714 matches
-
Și mi-e dor, și te iubesc, și sufăr, Și îmi plouă ochii flori de nufăr,Și te cert, te iert cu disperare,Și de lipsa ta orice mă doare.M-am gândit să fug în lumea mareși să-mi ferec inima-n zăvoare;Poate asta o s-o linișteascăși-o s-o-mpiedice să te iubească...Dar la primul pas făcut pe scarăM-a izbit dorul de tine iară;Cu durerea lui sfâșietoare,... XXIII. VISURI DIONISIACE, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
dar nu au putut. 87. Reperajul din noaptea inimii mele, este războiul dintre întuneric și lumină care asmute Crivățul turbat trimis de iele, plăsmuit din răzbunare, sânge și tină. 88. Reperaj: libertatea ce în sfârșit a sosit după zile închise, ferecate în răstigniri, pe unii grabnic i-a izbăvit, pe alții i-a omorât pe altarul pătimitei veniri. 89. Reperaj: portalurile ce-n paralele naturi se deschid n-ar trebui să ne trezească stări aerofobe, ci să ne facă să uităm
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
de argint. Pe frumoasele-i plete vineții purta diadema de briliante și ametiste scânteietoare, iar pletele-i erau pudrate cu brumă. Pe umeri i-atârna, fluturând, o mantie violetă strânsă pe talie cu o cingătoare din bucăți de gheață sclipitoare, ferecate în montură de argint. Când o văzură, luptătorii rămaseră hipnotizați și se pomeniră strigând: - Trăiască frumoasa noastră împărăteasă! - Uraa! Uraa! Vânturile Lățoase sunau din trompete, iar împărăteasa... nu pășea, ci plutea pe deasupra luptătorilor fluturându-și pletele și faldurile mantiei cu
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
ei să se comporte. Așa se făcea că nu le mai trecuse pragul. Iar acum, poftim, o chemau! Încrezătoare în ea și în flori, Mira sună scurt. Cu siguranță, florile vor fi un adevărat passe-partout pentru a ajunge la sufletul ferecat cu o mie de lacăte fără chei al Marietei! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 3 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului E clipa, Doamne, pentru om O punte-a vieții înspre moarte Sau frunza ce-a căzut din pom, Bătaia vântului s-o poarte? De-ar fi păzită de un gnom Ori ferecată-n foi de carte, E clipa, Doamne, pentru om, O punte-a vieții înspre moarte? De rege ești ori majordom, Din bobul de credință-mparte Și înmulțește-o-n gând aparte, Fir de nisip pe vârf de dom! E clipa
RONDELUL CLIPEI DE TAINĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383883_a_385212]
-
o exprimase cineva, căci poezia nu are istorie. Pentru Dumitru Cristănuș poezia are gust de lumină”. Bine punctat, pentru ca mai bine de două decenii, conștient că “nimic nu există în afara ochiului”, poetul și-a hrănit poezia cu lumina. Și-a ferecat manuscrisele într-o lădița de lemn lăsată pe un balcon, la etajul al nouălea, aproape de soare (cred că pe-acolo s-au rătăcit și câteva poeme semnate de mine!) , poeziile au devenit copiii tatălui, pe care ii creștea cu raze
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CUVINTE FERECATE PE DINĂUNTRU Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului fir-ar nu te mai întorci de la mașină după tabletă las că e calculator la școală elevi care și-au aruncat cuvinte urâte
CUVINTE FERECATE PE DINĂUNTRU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384022_a_385351]
-
ca o cămașă țesută din șoapte după ce ai făcut dragoste un drum de întoarcere care parcă nu se mai sfârșește și teama că până ajungi acasă și deschizi calculatorul se vor fi scris deja toate poemele lumii Referință Bibliografică: cuvinte ferecate pe dinăuntru / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CUVINTE FERECATE PE DINĂUNTRU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384022_a_385351]
-
