177 matches
-
totuși a intrat numărându-l pe Cena până la 3 și oferindu-i lui RVD prima sa centură WWE. După ce Edge i-a luat titlul lui Rob Van Dam, Cena l-a provocat la un meci pentru centura WWE începând iar feuda. Dacă Cena câștiga, primea centura, dar dacă pierdea, era trimis din RAW în SmackDown. Meciul a fost ales de Edge, TLC, pentru că până atunci el nu mai pierduse un astfel de meci, și a avut loc în Canada, țara în
John Cena () [Corola-website/Science/306192_a_307521]
-
Universitatea din Perugia sub îndrumarea eruditului Pietro de Ubaldis, s-a căsătorit și a devenit un magistrat de succes. În 1412 a fost numit guvernator al Perugiei de Ladislas din Napoli, pentru a stabili ordinea în regiunea tumultoasă avută în feudă de acesta. După ce a izbucnit războiul între Perugia și Malatesta, în 1416, Giovanni a fost trimis ca ambasador să negocieze o pace, însă a fost aruncat în temniță de Malatesta. În captivitate, cuprins de disperare că și-a părăsit tânăra
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
pentru a invada Anglia. În fața primejdiei franceze, dar și a celei interne, căci nobilii regatului erau deciși să-l părăsească, Ioan s-a văzut nevoit să cedeze și s-a supus papei, primind de la suveranul pontif propria-i țară ca feudă(1213). De atunci și de aici i-a și venit numele regelui „Ioan fără de Țară”, iar papa l-a protejat împotriva baronilor englezi. Când aceștia din urmă, în anul 1215, îl constrâng pe rege să promulge Magna Charta(libertatum), din
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
fiica cu un prinț din Pomerania, care ulterior a fost botezat în Polonia. Acest lucru cât și faptul că Boleslav a perdut Pomerania de vest, sugerează faptul că regiunea nu fusese cu adevărat încorporată în statul polonez, ci doar devenise feudă. În 972, Polonia a suferit un atac din partea lui Odo I, margraf de Ostmark. În conformitate cu cronicile lui Thietmar, acest atac a fost o acțiune arbitrară, fără consimțământul împăratului: Există diferite ipoteze cu privire la motivele acestei invazii. Este posibil ca Margraful Odo
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
cucerite să i se recunoască, lui și urmașilor, suzeranitatea. Pretențiile împăratului, de altfel îndreptățite, au fost întâmpinate de cruciați cu vii proteste căci fiecare, pornind în cruciadă, sperase să devină propriul său suzeran, un senior independent în posesia unei adevărate feude a soarelui. Cu mijloacele proprii diplomații bizantine (flatarea, lingușirea, corupția), împăratul a reușit să smulgă rând pe rând nobililor feudali jurământul de vasalitate, nu fără a provoca discuții și certuri printre aceștia. Cel mai îndârjit a fost Boemund de Tarent
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Italia Septemtrională. Imperiul lui Carol cel Mare a făcut să treacă pe aici Via Francigena care lega Roma cu Aachen. După anul 1888 e.c. s-a ridicat Regatul Italiei sub stăpânirea lui Arduino d'Ivrea și a lui Berengariu. Nașterea feudei Conților de Savoia cu capitala la Chambery a hotărît soarta cetății Aosta: avea să urmeze evenimentele Conteiei de Savoia până la unitatea Italiei.
