361 matches
-
ar fi urlat Jdanov la cel de-al VIII-lea Congres al sovietelor din noiembrie 1936, Îi las... pe aventurierii fasciști s... le foloseasc... teritoriul Împotriva URSS-ului În caz de r...zboi, ne vom l...rgi cu ajutorul Armatei Roșii ferestruica spre Europa” (citat de S. Dullin). Ideea de a l...rgi „ferestruica” spre Europa p...rea cu atît mai mult realizabil... cu cît cele trei state baltice erau slabe (demografic - sub șase milioane În total, economic și militar), se Înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
sovietelor din noiembrie 1936, Îi las... pe aventurierii fasciști s... le foloseasc... teritoriul Împotriva URSS-ului În caz de r...zboi, ne vom l...rgi cu ajutorul Armatei Roșii ferestruica spre Europa” (citat de S. Dullin). Ideea de a l...rgi „ferestruica” spre Europa p...rea cu atît mai mult realizabil... cu cît cele trei state baltice erau slabe (demografic - sub șase milioane În total, economic și militar), se Înțelegeau anevoie Între ele (În ciuda Antantei Baltice, creat... În 1934) și aveau regimuri
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Ai fi zis că toate sinuozitățile, reliefurile și curbele acelei arhitecturi șiroiseră pornind de la izvorul lor european și, atenuate, pe jumătate șterse, ajunseseră până în străfundurile Rusiei. Iar în vântul înghețat al stepei, șiroirea aceea încremenise într-o clădire cu stranii ferestruici ovale, cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe decadente ale artei burgheze. Iar clădirea - o bucată îngustă din bulevardul visat - rămăsese unică în felul ei. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
De altfel, după nenumărate reparații, nu mai păstra decât umbra stilului său inițial. Îndeosebi campania oficială de luptă “împotriva supraabundenței arhitecturale” (la care, în fragedă copilărie, fusesem martori) îi dăduse lovitura fatală. Totul părea „supraabundent”: muncitorii smulseseră lujerii trandafirilor, astupaseră ferestruicile... Și cum întotdeauna se găsesc persoane care țin să facă exces de zel (datorită lor reușesc cu adevărat campaniile), vecinul de dedesubt se străduise să desprindă de pe zid surplusul arhitectural cel mai flagrant: două chipuri frumoase de bacante care își
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ai cărui pereți din bârne erau acoperiți cu o blană groasă de promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa, privind ferestruica joasă inundată lent de amurgul violet, ascultând cum șuieră la geam rafalele ninsorii. Cu spatele rezemat de soba încălzită, Charlotte simțea cum îi pătrunde încet căldura sub palton. Își lipea mâinile înghețate de piatra călduță și soba era parcă inima
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puteam suporta, mă aflam în pielea acelui bărbat, cu spaima lui, cu lacrimile lui, cu mânia lui zadarnică, neputincioasă, cu resemnarea lui. Căci toată lumea știa cum dispăreau femeile acelea. Mi se strângea stomacul într-un oribil spasm de durere. Deschideam ferestruica, adunam un strat de zăpadă lipită pe pervaz, îmi frecam obrazul cu ea. Asta nu îmi calma fierbințeala decât o clipă. Vedeam acum bărbatul acela pitit pe după geamul fumuriu al mașinii. În lentilele pince-nez-ului său se reflectau siluetele feminine. Le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fost totdeauna în majoritate față de cei fericiți. • Unii cred în fericirea de pe cealaltă lume, alții nu cred nici în fericirea de azi. • Toată lumea visează la fericirea, dar dimineața, la trezire, are aceea și dezamăgire. • Iubirea începută și neconsumată deschide o ferestruică spre fericire. • În teorie poți fi mai fericit decât în practică. Fericirea e un abur care te învelește și dispare. Cerul fericirii există, dar suntem prea scunzi s-o atingem. Când pierzi totul și regăsești un strop din el, te
GÂNDURI REBELE (14) – AFORISME (5) DESPRE FERICIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381291_a_382620]