de aceea și grija deosebită pentru încălțămintea vizitatorilor. Pereții sunt împodobiți cu icoane pe sticlă executate la mănăstirile din Bucovina, iar deasupra patului dublu din dormitor, acoperit cu o ușoară cuvertură de mătase naturală, se află icoana cea mai valoroasă, ferecată în argint, a sfântului Nicolae, ocrotitorul căminului. Tablourile din camerele de oaspeți sau din hol îi reprezintă fie pe Iorga, pictat de fiica sa Magdalena Iorga, căsătorită în Italia cu Alessandro Valota, industriaș, fie pe soția sa, doamna Catinca, aceea
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]
-
cu oițe împăiate, cu vase specifice pentru separat untul, putineii, au fost impresionați de uneltele țărănești folosite în gospodărie: furcile de tors, vârtelnițele, războiul de țesut orizontal, toate din lemn, sau de icoanele pe lemn ori pe sticlă sau cele ferecate în argint, de mobilierul cu ornamente tradiționale comandat în Bucovina, de scoarțele frumos colorate în nuanțe vii, folosind vopseluri vegetale, adevărate comori de suflet. S-au aplecat cu mare atenție asupra cărților sale, prezentate în vitrine, asupra scrierilor bisericești cu
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]
-
de aceea și grija deosebită pentru încălțămintea vizitatorilor. Pereții sunt împodobiți cu icoane pe sticlă, executate la mănăstirile din Bucovina, iar deasupra patului dublu din dormitor, acoperit cu o ușoară cuvertură de mătase naturală, se află icoana cea mai valoroasă, ferecată în argint, a sfântului Nicolae, ocrotitorul căminului. Tablourile din camerele de oaspeți sau din hol îi reprezintă fie pe Iorga, pictat de fiica sa Magdalena Iorga, căsătorită în Italia cu Alessandro Valota, industriaș, fie pe soția sa, doamna Catinca, aceea
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
cu oițe împăiate, cu vase specifice pentru separat untul, putineii, au fost impresionați de uneltele țărănești folosite în gospodărie: furcile de tors, vârtelnițele, războiul de țesut orizontal, toate din lemn, sau de icoanele pe lemn ori pe sticlă sau cele ferecate în argint, de mobilierul cu ornamente tradiționale comandat în Bucovina, de scoarțele frumos colorate în nuanțe vii, folosind vopseluri vegetale, adevărate comori de suflet. S-au aplecat cu mare atenție asupra cărților sale, prezentate în vitrine , asupra scrierilor bisericești cu
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
iubit Și-a plecat un ecou rupt din clopot de glas, Ai întins doar o mână învelită-n mănușă Și ai dat cu oglinda de pământ, blestemând, Ai cules doar un ciob chiar din ultimul rând Și-ai plecat nicăieri ferecând vechea ușă. Nimeni nu vrea să ierte blestemul de părinți Când se răzbună cerul, e vai și-amar de sfinți se-ascund după icoane în mânăstiri cernite cu aur, cu podoabe și lumânări plătite de două babe care, îngenuncheate cer
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Primăverii. Din acest capitol III. Mărțișor, cităm integral Sonetul LXXV, din care reiese clar că poetul are în vedere doar treapta dintâi a iubirii, cea mai de jos, aceea carnală: ,,Iubirea noastră, pasăre bolnavă,/ Pândește să ucidă armonia,/ I-am ferecat stindardele, magia,/ Zăvoarele, icoana ei suavă.// Pe rogojina somnului stafia/ Își plânge-n pumni agonica-i epavă,/ Nețărmurire, fii a nopții lavă,/ Îndură-te, salvează-mi Poesia!// La țărmul meu a înflorit tăcerea (n.n. magnific vers),/ Pe malul tău tristețea
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
deja plutesc Atras de lumina astrului ceresc Și mă las în voia dansului măiastru Purtat în inima cerescului astru Mistere și patimi, adunate -n vreme Șoapta -ți de iubire, ce-a vrut să mă cheme Toate sunt în Lună. Strânse, ferecate Așteptând tot timpul, în serenitate Mă deștept de -odată, cuprins de -un fior Luna mă menține, către ea, în zbor Simt că nu -mi va face, niciodată rău ... Citește mai mult LUNĂ PLINĂautor, Bertoni D AlbertEste -o Lună plină, strălucind