Aosta () [Corola-website/Science/297308_a_298637]
-
și Făgărașul în virtutea vechiului drept de moștenire de la Vladislav I. Sigismund de Luxemburg le-a lăsat sub stăpânirea vasalului său, deși cu neîncredere până la bătălia de la Rovine. Cele 12 documente date pentru Țara Făgărașului permit să se stabilească granițele acestei feude: în nord Oltul (Mircea se intitulează într-un act: „domn al Țării Făgărașului până la Olt”), în sud se învecina cu Țara Românească. Cel mai vestic sat menționat în documente este Scoreiul (1391), însă P. P. Panaitescu nu exclude ca și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Românească. Cel mai vestic sat menționat în documente este Scoreiul (1391), însă P. P. Panaitescu nu exclude ca și Porumbacu să fi făcut parte din Țara Făgărașului, ținând seama de elementele de relief care puteu constitui granița de est a feudei. Pe aceleași baze, granița estică a fost stabilită cu aproximație pe culmile ce despart Țara Oltului de Țara Bârsei (Munții Perșani, Munții Codlei). Cele mai estice sate menționate în documentele păstrate sunt Cuciulata, Dopca și Fântâna. Se constată o unificare
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
că deosebirea între nobilimea românească și cea feudală din occidentul Europei consta în faptul că la cei occidentali rangul nobiliar constituia un atribut al persoanei, care putea exista și fără posesia unui domeniu feudal și care nu se pierdea o dată cu feuda, în timp ce statutul de boier din Țările Române se obținea prin dăruire de pământ de către domn și nu prin introducerea în ordinul cavalerilor. Rangurile boierești erau de multe ori întărite de posesiunea unor domenii, a căror proprietate era garantată de domn
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia după 1200 au putut fi colonizați sașii, secuii și teutonii. Multă vreme, românii s-au condus după "Jus valahicum antiqua lex", obiceiul pământului, iar Țara Făgărașului a fost o feudă a Țării Românești de-a lungul secolelor XIV-XV, cu drept de vamă încă din secolul al XIII-lea . Pe la 1290, o oaste românească pornită din Făgăraș și condusă de legendarul Negru Vodă "descalecă" în Țara Argeșului, la Câmpulung Muscel, și
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
sale. În încercarea de a găsi o contrapondere politică la clasa marilor boieri, Ștefan a manifestat o preocupare constantă pentru dezvoltarea micii boierimi (curtenii și slujitorii) și a țărănimii libere. Marea proprietate, acordată boierilor, era din punct de vedere juridic „feudă”, fiind grevată de obligația titularului de a efectua serviciul militar cu oamenii săii în schimbul garantării de către domn a posesiuni pământului. În schimb, mica proprietate, deși nu se se bucura de vreo garanție din partea domnului, era lipsită și de constrângeri militare
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
a încercat blocarea seprarării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea. Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania. În scopul de a înrola sprijinul nobilimii, Cazimir a fost nevoit să acorde privilegii importante, care l-a făcut să
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
în basilica Sfânta Sofia ca împărat latin al Constantinopolului. Ca împărat al imperiului latin, Baldouin trebuia să primească un sfert din întreg teritoriul imperiului; din celălalte trei sferturi, jumătate reveneau venețienilor și restul era reapartizat între cavalerii cu titlu de feudă imperială. Se atribuia lui Baudouin, Tracia și partea nord vestică a Asiei Mici, teritoriul său întinzându-se de o parte și de cealaltă a Bosforului și a Hellespontului. Împăratul avea dreptul la numeroase insule din Marea Egee, între altele Lesbos, Chios
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
Cristian al III-lea, contele Christopher a fost proclamat regent la Adunarea Ringsted și la Adunarea Skåne la St. Liber Hill de la Catedrala din Lund. Rezultatul a dus la un război civil timp de doi ani, cunoscut sub numele de Feuda Contelui, între forțele protestante și catolici, război pe care Cristian al III-lea l-a câștigat și a ocupat tronul Danemarcei, iar forțele catolice din Danemarca au fost supuse. Pericolele care îl amenințau pe Cristian din partea împăratului Carol al V
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
de paria. Anii 1520 afectează și statutul credincioșilor germani din Riga, când sub influența puternică a luteranismului, cavalerii Ordinului Fraților de Sabie încearcă să sustragă Bisericii Catolice toate proprietățile. Populația băștinașă este și ea implicată, chiar și indirect, în această feudă și mulți localnici (fie livi, fie lațtgali, fie zemgali ori cursi) se convertesc la luternaism ca urmare a promisiunilor celor ce îl promovau și împotriva prezenței Bisericii Catolice. Între 1558 și 1583 se desfășoară Războiul Livonian. Locuitorii din nordul și
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
