209 matches
-
și de manevră, macazuri, ateliere de reparații. Călător pe aceste meleaguri la începutul secolului al XX-lea (1905), Nicolae Iorga exclama: „Timișoara are o gară măreață! De la dânsa înainte, pe cel mai bun asfalt, neted și curat, treci pe lângă scânteierea fereștilor din 6 rânduri ale unei uriașe mori, apoi printre aleile de copaci bătrâni, care adăpostesc cu toată răceala serii perechi de tineri ce se bucură de lumina toamnei“. Gara tindea să devină, dacă nu chiar era, o emblemă a spiritului
Agenda2003-21-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281055_a_282384]
-
glucoză din sânge e scăzută, ci că au fost consumate inclusiv depozitele de glicogen hepatic", explică specialistul Mihaela Bilic. Iată care sunt armele secrete pentru a scăpa de celulită și a avea picioare perfecte, propuse de nutriționistul Mihaela Bilic: 1. Fereste-te de carbohidrați după oră 18:00! Evita dulciurile, făinoasele, fructele, fasolea și mazărea la masa de seară. Potrivit nutriționistului, la masa de seară trebuie să alegi proteine slabe (peste, carne slabă) și multe legume, consumate în stare crudă sau
Cinci obiceiuri pentru a avea picioare perfecte () [Corola-journal/Journalistic/66026_a_67351]
-
extinde semnificativ cîmpul de expresie, de o atmosferă pură și stranie: ,, În atelierul pictorului s-a lăsat liniște O tăcere de început de lume, O liniște de seară de iarnă flamandă O liniște ca dinaintea furtunii. Zgomotele orașului dispar în dreptul fereștii înguste." (I. Lazăr, PENTIMENTO)
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
din Creta și locuiește la Salonic. De profesiune infirmieră, în continuare a urmat cursurile Facultății de Psihologie, iar actualmente studiază Arte aplicate, la Universitatea din Salonic. Până în prezent a publicat două volume de versuri. În interstiții Două obloane coborâte la fereștile cotidianului Iar peste crăpăturile care-au rămas deschise Lipești fâșii paralele de hârtie Într-o formație ce concurează setea apei Deasupra stau ca străpunse de suliți Hârțoagele secetei Nici un nimic nu arde Pe cât de-ncet ar trebui Nici un moment nu
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
nu le bruiază cu propriile sentimente, ceea ce de regulă face, căci are sentimentul expansiv și propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din colțul fereștii/ Surîd micșunelele.// Răsună de rîset dumbrava./ Și-s zarzării-n floare;/ Iar plopii se leagănă-n slava/ Seninului soare” etc. (Martie). Plopii-s pădure deasă, mai în fiecare poem cîte-un pîlc; arar mai apar și alte specii, dar niciuna atît
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
celorlalți, vor veni repede în cariera de jurnalist a lui Ioan Slavici. Prima dată va fi luat la ochi de administrația maghiară din Transilvania, în primăvara anului 1873. A fost revolta de la Păuliș, soldată cu fuga oficialilor pe una din ferestele clădirii asaltate de mulțime. Câțiva săteni vor fi condamnați, iar tânărul gazetar și jurist Slavici, devenit un fel de avocat al răsculaților, va fi doar avertizat. De la acest episod, reluat de scriitor în Revoluția de la Pârlești, va primi titulatura de
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
casă și în îmbrăcăminte nu păzesc curățenia, care slab se hrănesc și neavând pâine lângă poame, care prin beție sau prin alte îmbuibări slăbesc puterile sale cele trupești... vă sfătuim ca casăle voastre curate să țineți prin deschiderea ușilor și fereștilor aer proaspăt înlăuntru să sloboziți. Crăstăveți și cucuruzi crud să nu mâncați ci totdeauna cu bine hrănitoare bucate să întăriți trupurile voastre căci mai bine mijlocire de a scăpa de boala aciasta iaste ținerea trupului în putere... Variola Vărsatul sau
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
