380 matches
-
la dreapta, aia trage-o un pic în spate“, a dat repede câteva indicații ospătarilor. „Uitați, dragilor, aici fața de masă e întinsă mai mult în stânga, nu e egală. Iar în colțul ăsta e puțin prea răcoare, de la curent, închideți ferestruica aceea mică de sus. Așa, exact !“ Apoi își lua la rost orchestra. „Aurel ! Aurele, ține, pentru numele lui Dumnezeu, spatele mai drept și vioara aia mai sus ! Parc-ai fi struț, nu bărbat. Și ia dă-te matale puțin mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Era o închisoare mare, pă patru sau cinci nivele, cu celule de-o parte și de alta. Mijlocul era gol, cu plasă de sârmă... Fiind foarte mulți arestați, toate celulele erau pline... Deși mai reușeam să vorbim pe-afară pe la ferestruici, n-aveam nici un fel de legătură cu familia sau cu exteriorul... Absolut nimic. Eu cel puțin, în această perioadă dă la arestare până la eliberare n-am avut nici o legătură: nici pachet, nici scrisori, nici vorbitor, nimic, nimic. V-au bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de pușcărie... dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia, că așa se numea hârdăul ăla în cameră, unde ne făceam nevoile. Era o ferestruică mică cu gratii și când a venit vara... număram în palme, cât are spațiu fiecare... Așa. Și treceam la fereastra aia care era cu gratii ca să luăm aer... și până număram la o mie stăteam la geam... Când ajungeam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ascultați de mama voastră, ați auzit? Vă iubesc pe toți. Dumnezeu să vă ocrotească acolo unde veți ajunge! Neamțul a blocat ușa și a sărit vioi pe scara vagonului. Garnitura se pusese în mișcare. Mama, cu Bebi în brațe, în fața ferestruicii cu gratii, a mai aruncat o ultimă privire, lungă, spre peronul de care ne îndepărtam din ce în ce mai mult, în timp ce mânuța copilului, ieșită spontan printre gratiile de fier, se unduia în semn de rămas bun spre cei de pe peron, într-o zvâcnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
după multe clipe strada mă chema iarăși, balansul corpului în mișcarea pașilor purtați pretutindeni rămânea o provocare. M-a servit ca pe vremuri cu o dulceață de caise cu sâmburi gustoși, muiați de sucul gros și dulce. Atunci am văzut ferestruica dinspre curte. Era deschisă. Pe peretele din casă, am deslușit în razele soarelui portretul unei tinere cu zâmbet diafan. Am început să număr anii. Mă întrebam, desigur, dacă se aflase pe perete și la ultima mea prezență. Mă îndoiam, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
speteaza lăsată pe spate. Înainte de a mă așeza, am privit cuvertura de aceeași culoare cu cea de pe banca de afară ce acoperea un pat de lemn masiv cu o lustruială veche, negricioasă. Aerul mi se părea greu de respirat, deși ferestruica dinspre curte era larg deschisă. Aș fi vrut să dorm și să mă visez în altă parte. Sau aș fi vrut să plec atunci, dacă nu trebuia s-o aștept pe mătușa. Mă simțeam obosit, agasat. Ticăitul ceasului de pe perete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să iasă, să iasă. M-am ridicat și m-am apropiat de peretele pe care se afla desenul, ceasul ticăia în spatele meu. Aproape înfiorat am întins mâinile spre el. Rama era lustruită. Am preferat să mă retrag, fără teamă. Prin ferestruica mică răzbeau glasurile vesele de copii jucându-se sub arbori. Am luat tabloul și l-am întors pe dos, cartonul era îngălbenit de timp. L-am șters ușor cu brațul dar nu avea praf. Atunci am văzut dedicația pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lui, pe perete. Așteptam să vină mătușa, dar ea întârzia. M-am așezat în fotoliu și priveam abătut ceasul demodat cu limbile negre uriașe, întipărite parcă pe cadranul alb. Ticăitul nu se mai auzea, auzeam doar liniștea din jur. Prin ferestruica deschisă vedeam cerul luminos și coroanele verzi ale copacilor. Mă gândeam să petrec un concediu aici, în altă vară. Și, deodată, mi s-a făcut iarăși somn. Mă luptam din răsputeri să nu adorm. Poate aerul încărcat din cameră