1,197 matches
-
de uscăciune creștea, medicul avea impresia că dinții devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. „Zgomotul ăsta o să mă scoată din țâțâni”, gândi Noimann, transpirând din ce În ce mai abundent. De jos, scrâșnetul de dinți și horcăitul se amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură peste un material dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe partea stângă, cu mâna la falcă, simțind că nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
revenire, apoi a devenit cenușă, studenta Tatiana Grecu care a fost violată cu o coadă de mătură și, nemaiputând suporta durerile torturilor, s-a aruncat pe fereastra de la etajul IV. Studentului Făgădaru i s-a tăiat un picior cu un ferăstrău obișnuit pentru că refuza să recunoască fapte pe care nu le comisese. Dar culmea terorismului și a crimelor a fost atinsă în noaptea de 21-22 septembrie 1939 când, după doborârea lui Armand Călinescu, din ordinul lui Carol, au fost împușcați 250
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
răi strângeau din dinți, dar nu răspundeau cu coatele lor, ci continuau să mărșăluiască și să strige. Danny era un fel de Om Cameră cu un sistem de sunet și imagine incorporat. Continua să-și imagineze mixere, tocătoare de carne, ferăstraie electrice și motoare cu aprindere care funcționau peste program și care nu te lăsau să gândești sau să-ți fixezi privirea pe o imagine. Continuă să se gândească la diatriba pregătită dinainte și-i servi lui Jerry pretextul pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cuvântul "perlă" tot disponibilul lui de ironie. Cu lașitate, Mini își lăsa prietena pradă unghiilor lungi și ascuțite, cu adevărat, ale Rimului. Cum oare putea desena așa de fin cu penița cu așa gheare?! Pe Mini o enervau ca un ferăstrău când zgâriau sugativa în formă de game și arpegii, cu sunetul suplimentar de castaniete ale falangelor, acompaniament muzical obicinuit al nesuferitului Rim. Căci avea pentru ilustrul doctor o aversiune strictă, pe care o încătușa; de o parte, afecția pentru Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit încă cinci secunde, începu să rostească pe tonul tehnic ai comenzii unei lansări spațiale Zeul Vitezei, în timp ce raze detectoare, unele policrome, și altele invizibile se încrucișau avide pe corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe țărani să sape tranșee: i-a poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee era gata, tata ordona unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai făcut o injecție. Care m-a durut mai mult ca prima, fiindcă pielea sensibilă a gingiei era deja tumefiată și rănită. După care O’Dowd și-a reluat forajele. Meșterea prin gura mea de parc-ar fi avut un ferăstrău. Totul a durat două ore. A trebuit să-l rog să se oprească încă de două ori, fiindcă durerea devenise de nesuportat. Apoi, tot de două ori, mi-am îndreptat umerii, l-am privit în ochi și-am spus: — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi cumpere ceva de băut și nici să-mi împrumute vreun ban. Cu toate că le-am cerut. Am plecat umilită. Dar când am ajuns acasă și am încercat să mă bag în pat, capul a început să-mi huruie ca un ferăstrău electric și să mi se învârtă de-ai fi zis că o mașină de Formula Unu îmi alerga prin creier. îmi era mai rău decât îmi fusese la Parlour. Așa că am luat trei somnifere și m-am gândit să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stomacul pe dos. — Dar aia e luată din Biblie, zise Wilt. în plus, trebuia să bag și niște pasaje mai sângeroase, altfel nu m-ar fi crezut. Haideți să luăm doar partea în care zic că i-am tăiat cu ferăstrăul... — Domnule Wilt, pentru numele lui Dumnezeu... — Ei bine, nu pot decât să spun că dumneata n-ai predat niciodată la I Carne. Toate astea le-am aflat de la ei și, odată ce le-ai învățat, viața îți poate oferi unele surprize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dă dreptul să conducă națiunea. E genul de durere care te străpunge în inimă, îi spune actriței care joacă rolul principal în opera ei. Nu poți păși pe degete, dar nici nu poți zbura. Ești în cursă, înlănțuită. Există un ferăstrău invizibil. Nu mai ai degetele la picioare. Rămâi fără suflare de atâta țipat. Te aude toată casa, dar nu există salvare. Își amintește aievea lupta cu durerea. O eroină pe scena vieții. Debutul ei a fost când și-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu regularitate la Kang Sheng acasă pentru lecții. Unele lecții sunt dure. E ca otrava pe care sirena din poveste trebuie să o bea ca să aibă picioare. Beau ce-mi oferă Kang Sheng ca să am aripi puternice, tăioase ca un ferăstrău. Casa lui e un muzeu, iar soția lui cu fața ca de tigru, Chao Yi-ou, este partenera lui de afaceri. Cuplul trăiește într-un palat privat în Dianmen, Strada Podul de Piatră, nr. 24, la capătul Bulevardului de Vest. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dau seama că uneori devine curios, dar nu se aventurează. Rămâne fără cuvinte. Găsește pretexte să plece. Este sensibil și este slab în confruntări. Îl rog stăruitor să stea, iar el insistă să plece. Facem ceea ce eu numesc „mișcarea de ferăstrău” de câteva ori pe zi. Uneori, în public. Lumea e nedumerită când îmi ridic glasul la Yu. Nu mă asculți niciodată, Yu Hui-yong! țipă ea, aproape isteric. O să vină o zi în care o să ne despărțim. Și mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