tavan scund, în spatele casei și mîncam singuri. îmi amintesc cum stăteam furișați într-un colț al salonului, în timp ce fermierul și copiii lui luau masa în fața șemineului. Mama îmi cînta încet în ureche: Micuța păsăruică, tra-la-la A făcut un ou la fereastă în pervazu’ la. Pervazu’ la a-nceput a se crăpa, Micuța păsăruică țipa și rîcîia Curînd am început să mîncăm cu toții împreună, iar eu dormeam în cămăruță de unul singur. Mama își petrecea mai tot timpul într-o cameră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era cafeniu și mirosea a vișinată. Din tavan coborau sute de țurțuri de tencuială, încît gândeai că te afli într-o peșteră a comorilor, ca și un policandru vechi, cu abajururi de hârtie creponată. Seara, lumina care se filtra prin fereștile proprietarilor era roză și pâlpâitoare, ca-n vis. Dar Catana nu părea să dea cine știe ce importanță camerei pe care o-mpărțea, de voie, de nevoie, cu paceaura. El își dura, de o viață, altă odaie, care avea să-l poarte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sa cu chirie din mahalaua Dudeștilor. O fetiță care vindea viorele pe stradă se repezise la un vardist și aproape-l târâse până la ușa căpitanului. Se făcuse apoi nevăzută în josul străzii liniștite. Doi-trei vecini erau deja adunați în curticica de sub fereștile ofițerului, căci peste noapte auziseră din odaia lui un răcnet de moarte, iar acum nu răspundea nimeni bătăilor în geam. Vardistul spărsese ușa cu umărul și pătrunseseră cu toții într-o odaie cenușie, cu icoana din părete acoperită de mundirul vișmiu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stinge lumina). O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește O, cine ești, pierdute, tu, glas prea mângâios De ce nu suni tu vecinic, și vecinic tot fruos? (luna bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc, de moarte! De ce taci când fermecată Eu spre tine [mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Verena! [VERENA] O, dulce, dulce glas... Să nu răspund nimica, să văd ce va mai zice... [BOGDAN] O! n-asculta de mine căci nu am mintea-ntreagă. Vezi! Vorbesc într-aiure - Verena! îi ești dragă! [VERENA] (ea se retrage din fereastă) Ce dulce glas mai [are] -- e- glas de zburător. (deodată s-arată Bogdan în fereastă - ea fuge după horn) De aș țipa el fuge... (se uită la el pe furiș) Păcat! și nu mă-ndur (ea s-a-ntors cu spatele spre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zice... [BOGDAN] O! n-asculta de mine căci nu am mintea-ntreagă. Vezi! Vorbesc într-aiure - Verena! îi ești dragă! [VERENA] (ea se retrage din fereastă) Ce dulce glas mai [are] -- e- glas de zburător. (deodată s-arată Bogdan în fereastă - ea fuge după horn) De aș țipa el fuge... (se uită la el pe furiș) Păcat! și nu mă-ndur (ea s-a-ntors cu spatele spre părete și ș-a ascuns fața de sobă, țiindu-și mâna la ochi) {EminescuOpVIII 97} BOGD
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ENA] O, doamne, ce nebunu-i. (rîde) Ce vrea el de la mine? B[OGDAN] Știi tu [ce] de la tine eu cer... te cer pe tine; De nu-mi vei spune-o vorbă cu gura ta de prunc Să știi că din fereastă-n prăpastie m-arunc... VER[ENA] O, să n-o faci aceasta! E un păcat prea greu... B[OGDAN] Și vezi! toate atârnă de la cuvântul tău. VER[ENA] Ce vrei să-ți spun [eu oare]? B[OGDAN] Sânt pe al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ți spun [eu oare]? B[OGDAN] Sânt pe al morții prag: Gândește, trei cuvinte îți cer să-mi spui: "mi-ești drag". VER[ENA] O! n-o spun niciodată... B[OGDAN] Atunci m-arunc... VER[ENA] Sărmanul! B[OGDAN] (urcă fereasta ) Adio dar, Verena! nu ne-om vedea în veci. VER [ENA] Stăi (el se-ntoarce), Vino-ncoace-aproape... să ți-o spun la ureche Mi-ești drag! Destulu-i? BOG[DAN] Destul. Acum însă, că am ajuns aici, Voi tu să-mi spui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai departe, Mai încet, [tot] mai încet. (cornul tace) De ce taci când, fermecată, Eu spre tine mă întorn? Mai suna-vei dulce corn Pentru mine vreodată? (Ea rămîne-n lumina lunii și-și despletește visătoare părul; S-aude un glas sub fereastă, încet) {EminescuOpVIII 102} GLASUL Anna! [ANNA] (speriată) A, m-a chemat pe mine.... să strig pe mama. GLASUL Anna! (Sună cornul de-aproape, însă încet) [ANNA] Mi s-a părut... E cornul... Își pune mâna la cap) Îmi arde fața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te sperii! Așa-i că nu strigi,? [ANNA] O, glas dulce, ferice! Să nu răspund nimica... să văd ce va mai zice... GLASUL Tu, floare dintre codri și stea pe-aceste văi! [ANNA] E zburător! desig... (Ea se retrage de la fereastă. Deodată s-arată Bogdan în fereastă, ea țipă-ncet și fuge după horn) Ah! 2257 [BOGDAN] O, nu fugi, stai, stai! Anna, ierta-vei oare că eu am cutezat Să viu acuma, noaptea... poate te-am speriat, Dar vezi... că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