era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și de asemenea un pitoresc sui generis” (Blaga, 1936/1985, p. 257), care contrazic „calapodul etic și practic” al caselor din apusul Europei. Casele românești sunt mai liber laolaltă, ele sunt despărțite și distanțate prin grădini, au pridvoare împrejur și ferestruici așa de joase, că poți vedea totul înăuntru; casele formează grupuri nesimetrice ca țăranii când se duc în dezordine la o înmormântare sau la o nuntă; comuna românească e o colectivitate instinctivă de oameni deschiși, iubitori de pitorescul vieții (Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Unica ieșire care străpunge incinta este prevăzută și ea cu o triplă protecție: placa grea de lemn a podului mobil, ridicat la perete cu ajutorul unor lanțuri, apoi poarta zăbrelită, enorm grilaj metalic urmat de o poartă barată cu fier. Prin ferestruicile asemenea unor strîmte fante practicate direct în zidul turnurilor, apărătorii aruncă săgeți (mai tîrziu cu ajutorul arbaletelor) asupra atacanților ochiți, astfel, din flanc. Prin găurile podelei meterezelor, galerii construite în afara și deasupra zidurilor, se aruncă pietre mari sau se lasă să
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
au retras și lucrurile se liniștiseră. Nicolae Petrașcu începu o explorare a spațiului unde era închis. Alături era o cameră mai mică, de unde pe o scară de lemn te puteai urca în pod. Se urcă în pod și văzu o ferestruică spre spatele curții unde nu erau oamenii. Era o înălțime cam mare, însă după o ezitare a sărit pe fereastră. În aer s-a dezechilibrat și nu a căzut în picioare, ci pe o parte accidentându se grav și pierzându
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deținută în vârsta de 23 ani, având în mână, în locul unei arme, un aparat pentru a fotografia celula unde își petrecuse cinci ani din viață. «După ce a plecat» relata ea «a venit un altul la celula mea și a deschis ferestruica.» M-a întrebat. «Ai fost comunistă?» Iar eu am răspuns: «Am fost, sunt și voi fi». La care mi-a răspuns: «Bravo.» Ar trebui să se știe că, spre surprinderea mea, nu s-au purtat de loc rău. Ba din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de temut, din toată rețeaua penitenciară română. Prima celulă este cea destinată gardianului de pază și este prevăzută cu o fereastră mare spre curticică, celelalte cinci au uși grele de stejar, cu trei zăvoare masive de închidere și cu o ferestruică de aerisire de cca. 30 cm x 30 cm, deasupra ușii. Aerisirea în acest coridor era extrem de defectuoasă datorită în primul rând faptului că ferestruicile de la celule nu aveau comunicare cu exteriorul ci doar cu acel culoar de unde primeau aerul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cinci au uși grele de stejar, cu trei zăvoare masive de închidere și cu o ferestruică de aerisire de cca. 30 cm x 30 cm, deasupra ușii. Aerisirea în acest coridor era extrem de defectuoasă datorită în primul rând faptului că ferestruicile de la celule nu aveau comunicare cu exteriorul ci doar cu acel culoar de unde primeau aerul așa zis proaspăt. Această defecțiune a făcut ca umezeala în celule să fie permanentă, ceea ce conducea la putrezirea și a paielor din saltea și la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
da, fiindcă muzeul era în renovare, închis până-n octombrie... Nu-mi venea să cred, doar nu voiam să vizitez castelul ci doar să-l fotografiez. Am trecut de panglica galbenă ce interzicea accesul, măcar să fotografiez ce s-o putea, prin ferestruica deschisă din poartă. Doar aleea îngrijită s-a arătat obiectivului aparatului meu. Inutil m-am învârtit în jurul curții cu ziduri înalte, care nu permiteau nici măcar privirii să ajungă la castel. Cineva mi-a sugerat să încerc prin curtea bisericii care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
