29,999 matches
-
de gradul doi sunt obținute, în general, pe calea cea mai ușoară a informației vizuale. Ecranul televizorului și cel al calculatorului au devenit principalele canale referențiale. Civilizația vizualului, năravurile "sintactice" ale mediului informatic (copy și paste, open, save, meniuri, help, ferestre, multitasking, print, zoom), viteza și frenezia "surfing"-ului pe Internet, sistemul top-urilor și al star-urilor, mitologia extraterestră și multe altele, toate acestea sunt deja categoriile pe baza cărora mulți tineri abordează realitatea. Valorile lor au alte "semne", iar
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
pe panta confidențelor, de la Pașadia și Pantazi la Conu Rache din Sub pecetea tainei, imaginile versurilor transmise uimitor de original prozei. Straturile de filtrare ale sensibilității imaginii: imaginea din oglindă, răsfrângere a spațiului exterior; din ochi, răsfrângere a sufletului; din ferestre și din portrete, prin tot ce aduc în plus ca interes față de obârșia cuiva, Aubrey de Vere, din Remember, printre multe alte exemple. Grandios automistificată este întreaga mișcare a personajelor. Pașadia străbate orașul, cu trăsura la pas după el; Pantazi
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
eului cu lumea. Aceasta din urmă suportă o reducție al cărei tablou se încheagă din fapte minime, din deșeurile grandorii. E o lume de uz personal, am zice homeopatică: "oare de ce s-a ofilit frezia// doar o pusesem chiar lîngă fereastră/ într-o carafă destul de încăpătoare/ plină cu sînge/ de la robinetul din bucătărie// nu înțeleg" (unu ianuarie). Moraliile apar și ele la o scară (aparent) micșorată: "de fapt se poate plînge/ și la înmormîntarea unei prostituate// ajunge să-ți imaginezi/ că
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
nefericitul prinț al danemarcei/ mînăstirea dragei mele e un bordel/ îmi pun felinarul roșu pe frunte/ cînd fac echilibristica/ pe vremuri minodora mi-a născut un dovlecel/ mi-l punea în brațe/ și eu plîngeam eram un șam înduioșat/ pe fereastră se văd steaguri/ în matele mele aleargă un șoarece/ trec doici cu dovlecei în landouri/ își țin semințele închise ermetic/ stai să vezi cîți poeți tineri răsar din ele și-ți intră-n urechi/ și deodată devii serios/ ai nevoie
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou, ca pe o fereastră deschisă spre exterior, ca pe o transparență în ultimă instanță. În aceste condiții, cineva trebuia să spună: destul. Și acest cineva este, de bună seamă, artistul plastic. El a descoperit un lucru elementar și la fel de banal ca oul lui Columb
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
el a creat o expresie alternativă și anume arta video. Deși nu există nici o diferență tehnică între procedeele televiziunii și cele folosite în arta video, consecințele diferă în mod radical. Dacă ar fi să asociem în continuare televizorul cu o fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului, ci doar ceea ce se întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
există nici o diferență tehnică între procedeele televiziunii și cele folosite în arta video, consecințele diferă în mod radical. Dacă ar fi să asociem în continuare televizorul cu o fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului, ci doar ceea ce se întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
întrebarea rămîne deschisă. 2. Dialogul șofer-cunoscuți. Acest dialog are diverse tipuri de manifestare: șoferul vede, din întîmplare, un amic. De surpriză apasă pe claxon. Cu cît e surpriza mai mare, cu atît se prelungește și sunetul. începe un dialog pe fereastra automobilului care face ca toate mașinile din spate să claxoneze. Dacă amicul se află pe trotuar și nu întoarce capul, șoferul insistă pînă cînd se întorc absolut toți pietonii: își dă seama că e vorba de o confuzie, dar cît
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
discursul cu două citate în latină, ca să lase timp pentru pregătirea farsei. Făgădui mașini de fabricat ploaia, crescătorii mobile de animale domestice, balsamuri ale fericirii ce aveau să facă legumele să crească în solul arid și ciorchini de clopoței la ferestre. Cînd văzu că lumea-i plăsmuită era gata, o arătă cu degetul. - Așa vom fi, doamnelor și domnilor - strigă. Priviți. Așa vom fi. Publicul se întoarse. Un transatlantic de hîrtie pictată trecea prin spatele caselor, și era mai înalt decît
