530 matches
-
o parte și de alta. Marçal a deschis o ușă. Aici e secția mea, spuse. Își salută colegii de pichet, făcu din nou prezentările, Soția mea, socrul meu, apoi adăugă, Am venit să ne vedem apartamentul. Se îndreptă spre un fișet pe care era scris numele lui, îl deschise, luă o legătură de chei și-i spuse Martei, Astea sunt. S-au urcat în alt ascensor. Are două viteze, explică Marçal să începem cu cea mai mică. Apăsă pe butonul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era doar Flo, femeia de serviciu, care golea coșurile de gunoi și se văicărea, văzând în ce hal fusese lăsată cafetiera. — Vă întreb și eu, comentă Flo, ridicând o plăcintă cu carne mucegăită pe care tocmai o găsise în spatele unui fișet, cine lucrează aici? Ziariști sau o haită de fiare sălbatice? Fran ignoră această întrebare încuietoare. — Flo, se întâmplă cumva să-l fi văzut pe tata pe undeva? Fran se strecură în fostul ei birou pentru a avea un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi aud, mor. A, la seifuri, la asta, la cine știe ce bănci să te duci... Dar ce bănci, te duci la Banca Națională să furi de-acolo? De la Banca Agricolă? Unde? Seifuri n-aveam în țară. Cele mai complicate erau niște fișete de tablă, pe care trebuia să le-ndoi cu ranga... Pe la CEC-uri, pe la poștă. Dar altfel, am găsit bani în locuri ciudate. În mălaiuri, prin făine, prin zahăr. Asta, după ore de căutare într-un apartament, am găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și încep să scotocesc metodic prin fiecare sertar, deschizându-l larg, uitându-mă bine înăuntru și băgând chiar mâna după hârtii rătăcite. Răstorn coșul de gunoi și-l scutur. Îmi trec mâna peste avizier. Dar nu găsesc nimic. Nici în fișet... nici în dulapurile zidite în perete. — Scuzați-mă. Îngheț, cu mâna în dulapul lui Arnold. Shit. Shit. — Da ? Mă întorc, trăgându-mi părul bine peste față și cu privirea în jos. Ce naiba faci aici ? E un stagiar. Bill... nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă calcă pe nervi cînd zice chestia asta. Dar, sinceră să fiu, sînt prea dărîmată ca să mai pun la suflet așa ceva. Nu are nimic de-a face cu mine, Îmi spun ferm Începînd să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de gînd să comande alt automat de cafea. Probabil că... Mă ridic cu un teanc de dosare În mînă și aproape le scap pe jos. Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sînt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de genul ăsta. Plus că Întruna intră unul și iese altul, să ia ceva de la el din fișet. Ei, hai că e total ridicol. Oamenii care au relații trebuie să poată face sex la serviciu, dacă le vine cheful. O fi existînd vreo cameră secretă de făcut sex de care eu nu știu ? Nu pot să-i scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
i se refuzase dreptul de a-i vedea cadavrul, care le fusese Încredințat Într-un sicriu sigilat. Bucata de lemn care fusese folosită pentru a-l bate și Înjunghia până la moarte se afla Într-o cutie de plastic Înăuntrul unui fișet de la etajul al doilea al Questurei. Mai rămâneau puține lucruri de făcut, În afară de-a avea grijă ca tratamentul psihiatric al ucigașului să continue și să nu i se dea voie să părăsească orașul. Statul nu oferea tratament psihiatric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nou. Nici acum nu răspunse nimeni, așa că Încercă mânerul rotund și, observând că era un mâner și nu o clanță, deschise ușa și intră. În Încăperea mică se aflau trei pupitre metalice, În fața fiecăruia era câte un scaun, și două fișete de pe care atârnau flasce plante lungi și obosite, având mare nevoie să fie udate și, de asemenea, șterse de praf. Pe perete atârna deja previzibilul afișier, acoperit cu bilețele și grafice. Două dintre pupitre erau acoperite cu deșeurile comune muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