zvânte la soare, iar noi am făcut rost de vreascuri și de crengi, de capete de lemne, de bucăți de ziar și de hârtie pentru aprinderea focului. Am cărat tot materialul în mijlocul cămăruței, am verificat încă o dată ca cele patru ferestruici să fie bine închise, apoi tata a aprins chibritul și a dat foc. A ieșit închizând ușa. Stăteam jos în curte lângă tata parcă așteptând să se producă ceva; ce anume nu știam. După un timp să fi trecut vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zugrav, munceau la vopsitul tavanului, în timp ce eu cu Radu îl ajutam pe tata să lipească pereții cu lut pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două săptămâni de muncă, cu tavanul de scândură și cercevelele celor patru ferestruici, totul vopsit în albastru, cu pereții lipiți și văruiți frumos de două ori după cum spusese moș Danilov -, cămăruța curată și primenită putea primi cu cinste noii locatari. A fost cea de-a treia și ultima schimbare de locuință din localitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și proiectau nemilos fascicolul de lumină puternică prin ferestruica de la coliba lor. Nici nu s-au dumirit ce se petrece. Credeau că visează. O voce a țipat la megafon: -Ieșiți cu mâinile sus. Sunteți înconjurați! Cei doi băieți s-au uitat unul la altul: deși era întuneric și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la altul, după cum era îndreptată de la Anna la Caiafa, Mama n-a mai avut acces la mine. Norocul meu a fost că patul care mi s-a atribuit era așezat chiar la marginea salonului, iar deasupra lui se deschidea o ferestruică prin care se puteau cocoța, pesemne destul de anevoie, cei care ar fi vrut să mă vadă. Accesul la această ferestruică era permis numai de două ori pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fost că patul care mi s-a atribuit era așezat chiar la marginea salonului, iar deasupra lui se deschidea o ferestruică prin care se puteau cocoța, pesemne destul de anevoie, cei care ar fi vrut să mă vadă. Accesul la această ferestruică era permis numai de două ori pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea încă nici o ocupație fermă, își făcuse relații pe la poarta spitalului și, venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe săptămână, dar Vally, care de câtva timp ieșise de la pușcărie și nu avea încă nici o ocupație fermă, își făcuse relații pe la poarta spitalului și, venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor. Odată l-am văzut cocoțat la ferestruică deasupra capului meu și pe Mircea Săucan - și m-am cutremurat de oroare. A venit să mă vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și am putut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un strat de beton. Ar fi fost și mai mare dacă în fund o improvizație de scânduri nu ar fi smuls din ea un spațiu pentru ca un alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui Pablo Casals; sunt singur, părinții lipsesc, nu-s acasă; în cameră, deși afară e cald, e puțin răcoare, cum se întâmplă până spre mijlocul primăverii, până când pereții caselor se reîncălzesc, și doar atâta lumină câtă parvine de la lămpi prin „ferestruica” radioului, așa de cunoscută mie, așa de intimă; în spate, dincolo de ușa întredeschisă, am în rezervă, ca să zic așa, o altă cameră, chiar camera mea, luminată discret și totuși liniștitor de un abajur; stau ghemuit și un pic înfrigurat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
imediat și mă simt pe deplin împăcat după ce o recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-am simțit înfricoșat. Mi s-a părut că cel care stătea dincolo de ferestruică socotea nedemnă prezența mea și cu totul nepotrivită cererea de a fi trimis la Zalmoxis ca mesager. Inițial, am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-am simțit înfricoșat. Mi s-a părut că cel care stătea dincolo de ferestruică socotea nedemnă prezența mea și cu totul nepotrivită cererea de a fi trimis la Zalmoxis ca mesager. Inițial, am început să vorbim în limba geților, chiar dacă interlocutorul meu cunoștea bine greaca și latina. Știa deja totul despre mine. Citise chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]