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
prin acest unic gest de a răsturna ordinea cosmică, deși afirmă că-și acceptă, totuși, soarta. El își scrie numele și rezumă, într-o frază, viața pe o tipsie de argint, pe care o aruncă pe o plajă, de la o fereastră a întunecatei închisori și o transformă astfel în cometă ce apare la amiază. Așa se face că un personaj, ce are, poate, cele mai multe nume dar nici unul în acest roman, își construiește o identitate și își asumă un rol. Efemer, neverosimil
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Cristina Ionica Legături bolnăvicioase este prima carte personală a Ceciliei Ștefănescu, după prezența în volumele colective 40238 Tescani (2000) și Ferestre '98 (1998). Scrisul la persoana I, "ușor" ca la o discuție între prieteni, construiește o poveste care se colorează treptat din banalități tipice graniței dintre adolescență și maturitate și din particularități neașteptate, ca și silueta incertă a tinerei de pe coperta
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
și cuminte stă ghemuit în orașul de acasă/ și arde suspin ca schimnicul în muntele său părăsit/ cu Dumnezeu în privirea cît cerul" (ibidem). Sau: "într-atîta libertate ți se poate întîmpla orice,/ dar mai ales fericirea care-ți deschide zilnic/ ferestrele să-ți intre cerul senin, proaspăt/ ca aerul de pe valea Buzăului" (Doina). Sau cu o doar părelnică renunțare la nostalgicul imbold: "totul este atît de posibil, atît/ de firesc încît vei uita că în sufletul tău stă ghemuită/ spaima sărăciei
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
Manhattan privind prin vitrina magazinului Panasonic/ din Lexington sau nepăsarea prostituatei din Central Park/ cînd în spatele ei cei de la N.Y.P.D. își pregătesc brățările/ de inox, liber, liber, liber aud încă prin aer vocile/ celor de la Metropolitan Opera atingînd ferestrele Gemenilor,/ șiroind pe Wall Street, mai departe pe Broadway, venin de/ viperă roșie în auzul de peste ocean, din South Ferry/ pînă în St. George din Staten Island, pot, desigur, pot/ de aici vîna lei, fără prieteni care să mă-mpuște
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
aurora este capul calului de jar/ soarele este ochiul lui/ vîntul îi este sufletul...". Orașul, prins între "oarbe oglinzi de asfalt", permite încă apariția viziunilor și a viselor care vorbesc despre o lume perfectă: "ți-ai dori să vezi prin fereastră o creangă luminată de muguri albaștri/ în formă de pești/ din care vor izbucni în curînd florile portocalii", deși "interesul tău pentru vise apare doar în momentele de criză" și nu te poți întrupa "în visul de dimineață/ în visul
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
Deși accept foarte greu și rar să nu conduc eu mașina, descopăr cu voluptate cîte minunății poți vedea de pe locul "mortului", cum se spune. O lume întreagă, cinematografică, fragmentară se lasă privită și furată. Repede, în goana mașinii, înregistrezi case, ferestre, flori, copii aproape goi și murdari, bețivi, fîntîni, culori, voci, cai, căpițe de fîn, multă liniște pe ulițe la ceas de duminică, fete frumoase, deal, vale, deal, vale, blîndețea verde-galbenă a pășunilor, cîrciumi kitchoase la margine de șosea, curiozități, prejudecăți
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
le surprinde haloul neliniștitor, iscat de inevitabila confruntare cu absurdul: "ascultați muzica sferelor de influență,/ despre lumea a treia și ultima/ despre reversibilitatea vieții și/ unicitatea existenței/ despre revoluția evoluției/ filogeneza repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui un petec la muzele acelea neliniștitoare// tu, ochi cu o ființă în frunte" (Kant Orient-Express). Firește nu
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
mai tîrziu, cînd va lua din nou în mînă cartea o va vedea troienind intrările de pe Champs-Elysées și acoperind volumul, tot astfel, pentru mine, peste primele pagini din Du côté de chez Swan vor trece mereu umbrele caselor bătrîne, cu ferestrele ca niște ochi somnoroși în poduri, din Sibiul tomnatec al acelui an de război, apoi umbrele arinilor pe lîngă care trecea micul tramvai verde, arhaic (și care azi, ca atîtea altele, nu mai e), pe platforma căruia mă aflam, singur