curată mâncare de restaurant!... Cum să-și pună ea, bre, dihania, bunătate de gingie, pe unsoarea de la bicicletă?!... Nu ți-am parlit că e candrie?!... Dar dacă nu-i nici prea defunctă - tropăi lunganul, mergând în echilibru pe cantul unor fișete metalice, verzui, răsturnate și întinzîndu-și, ca pe o rufă, pe mutră zâmbetul lubric - și n-are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ia mama dracului! Pe străzile închiciurate de iarnă ale Bucureștiului, ale impresionantului an 1932, nimic esențial nu se schimbă, deși Ulpiu Galopenția debutează-n poliție. O încăpere minusculă, dar în Prefectura Generală a Poliției, o sobă, o masă șubredă, un fișet, două scaune, o grămăjoară de rechizite, din care nu lipsesc foarfecile și pelicanolul, iată zestrea meschină cu care serviciul nou înființat demarează, sub denumirea pompoasă de laborator de reconstituire. Un singur șef direct, colonel Volgoride, care se pricepe să picure
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sunând la birou pentru a verifica o comandă, a remarcat cât de veseli păreau cu toții. Și chiar erau. Tot ce nădăjduiserăm să realizăm se transformase În realitate. Ironic a fost faptul că aranjamentul ales de grupul nostru, În afară de vreo două fișete, era același pe care Îl respinseseră atât de categoric cu câteva săptămâni În urmă. A doua redecorare a biroului a fost primită cu urale, și nu cu huiduieli pentru că cei care s-au ocupat de efectuarea schimbărilor au fost implicați
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mic de statură și adus de umeri, îi lipsesc bicepșii și pectoralii, în schimb are cei mai dezvoltați mușchi piloerectori, iar "cea mai eficientă armă" a sa e pielea de găină, cu care însoțește "imponderabila povară a duioșiei". Are un fișet în care ține sute de ochelari uitați de clienți, are un pieptene cu dinți de plastic la care cântă Adio dell passato, are pijamale "bleu și albastre" pe care nu le poartă niciodată și e din când în când percheziționat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
razna! — La birou, poate, se învoi el. Dar trebuie s-o lași și tu mai moale, Nieve. Arăți obosită și ai cearcăne imense sub ochi. —Nu-i adevărat. Se cercetă ca în oglindă în suprafața de oțel lustruit a unui fișet. —E stresant, spuse Murph. Și pun pariu că-i bați la cap pe oamenii ăia toată ziua. Mai lasă-i și tu să-și vadă de treabă. Nieve zâmbi. —Ai dreptate. —Oricum, eu și Duke de-abia așteptăm. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dea Paolei postul meu! Murphy râse. Ceea ce mă face să mă întreb dacă cei noi sunt cu ceva mai buni decât cei vechi. —Eu mă întreb dacă o să mai lucrăm vreodată în orașul ăsta. Nieve își lăsă cana goală pe fișet și îl privi pe colegul ei descurajată. Murphy râse din nou. — Nu fi atât de pesimistă. Sigur că o să mai lucrăm. Pun pariu că o să primim oferte în următoarele zile. Sper, spuse Nieve. Dar, sincer, Murphy, nu știu dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de Arestări de la Divizia Centrală se afla la etajul al șaselea al Primăriei, între Biroul Omucideri al Departamentului de Poliție din L.A. și Divizia Penală Procuraturii Districtuale - un spațiu divizat de pereți despărțitori, cu două birouri față în față, două fișete doldora de dosare și o hartă a districtului Los Angeles agățată peste fereastră. O ușă din sticlă zgrunțuroasă, pe care scria PROCUROR ADJUNCT ELLIS LOEW, separa cămăruța de șeful de la Arestări și de procurorul districtual Buron Fitts - șeful lui - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe Fritzie în uniformă, în haine civile și în poziție de drepți, împreună cu restul promoției din 1925 a Academiei. În dreptul peretelui din fund era un birou cu fața la o fereastră acoperită cu draperii de catifea, un scaun cu pivot și un fișet. Am deschis sertarul de sus și am dat de bibliorafturi inscripționate „Raport de informații - Fraude și înșelătorii“, „Raport de informații - Jafuri“, „Raport de informații - Spargeri“, toate având dactilografiate pe cotor nume de persoane. Vrând să le găsesc un numitor comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se întâlnise ea recent. „Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare să facă ce-am făcut eu. Mi-au rupt ața, așa că nu-mi mai spune fătălău.