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Biblioteca din Alexandria un turn fumegă asemenea unei guri de foc liftul s-a oprit la ultimul etaj nu va mai coborî niciodată În această dimineață pîcloasă mi-aș scărpina creierul ca un porc de toate zidurile scorojite iadul e ferecat raiul are flori de hîrtie oare ajunge să-ți oprești bicicleta cînd trece o căruță pe lîngă tine ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
face-o cel mai dens astru existent căzând în oceanele și mările planetelor. Ce se petrece, Fiu al Domnului, tocmai eu, despre care credeam că aș putea muta munții din loc cu puterea și credința mea, tocmai eu să rămân ferecat pe veci în lăcașul acesta fără margini al plângerii și să nu mă mai întorc vreodată la cei pe care îi iubesc? Ce e cu mine? Când mi-a dispărut credința și în ce împrejurări, de ce nu-mi arăți, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
experiențele tuturor celorlalte vieți în care m-a aruncat pedeapsa existenței, iată că eu pur și simplu nu știam să urmeze așa ceva... să nu fie atunci totul decât o minciună cumplită? Dar încleștarea aceasta formidabilă care mi-a cuprins maxilarele, ferecându-le, gustul acesta rânced care în timpul somnului meu cumplit a și lâncezit, gratulându-mă cu acea miasmă infernală a lumii de dincolo, este cât se poate de real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dar nici nu mai contează acum, s-a dus acolo și a slobozit bestia. Aceasta-i pricina pentru care ți-am spus că singurul lucru care-l avem de făcut în momentul acesta este să curmăm omorurile. Trebuie s-o ferecăm înapoi sub pământ. Pricepi? Poate, clătină Cristian din cap a îndoială. Îmi vine însă greu să cred una ca asta. Ți-am spus eu? se întoarse iarăși Calistrat spre Ileana care rămăsese tăcută în timp ce bătrânul povestise. Ce mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu ei cum rămâne? Să știi că nu e puțin lucru! continuă Ileana, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind, o pot fereca acolo, prăbușind peste intrarea în sălaș o grămadă de bolovani. Foarte tare! nu se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră Cristian. Da, el. Păi, și de ce nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se duce la culcare. În noaptea asta va fi lună plină și cerul este senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peșteră. Tot materialul cu care obturaseră ei gura bârlogului vâlvei fusese îndepărtat și adunat acolo. Oare, ce Dumnezeu se întâmplase? Ce căutaseră oamenii aceia și de ce dăduseră drumul bestiei din nou? Își amintea eforturile depuse de el și Calistrat ca să o ferece în bârlogul subteran și convingerea bătrânului că acest lucru se petrecuse pentru totdeauna. Cum de ajunseseră aceștia să sape tocmai acolo? Din câte își amintea, pe Muntele Rău nu urca nimeni, era protejat de legenda care îi ținea departe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peșteră. Întunericul de acolo devenise dintr-o dată solid. Valul de ură îl lovi direct în coșul pieptului, ca un pumn uriaș. Știa foarte bine ce însemna asta, vâlva era prezentă. Sosise momentul în care lumina soarelui nu o mai ținea ferecată în adânc și era gata să iasă din nou la vânătoare. Deși nu îi oferea nici un adăpost, se trase instinctiv înapoi în interiorul containerului. Niciodată nu se simțise atât de neputincios și înfricoșat. Firișoare subțiri de ceață deja se prelingeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atît cît permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pînzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vîrtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să-și strămute vremelnicia pămînteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]