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
adăuga ca temă de reflecție întrebarea cît de fastă a fost influența unilaterală a unui Tarkovski asupra cineaștilor români din anii '80, cînd cinematograful european occidental se profila pregnant pe alte coordonate, reprezentate de pildă de Noul Film German. Dacă ferestrele nu ne-ar fi fost închise în această direcție, cineaștii noștri de frunte, cu excepția lui Pintilie, nu s-ar fi descoperit poate atît de nepregătiți în 1989, inerțiali în cultivarea unui cinematograf parabolic, alegoric, "transcendental": una dintre casele de filme
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
probabil să creadă că și-a făcut-o cu mîna lui. Dă un alt comunicat, mai paraponisit decît primul: îi amenință pe Pleșu și pe Dinescu că va veni cu 10.000 de oameni la CNSAS ca să-i arunce pe fereastră. (Metaforic, desigur, adaugă el într-o paranteză !) O ultimă, pînă acum, lovitură primește CVT din partea fostului șef al SRI, Virgil Măgureanu. Acesta confirmă că poetul turna benevol la Securitate. Ba mai mult, povestește Măgureanu, CVT i-ar fi cerut un
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
aspecte, ea e păgînă sau chiar păgînizată. E necesară o nouă evanghelizare, cum ne tot repetă Ioan Paul al II-lea. Trebuie să ieșim din templu și să mergem în piețe, trebuie să ne deschidem și să deschidem ușile și ferestrele pentru noua lume. Mult pot face în acest sens tinerii, cu condiția ca păstorii Bisericilor să acorde încredere și spațiu de manifestare tinerelor generații” (p. 157). Sînt idei la care ar putea subscrie fără probleme orice preot sau gînditor ortodox
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
-l croi peste față cu un prosop. A urmat ruptura vădită; îl lăsau singur, îi spălau rufele de mântuială, duminicile mergeau în cartierul Palermo sau la vreun picnic fără ca să-i spună măcar și lui. Atunci Mario se ducea până la fereastra Deliei și-i arunca o pietricică. Uneori ea ieșea, alteori o auzea cum râde înăuntru, puțin răutăcios și fără să-i dea speranțe. A venit meciul de box Firpo-Dempsey și în toate casele s-a plâns și s-au stârnit
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
sau joia, mai palpabilă și atentă de sâmbătă până luni. Delia își recăpăta acum o ușoară vioiciune efemeră, într-o zi a cântat la pian, altădată a jucat cărți. Era mai blândă cu Mario, îl făcea să se așeze lângă fereastra din salon și-i explica modele de cusături sau broderii. Nu-i spunea niciodată nimic despre dulciuri sau bomboane, Mario era surprins dar punea acest lucru pe seama delicateței, temerii ei de a nu-l plictisi. Soții Mañara lăudau lichiorurile Deliei
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
din familie trebuia să aibă grijă de Delia mai mult ca oricând și să fie atent să nu se culce prea târziu. Când plecară, cam fără voie dar răpuși de somn, căldura intra valuri-valuri pe ușa de la vestibul și prin fereastra salonului. Mario a vrut un pahar cu apă rece și s-a dus la bucătărie, deși Delia voia să i-l aducă ea și s-a supărat puțin. Când s-a întors a văzut-o în geam, uitându-se la
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Dumnezeului Vechiului Testament, nici de orgoliul, umil, al Noului Testament, unde trebuie să-ți întorci și celălalt obraz, de ești pălmuit; atunci, liber fiind, Cui va fi nevoie să i Te adresezi, să Te rogi, dacă, într-o zi?... Deschizi fereastra ce dă spre nord, unde lumina zilei scade mai repede, și unde, fiind atent și noaptea căzând începe să sclipească singuratecă steaua, polară, a navigatorilor rătăciți sau a sufletelor chinuite... Zadarnic, vei spune... zadarnic vei trimite spre unghiul ales, tăiat
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
vîntul de primăvară îmi amintește de întîia femeie/ cum venea și se-mprăștia ca un evantai/ aveam douăzeci de ani și despre dragoste nici o idee.// Aproape de lumină își strecura văpaia/ de la tîmple peste brațe alunecînd în noapte,/ cînd alergam la fereastră să văd unde este/ întîlneam matinal faitonul cu lapte” (Prietena de departe). Ironia, cum era și de așteptat, se împletește generos cu autoironia: „Uite, ăsta e Tonegaru,/ poet decadent;/ scrie despre fantome, constelații și alte drăcii,/ fără a se ști
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]