-
intențiile clientei mele. Situațiile neașteptate nu-și au locul În afaceri. O ușă metalică albă Într-un cadru de un verde Închis. O sonerie albă cu un căpăcel din plastic, plesnit. Am văzut ridicîndu-se un colț al perdeluței ce acoperea ferestruica de dimensiunea unei cărți poștale, aflată chiar În mijlocul ușii, la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se răsucește mînerul În formă de sferă. Ușa, ce părea să cîntărească vreo tonă, se deschise. Un miros de ulei Încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mici, dar cadrul din aluminiu nu obstrucționa cîtuși de puțin priveliștea. Dincolo de drumul acoperit cu lespezi din beton, lat de vreo zece metri, se Înălța zidul nordic al Est-ului 3. De-a lungul suprafeței netede și Întunecate, fără nici o ferestruică, se afla doar o scară de incendiu. Imediat, În stînga jos, se zărea drumul principal despre care am mai vorbit și care deschidea o oarecare perspectivă În fața ochilor. M-am apropiat de fereastră și mi-am văzut mașina parcată. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ți-am Împuiat capul cu o grămadă de tîmpenii, dar cînd te-am Întîlnit astăzi, exact asta aș fi vrut cel mai mult să știu. Dar ne-am Întîlnit Întîmplător, nu? O cutie metalică precum o mașină blindată, fără nici o ferestruică, trecu prin fața gardului din sîrmă, făcînd să răsune o melodie dulceagă. — Da, bineînțeles, Întîmplător, spuse el cu zîmbetul Înghețîndu-i pe buze și obrajii cuprinși de un spasm nervos. Tare ești isteț. Mă simt În siguranță dacă știu toată afacerea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
urmă vor atinge punctul culminant. Presupun că bărbatul va exploda, iar eu, firește, voi ieși din rol.... Nu prea-mi venea să plec de-aici, dar țineam să-mi regăsesc lumea de dincolo de curbă. MÎna albă se Întinde iar prin ferestruică, de data aceasta cu cafeaua mea, se pare. Femeia ducea tava Într-o mînă și se apropie prin spațiul Îngust dintre mese și perete, Împingînd scaunele ce-i stăteau În cale. Am făcut repede ordine pe masă, aruncînd iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i erau dați în grijă. Aveau ochii mari, umezi, lui i se păreau omenești, înțelegători; se sprijini cu mâinile și fruntea de grumazul unuia din ei și rămase așa câteva minute, în dunga de lumină a soarelui ce pătrundea prin ferestruica pătrată de deasupra. - „Ce știți voi?” - vorbi mângâind fruntea răbdătoare a calului, ce știți voi ce înseamnă să fii om!” Apoi plecă împăcat cu el. Când ajunse acasă, în curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre câmp, în răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a justiției. În care altă profesiune s-ar fi putut întâmpla așa ceva? Nimeni nu va pricepe aceasta afară de noi care ne-am simțit destule ori neputincioși ca și cei pe care îi judecam, lăsând mai întotdeauna în asemenea împrejurări o ferestruică, o deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută în secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare întunecate unde-i însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecam, lăsând mai întotdeauna în asemenea împrejurări o ferestruică, o deschidere oarecare, pentru ceasul al doisprezecelea măcar, știută în secret doar de noi, niciodată de ei care străbăteau acele lungi coridoare întunecate unde-i însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, în hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să înțeleagă toate acestea ținând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o lună plină și o lumină dulce în văzduh, în sat, pe iaz, pe dealuri, și liniștea stăpânea toate făpturile, iar în hanul mohorât și întunecos mortul străin se odihnea cu fața alinată, sub mângâierile tremurătoare ale unei făclii. Singura ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I s-au făcut pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat și a băut la praznic, a