140 matches
-
adevăr, reală), dacă lucrările românești nu circulă în limbi de mare cultură, ele nu există în librăriile occidentale, nu sunt recenzate, nu pătrund în aparatul critic internațional, în bibliografii etc. Nu prin prezentări ocazionale, intermitente, la mari intervale, în stil festivist, pot fi făcute cunoscute realizările noastre, câte sunt. Trebuie mai ales părăsită în cele din urmă concepția exclusivistă, pur birocratică, a propagandei culturale și a imaginii României, dirijată numai oficial și dintr-un centru unic. Experiența spune că realizările cele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cultură de funcționari de stat, de activiști culturali, ci de creatori liberi, de liberi producători individuali de cultură. Nu dirijată, nu planificată, nu aservită puterii politice. Nu mai dorim pentru nimic în lume o cultură totalitară, în sens unic, propagandistică, festivistă. Vrem dispărut pentru totdeauna kitsch-ul Cântării României, concepută să niveleze, să elimine creatorul individual, să distrugă însăși ideea de creație personală. Ceea ce nu înseamnă că noua cultură română liberă nu are nevoie și de un program. în parte, el
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Fundația Culturală Română. Dar și ea se vede tot mai concurată și insidios atacată pe măsură ce vechile structuri oficiale, la un moment dislocate în parte, după 1989, revin activ și zgomotos la suprafață de tot felul de congrese, asociații și cenacle festiviste, pe stil vechi, ca să ne exprimăm astfel. Modelul arhetipic este și rămâne Cântarea României. Imbatabilă încă, în felul său, deoarece corespunde din plin mentalității ruralist folclorice dominante. Plus seducția irezistibilă a țuicii și mititeilor tradiționali. Marele embleme naționale, cartea noastră
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
evoluează, se îmbogățește prin note și nuanțe noi. Și el este, în definitiv, un produs istoric, supus unor condiționări obiective, de ordin istoric. La aceste obstacole se adaugă și alte fenomene negative. Din dorința de a le cultiva, în spirit festivist și de un populism ieftin, de operetă politică, gen Cântarea României, se ajunge la falsificarea, mai totdeauna grosolană, a folclorului autentic. De unde o invazie de kitsch folcloric, de un prost gust strident și penibil. Nu trebuie omise, în sfârșit, nici
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bază: toate condițiile noii culturi române invocate anterior de la primatul culturii citadine și medii, la elogiul tendințelor constructive, al continuității și enciclopedismului urmăresc același ideal fundamental: reducerea, pe cât posibil cât mai rapidă și semnificativă, a decalajului cultural existent. Nimic mesianic, festivist sau oficial, totuși, într-o astfel de atitudine de recuperare. Dar nici disperare, blazare ori pasivitate sceptică resemnată. Noua cultură va fi activă, energetică, militantă sau... nu va fi (aproape) deloc. Toate speculațiile, pretins filozofico-etnografic-folcloriste, despre pasivitate, fatalismul oriental și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
câteva scene pitorești, precum iarmarocul din Târgoviște ori forfota din piața burgului Sibiu, locul în care se produce asasinarea lui Mihnea. Detașată parcă din Bimbașa Sava, piesa într-un act Premergătorii rămâne, ca și „episodul eroic” Mărăști, o producție ocazională, festivistă. Pui de cuc marchează apropierea autorului de subiectele contemporane, având în atenție soarta copiilor născuți în urma abuzurilor comise de vremelnicii ocupanți în timpul primului război mondial. Pledoaria în favoarea „puilor de cuc” nu e susținută scenic, personajele nu au consistență, iar deznodământul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
literare noi înșine am acumulat și am atins unele rezultate, o anume experiență. Dar, bineînțeles, este vorba de o altă problemă, pur tehnică. Să spunem doar atât pentru a încheia, că o politică a culturii oficială, propagandistică, de tip ceaușist, festivist, n-are absolut nici o șansă în Europa culturală contemporană. Dar despre toate acestea cu altă ocazie. Subtitlurile aparțin redacției revistei Familia 4. Literatura română intră în Europa Necesitatea de a transforma prezentarea culturii și literaturii române în acte sistematice de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
