pradă acestei ofensive a materiei ce se degradează pînă la hotarele halucinației. Călcîiul de bărbat seacă în bocanc, salcîmii se umplu de rîie, oglinzile în pereți se sufocă de tămîie, se desprinde smalțul de pe dinții
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
la douăzeci de ani scaunul de ceară al lupului rău topindu-se la foc ascuns din capra cu trei iezi povestirea fără nici un pic de humor a lui creangă" (ibidem). Punctul de plecare al mirabilelor transfigurări este adesea, după cum menționam, fenomenologia trupului uman, care e martorul de căpetenie al eșecului, rană la figurat dar și la propriu, "culoar pentru alergarea iadului prin sine însuși", "sînge ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă în care
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
să le facem, pe care le-am evitat din lașitate, din neputință, și nicidecum pentru că am fi fost grijulii cu ceilalți. Culpabilitățile noastre nu mai poartă contragreutatea iertării sau a milei, pretind însă agresivitatea, cer să fie justificate, o adevărată fenomenologie a poltroneriei. Cum să nu te gândești la omul din vechime, care nu avea mentalitatea noastră de câine smiorcăit și își scuipa necazurile direct în afara lumii? * Mica eternitate a unei cărți, confirmând principiul nedreptății universale, ține, oricât ne-am împotrivi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dereglat de alcool. Înecul acesta, o moarte din asentiment (pentru această despărțire nașterea nu este de ajuns). În cârciumă am trăit măreția disconfortului existențial desăvârșit, paradoxul umilinței benigne, și am înțeles filozofia divină a cerșetoriei. Am cu prins metafizica necazului, fenomenologia ratării ca împrejurare a rugăciunii, semeția prieteniei fără timp, fără loc, fără prieten, doar cu trupul astral al himerei încarnate în ființe care au intrat fără plecăciune în mine, ca să-mi întrețină părăsirea... și astfel viitorul, abținându-se de la perversa
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
recurge e un Urît esențializat, un Rău distilat care aproximează o simetrie cu Frumosul cathartic, cu beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare. Bineînțeles, bardul recurge la urletul groazei: "am urlat ca femeia fără limbă care voia să-l întrebe pe/ Dumnezeu ce gust au cuvintele/ și în cer
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
ai fost. Această memorie se regăsește în lucruri, cele pe care le împarți pentru a arăta ce ai făcut, dobândind respectul comunității și în cei tineri care-ți urmează. Într-o carte excelentă, Nunta mortului, Gail Klingman realiza o adevărată fenomenologie rituală a morții în societatea țărănească având drept reper în primul rând satele din nordul Moldovei, din Maramureș și Bucovina. Cercetătoarea reușea să configureze o întreagă matrice spirituală, ceea ce cred că reușește pe cu totul alt palier și Andrei Dăscălescu
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]