luat pomenile; iar calul roib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu bunătate. —Bine Chivo, pentru asta, pentru că ți-a fost milă de mine, să știi că am să-ți cumpăr o păreche de cercei... Ea tăcu, apoi zâmbi. Urmă un răstimp de tăcere. Un cucoș trâmbiță înăbușit, afară. Întunericul din ferestruică slăbea. O căldură ciudată mă învăluise; sângele îmi năvălise în obraji. Nu mai puteam spune nici o vorbă; nici nu aveam ce spune. Făcui un pas; fata tresări. Întinsei brațul drept, o apucai de mijlocul strâns tare cu brâul. O simții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre moară. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci începu a suspina și a plânge încet. Străjerul o auzi și se apropie de ferestruica deschisă. —De ce plângi? o întrebă el. — Îmi plâng nenorocirile mele... îi răspunse ea c-o voce dulce. Și gândindu-se la codrii de dincolo de apa Moldovei și la o căsuță ascunsă sub Bâtca Corbului, își făcu socoteală că la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea un fir de lumină. — Valerius, șopti bărbatul, sunt eu, Maktor. Valerius nu se mișcă. Își acoperea chipul cu brațele. Bărbatul îi vorbi la ureche: — Îți amintești? Ultima oară când ne-am văzut, în taverna mea... Îți aduci aminte, Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el. Întinse o mână ca s-o oprească, dar dădu peste piatra umedă. „Întoarce-te“, o rugă. „Știu că ai să te întorci.“ Simțea căldura părului și a trupului ei, căci Velunda stătuse lângă el. În lumina ce pătrundea prin ferestruica de sus, de lângă tavanul celulei, zări pe perete câteva desene grosolane reprezentând siluete feminine și inscripția morituri te salutant, zgâriată pe piatră nu se știe cu ce instrument, pentru că toți intrau dezbrăcați în celulă. Închise ochii. Dacă Manteus credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
măgar. Când se apropie, Vultur-în-Zbor văzu că silueta purta un veșmânt neagru care flutura pe ea, acoperind-o din cap până-n picioare, cu un fel de orificiu ca un grilaj la nivelul ochilor și cu zăbrele țesute în cruciș peste ferestruică. Nu reuși să-și dea seama dacă era bărbat sau femeie și simți un fior de spaimă în timp ce se ruga tăcut să fie orice altceva, numai nu o a treia vedenie a Prepelicarului. Apoi silueta îi vorbi iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Trebuie doar să mai scotocim puțin. E clar că e pe-aici. O vom găsi. — Da, spuse Vultur-în-Zbor, întorcându-se spre casa neagră. în pragul ușii stătea o siluetă, acoperită din cap până-n picioare de un văl negru, cu o ferestruică la nivelul ochilor. — M-am gândit eu c-o să vii, spuse Liv cu o voce egală. Virgil Jones fugea de colo colo pe micul platou și mormăia ceva pentru sine. Din când în când se oprea, închidea ochi și strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
recitarea din caiet, lumânările aprinse, litania rostită. în felul acesta își dusese ea viața, îmbălsămată în formolul amar al vechilor dușmănii și trădări. Preț de o secundă lui Vultur-în-Zbor îi păru rău de ea. Apoi ochii ei îl fixară prin ferestruica vălului. — Aaaaah. A fost o răbufnire uriașă, pornită din adâncul plămânilor. — Bineînțeles, spuse ea. Bineînțeles. Te-ai întors. Spectrul lui Grimus e aici, ca să refacă legătura lui Grimus. Bineînțeles. Așa stau lucrurile. Vultur-în-Zbor își dădu seama că femeia se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să devină ostentativă. O venus fără cap într-un muzeu de mahala. — Nu e un altar potrivit? spuse ea. El încuviință din cap, rămas fără cuvinte, iar atunci, cu o mișcare bruscă a mâinii drepte, ea își scoase vălul cu ferestruică. Acesta căzu, fluturând, pe podea și se alătură tovarășei ei, mantia. Indianul știuse că trebuia să fie frumoasă, dar nu reușise să anticipeze cât de cuceritoare avea să fie acea frumusețe. Vultur-în-Zbor trebuia să se lupte cu el însuși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]