la început constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la golful Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta una dintre cele trei
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
râului Târnava). Prima atestare documentară a parohiei Boian datează din anul 1309 în actul ""Teodorich de villa Boneti"". Satul era o localitate de iobagi în comitatul Cetatea de Baltă. La sfârșitul secolului al XV-lea, regele Matei Corvin a dat feuda Cetatea de Baltă voievodului Ștefan cel Mare. În jurul anului 1400 se construiește prima biserică. O a doua etapă de construcții are loc la începutul secolului al XVI-lea, când este realizată biserica sală cu cor cu închidere dreptunghiulară; zidurile au
Biserica fortificată din Boian () [Corola-website/Science/326657_a_327986]
-
l-au ales pe Guillaume Braț de Fier drept conte și au solicitat aprobarea din partea lui Guaimar, pe care l-au aclamat, în totală opoziție cu procedurile bizantine (1043). Guaimar, în concordanță cu teoria feudală, le-a acordat Melfi ca feudă. În 1044, împreună cu Guillaume Braț de Fier, Guaimar a început cucerirea Calabriei de la bizantini, ocazie cu care a construit un puternic castel la Squillace. În anii ulteriori, Guaimar a întâmpinat dificultăți în a-și menține posesiunile, fiind confruntat atât cu
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
sale la marca de Valenciennes, care fusese confiscată de Henric al III-lea încă din 1045. În 1057, Godefroy a fost exilat în Toscana, unde s-a reîntâlnit cu Beatrice și a guvernat alături de ea. El a mai primit ca feudă ducatul de Spoleto în 1057 din partea papei Ștefan al IX-lea, care îi era frate. În ianuarie 1058, Leo de Benedicto Christiano a acordat lui Godefroy și Beatricei cheile porților cetății, după alegerea papei Nicolae al II-lea. Având în
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
ducele Henric I. Tot cu acea ocazie, Marca de Istria a fost atașată Veronei ca un comitat. Între 952 și 975, atât Marca de Carintia cât și Verona se aflau sub controlul ducilor de Bavaria, formându-se astfel o masivî feudă de teritorii italiene, germane și slave sub controlul rudelor lui Otto I din dinastia saxonă a Ottonienilor. În 976, împăratul Otto al II-lea l-a depus pe vărul său, ducele Henric al II-lea de Bavaria și i-a
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
a fost identificată după cucerirea otomană a Bulgariei (secolele al XIV-lea-al XV-lea). Ciuma i-a obligat pe localnici să se mute în locul actual. Legenda din jurul numelui satului spune că zona dintre Trăstenik și Slaveanovo, inclusiv Grivița, era feuda ("vakıf") unui nobil otoman pe nume Trastenik Pasha, pasionat de creșterea albinelor și porumbeilor. Se spune că el a construit stupi și o crescătorie de porumbei în zona "Rogulți" de lângă Grivița de azi, și că a crescut porumbei (în bulgară
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
conflictelor interne constante, Ducii Piast se aflau în imposibilitatea de a stabiliza frontierele externe ale Poloniei. Pomerania de Vest a rupt legăturile sale politice cu Polonia, în a doua jumătate a secolului al XII-lea și din 1231 a devenit feudă al Margrafiatul Brandenburg, care în anul 1307 și-a extins posesiunile mai departe de Pomerania, spre est, preluând zonele Sławno și Słupsk. Pomerelia sau Gdańsk Pomerania a devenit independentă față de Ducii polonezi din anul 1227. La mijlocul secolului al XIII-lea
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
a încercat blocarea seprarării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea. Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania. Cazimir cel Mare consolidat în mod considerabil poziția țării în ambele afaceri externe și interne. Pe plan intern, el a
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Marele Duce i-a sprijinit pe prinți. Războiul s-a încheiat cu succesul lui Cazimir, care a cucerit regiunea Volodymyr și Brest, în timp ce Vasilko a obținut regiunea Drohiczyn. Războiul nu stabilise definitiv problema proprietății Brest, care a fost acordată ca feudă Prințului Sviatoslav, vărul lui Vasilko, și de asemenea, nepotul lui Cazimir (fiul surorii sale AGnes). În 1182, o altă revoltă a izbucnit împotriva dominației Svyatoslav, însă datorită intervenției lui Cazimir, el a fost restaurat pe scaunul de domnie. La scurt
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
Cazimir în afacerile din Rusia din 1191 au fost folosite de Mieszko cel Bătrân, care a reușit să preia controlul asupra Castelului Wawel din Cracovia, preluarea titlului de Mare Duce și controlul asupra Provinciei Seniorate. El a declarat Cracovia ca feudă ereditară a propriilor descendenți, implementându-l guvernator pe fiul său, Mieszko cel Tânăr. Conflictul s-a încheiat pașnic, Cazimir - care se întorsese din Rusia - recâștigând capitala fără luptă. Cazimir planificase să construiască o Universitate în Cracovia și deja se apucase
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]