vedea Într-o operă literară mai ales aspectul ei formal. (Ă). Așa se explică și tăcerea condamnabilă de care a fost Înconjurată În bună măsură Negura lui Eusebiu Camilar. (Ă)”. Și-acum, În față cu această imagine generală, bilanțieră, fatalmente festivistă, incompletă și convențională, să purcedem pe drumul analitic al creației literare și să-i detectăm „avântul”. Construcția avea, până la acea dată - ne asigură raportul - temelii sigure, deocamdată pentru trei odăi: poezie, proză, dramaturgie, mai puțin pentru a patra: critica literară
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vorba doar de diletantismul postului sau de ceva mult mai grav: de tînjirea pioasă după trista epocă de aur?! Să revin deci, prin deja invocatul diletantism, la pomenitul catalog al pomenitei expoziții jubiliare. Diletantismul e nota dominantă a acestei redactări festiviste: inconsecvență în păstrarea parității datelor personale ale artiștilor expozanți, neglijențe inadmisibile în materie de curriculum, inversări de date personale și de imagini reproduse, stîlciri de nume (și prenume); unele din aceste hibe, referitoare la ieșeni (plecate, desigur, din banca de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
versuri Din inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a stărilor de tristețe. Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul vieții, 1950), postura scriitorului angajat, la modul discursiv, agitatoric, patetic festivist, autopastișându-se manierist. Sunt pagini care, dincolo de unele elemente de meșteșug ținând de versificație, prin caracterul lor simplist, exterior (chiar și atunci când evocă momente sau personalități din trecutul național), prin grosiera și vinovata deformare a realului social-politic s-au hărăzit de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
romanele populare, poeziile patriotice și revoluționare, folclorul nou, piesele de teatru partinic, documentarele propagandistice, povestirile eroice pentru copii, antologiile și abecedarele. Te fascinează să citești în altă cheie texte care, sub masca onorabilității, au avut o certă intenționalitate ideologizantă, partinică, festivistă. Autorii acestei recuperări își propun să contracareze operația de „ștergere a urmelor”, pe care unii dintre autorii sau comentatorii acestor opere o încearcă astăzi, prin minimalizarea efectului sau expedierea lor pudibondă undeva la periferie. În realitate, ni se dovedește, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în evidență a primilor meșteri care au construit temelia și primele etaje, recte scriitorii fruntași, cât și a noilor ucenici; iar o dovadă elocventă în acest sens este însuși spectrul editorial al anului; bănuim că în anul viitor, conform protocolului festivist pe care l-am sesizat deja, tendința se va amplifica. Deci, nădejdea inovării peisajului liric se mai amână. Totuși, unele semne se artă; nu în volume, ci în apariții ocazionale în presă. Unul l-am amintit deja: A.E. Baconsky
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ajunul căderii comunismului, a doua oară chiar când acesta se prăbușea. Cunosc deci împrejurările. Când scriam The Porcupine, m-au ajutat prieteni bulgari cu amănunte. Văd căderea comunismului ca pe o întâmplare fericită, dar mă îngrozește ceea ce a urmat sentimentul festivist de victorie al Occidentului, pierderea ideilor bune și adevărate ale Stângii (opuse tendințelor totalitare), terorismul violent al sistemului capitalist în expansiune. 8 noiembrie 2000 4.4. Alan Brownjohn: "Mi-e de ajuns să se înțeleagă ce spun indiferent dacă poezia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
NEGRIȘ, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Cibotaru; 22.VI.1938, Cucuieții Vechi, j. Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
de amplificarea "fondului biologic primordial" și supraponderarea autohtonismului dacic în ființa etnică a românilor; ii) caracterul său euforic, conferit de hiperbolizarea trecutului național și supradimensionarea realizărilor istorice ale poporului român; iii) caracterul său aniversativ, conferit de patosul celebrativ și istoria festivistă. Unitatea. Faza internaționalismului proletar și a patriotismului socialist destrămase mitologema unității naționale, acoperind locul lăsat liber de dispariția acestei structuri mitoistorice a conștiinței identitare românești cu ideea coeziunii proletare, a solidarității de clasă și a unității sindicale patronate de Partidul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]