el nu recunoaște nici un sentiment și nici o amintire. Se lasă cuprins de teamă. Încă o dată, sunt trădată și umilită. Sunt zguduită, însă nu am unde să merg să implor. Mao îmi concediază cabinetul. Îmi îndepărtează oamenii. Îmi taie membrele cu ferăstrăul. O migrație națională a tinerilor. Două milioane de Gărzi Roșii sunt alungate la țară, în numele „răspândirii sămânței revoluției în întreaga Chină”. Totuși, nu mi se permite să scot nici un cuvânt. Scopul lui e să mă facă să înțeleg cât de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spirit de comunitate“ se reducea de fapt la sticla la coniac pe care Lou o păstra În sertarul de jos al unui fișet, pentru cazuri de urgență. Tensiunea ce plutea În aer ar fi putut fi tăiată și cu un ferăstrău ruginit. Dar la crimă nu se așteptase nimeni. A fost un șoc până și pentru cele mai puțin simțitoare inimi. Din fericire, polițiștii nu știau de prejudecata adânc Înrădăcinată pe care o aveam Împotriva blondelor; asta m-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus este și el prezent, sechestrat în bucătărie și legat de picior cu o simplă sfoară de cânepă, prinsă de scheletul metalic ruginit, al unui suport pentru ferăstraie, unelte de grădinărit, lighene, crătiți, străchini și ibrice, la un metru și optzeci de centimetri, mai sus de sol. Insuficient de înalt, însă, pentru a fi la adăpost de Momocilă. Dintr-un salt, felina ucigașă doboară pasărea cea mare, colorată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că v-a întrecut Anghelina! Apoi răsunară alte comenzi aspre, ascuțite ca niște scârțâituri de ferăstrău ruginit. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. Țevile cu câte o dungă albă de soare se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. În vreme ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din apropiere, cu sâni retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
data asta a trebuit s-o trag eu pe Gina mai departe, printre șerpii veninoși și crocodilii turtiți, cu burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți de ferăstrău. Roșu ca mărgeanul, cu inele late, negre, șarpele surucucu se încolăcea în vitrină alături de cobra cam famelică și viperele cu și fără cornițe. Broaștele țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz. Ca să apuce din ce rămăsese, lume proastă și vagabonzi scormoneau prin dărâmături, pe care fluturau zdrențe, stofe sfâșiate, zburau hârtii. Ciocane și ferăstraie se auzeau din toate părțile, sub liniștitoarea impresie de stabilitate pe care o degajă totdeauna munca normală. Mergeam melancolic prin lumina, iarăși moale și caldă, a prânzului. Câte un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea sfâșiată a caselor. Am ieșit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
incert, de umbră. Pe de altă parte, legenda Securității e populară - În general, e vorba despre arestări și violențe, despre obediență și despre locuri hidoase unde ai putea ajunge din diverse motive. E o umbră cu un schelet făcut din ferăstraie. Povestea asta funcționează imprevizibil, povestea asta nu funcționează după logica lumii, povestea asta nu e o poveste, e ceva mizerabil, e o boală incurabilă, e mai rău ca o boală incurabilă. Stau pe burtă, cu capul sprijinit pe brațe, puțin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu amîndouă, dacă altfel nu se poate. Ca să nu vă faceți o idee greșită, ar trebui să vi-l prezint pe caporalul Porcescu - probabil că În clipa asta visează că-mi mănîncă creierul, după ce mi-a deschis țeasta cu un ferăstrău. Așa că orele serii mă prind Împărțind chinuit un pat cu Claudiu, Într-un salon a cărui capacitate a fost dublată. Toată lumea zîmbește cu gura pînă la urechi, toată lumea scormonește printr-o pungă de celofan gălăgios sau o cutie de carton
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trei săptămîni) cu un bilet de externare pe care scria că am fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul de externare), pe sub mustața care ajunsese să semene cu un ferăstrău. Mi-a tradus Stancu, după ce am ieșit din comandament, ce naiba zisese apucatul. Cică: te duci În baterie să-ți iei cazarmamentul și te Întorci direct la postul de gardă din garnizoană, o lună faci serviciu de gardă la interior. Serios
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privirea de la fața filozofului și și-o îndreptă, clipind din pricina luminii, spre fereastră. Văzu, în depărtare, două sau trei grădini și un om cățărat într-un copac. Omul stătea călare pe o creangă și ținea ceva în mână, probabil un ferăstrău. Lui Tom îi trecu prin minte că așa trebuie să fi fost când a intrat Iisus Hristos în Ierusalim. În vreo pictură, poate, se vedea și un om cățărat în copac, să se uite cum trecea Iisus. „Ce ridicol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strident, cu degetele pline de inele și cu pieptul plin de lanțuri din argint, ...dar poetă. Stăpînind toate secretele prozodiei, metricii, toate tehnicile facerii și desfacerii unui poem. Pe această poetă nebună, doar pe aceasta vreau să o tai cu ferăstrăul În două jumătăți. O parte să o păstrez pentru poezie, o parte să o țin pentru atunci cînd vor veni zile grele de proză. Stă lîngă mine poeta bătrînă, stăm amîndoi la o masă din barul lui Iani, stăm și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
brîu, strigîndu-se cu nume incredibile, porecle cum nu auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă, unuia cam durduliu; Agheasmă, unuia care era neînchipuit de firav și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]