strigi,? [ANNA] O, glas dulce, ferice! Să nu răspund nimica... să văd ce va mai zice... GLASUL Tu, floare dintre codri și stea pe-aceste văi! [ANNA] E zburător! desig... (Ea se retrage de la fereastă. Deodată s-arată Bogdan în fereastă, ea țipă-ncet și fuge după horn) Ah! 2257 [BOGDAN] O, nu fugi, stai, stai! Anna, ierta-vei oare că eu am cutezat Să viu acuma, noaptea... poate te-am speriat, Dar vezi... că în genunche eu cad naintea ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine... Ce spui? ANNA Ce spun? Ce vrei tu să-ți spun? Că te iubesc... {EminescuOpVIII 108} BOGD[AN] O înger! Nu-nțelege... E-n vis. Înnebunesc De fericire. Daca nu-mi [spui] o vorbă numa Să știi că din fereastă eu mă arunc acuma, Prăpastia-i adâncă și-n clipă mor. ANNA (speriată) Tu mori? Tu poți muri? [BOGDAN] (urcă fereastra) O, sigur, mă vezi pe-al morții prag! ANNA (tremurînd) Ce vrei să-ți spun? BOGDAN Trei vorbe să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gotică, ferești înguste. În stânga spectatorului, în prosceniu, tronurile Domnului și a Doamnei; în dreapta, în semicerc, stau boierii. {EminescuOpVIII 127} SCENA I (IUGA VODĂ și MARIA pe tron. Boierii, între cari hatmanul MIHNEA SÎNGER. E sara. ) [IUGA] Și ochii mei, senine fereștile gîndirei, Sânt prinși în flori de gheată, în pânzele pieirei. Zadarnic îi silesc eu la slujbă - răzvrătită, Eu văd lumea întreagă acuma ca prin sită. O umbră îm par însumi și lumea umbră-mi pare Și sânt străin într-însa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De azi înainte sânt cu minte. [SCENA VI] [IRINA, MIHNEA] IRINA Au nu-ți aduci aminte de neagra vrăjitoare Ce-n peștera adâncă din muntele Ceahlău Încheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum albește geamul când sufli în fereastă?... Acolo eu închisă mă preumblam pin peșteri, O goală frumusețe, un chip răpit din ceri. Pe fruntea-mi de copilă purtam coroana numai Și-n peștera mămucăi intrat-ai, Mihnea Sânger, Pe calul [tău] cel negru, cu barba ta cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nouăi legi Pe doi împărați surpat-au și pe șaptesprezece regi, Țara [î]i supune râuri, marea [î]i supune valul Și în Aghia Sofia cu ovăz hrănit-au calul. Acum stă măreț și rece între suliți, între darde, Prin fereștile deschise vede-orașul care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doarme. Sala-i largă și pustie, Colo capete tăiate și ochi mari ieșiți afară Pare că-l priveau din umbră... bălți de sânge curg pe scară, Pe podele, iar de ziduri răzimate[-s] lănci și darde, Și prin arcuri de fereste vezi Bizanțul care arde; Sub ferești s-aude zgomot surd... căci jos se-aud în uliți Ieniceri urlând Alahu, purtând capete în suliți, Cu călugăriți nebune... Iesle au făcut din strane Ici dau jos iconostasul, aprind focul cu icoane, Ici
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o ocară, Cumcă tot ce e ca dânșii este vrednic ca să piară". [A C T] Versiunea A 2282 D R E P T A T E! CURTE [SCENA] I (s-aude cântec sepulcral dindărătul scenii - aleluia - boierii s-apropie de fereastă) GLAS DE PREOT Marea vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând strig cătră tine: Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". - Cine e acel ce trece? - E Arvinte din Calabă Ce în vremea cea din urmă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades Un înger, o femeie cu chip așa ales. Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își răstoarnă suflelul ei rebel Și pintre stânci de piatră se scutură de spume Și mișcă-nfuriată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]