“ Am pus dosarele înapoi în ordine, am închis fișetul, am stins lumina și am pus cârligul la ușa din spate, după care am ieșit prin față, de parcă aș fi fost stăpânul casei. Mă întrebam în treacăt dacă există vreo legătură între Sally Stinson și mapa „S“ lipsă din dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de tipul care făcea curat la biroul Personal și am încercat varianta a treia. Bătrânul a ascultat aiurelile pe care i le-am îndrugat, a primit cei douăzeci de parai, mi-a deschis ușa și m-a condus la un fișet. Am deschis sertarul pe care scria MUNCA ÎN FOLOSUL SOCIETĂȚII - JUMĂTATE DE NORMĂ, am scos lupa și bucata de lemn cu amprentele și... mi-am ținut respirația. Tilden, George Redmond, născut la Aberdeen, în Scoția, în data de 4.03
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În ochi. — Sergent, zise Eric - cealaltă jumătate a cuplului Gary și Eric - fără prea multă căldură În glas. Putem discuta ceva la mine În birou, te rog? Uimit, Logan Îl urmă În spatele oglinzii duble. Zona administrativă era un amestec de fișete, calculatoare și cutii cu tot felul de chestii, făcute teanc lângă pereți, față În față o masă lungă din plastic, acoperită cu tăvițe de corespondență și teancuri de hârtie. Logan simți că urma să se Întâmple ceva neplăcut. — Care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înainte să umble și alte persoane pe-acolo. Azi fiind 14, s-ar putea să mai aibă o șansă. Ed Încheie. Camera goală Îl făcea fericit: nici un om care să-l urască, ci un spațiu imens, plin cu birouri și fișete. Pe pereți formulare oficiale - spații goale pe care le completezi cînd ai efectuat o arestare și ai determinat pe cineva să mărturisească. Mărturisirile pot fi foarte codificate. Nimeni nu e dispus să admită că a comis o infracțiune. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de biletul lăsat de Dudley: verifică În dosarele de la secție tot ce era legat de Lunceford. O intuiție: fișele de interogare de pe teren, arhivate după numele de familie ale polițiștilor. Bud se duse În arhivă și trase sertarul „L“ din fișet. Nici un dosar pentru „Lunceford, Malcolm, polițist“. O oră de cercetări prin toate literele, de la „A“ la „Z“. Nimic. Nici un raport de interogatoriu. Straniu... Poate că Mal Bețivul nici măcar nu-și completa fișele de teren. Aproape ora prînzului. Era cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aprinse. Sid Hudgens măcelărit pe covor, covorul Îmbibat, pe podea o baltă de sînge lipicios. Brațele și picioarele tăiate și așezate În unghiuri stranii față de trunchi. Despicat de la vintre pînă la gît, cu albul oaselor ițindu-se prin masa aceea roșie. Fișete răsturnate În spatele lui. Dosarele Împrăștiate pe o bucată mai curată de covor. Jack Își mușcă mîinile, ca nu cumva să urle. Nici o urmă de sînge. Probabil criminalul ieșise pe ușa din spate. Hudgens, gol pușcă, acoperit cu o peliculă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din spate, Întredeschisă, lăsa să se Întrevadă un pic de lumină. Înăuntru podeaua spălată lună. Fără pete de sînge, cu toate urmele șterse. Intră și găsi sub chiuvetă pungi de cumpărături. Ajunse cu pași șovăielnici pînă În living. Resturi din fișete: dosare, dosare și iar dosare - una, două, trei, patru, cinci sacoșe. Două drumuri pînă la mașină. O stradă liniștită din Los Angeles, la ora 2.20 noaptea. Calmează-te, zăbăucule! Cincizeci de trilioane de oameni aveau un mobil. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Lynn Bracken, Lamar Hinton ori Fleur-de-Lis. Jack măsură din ochi teancul de dosare cu murdării. Mare de tot. Dacă asasinul a fost cel care a furat din dosare, sigur nu a luat prea multe. Teancul din fața lui putea să umple fișetul pînă la refuz. UN ALIBI! Jack Îngrămădi dosarele În dulap. Puse pe ușă tăblița cu „Nu deranjați!“ și se Întoarse În apartamentul lui. Ora 5.10 dimineața. Sub ciocanul de la ușă: „Jack, nu uita de Întîlnirea noastră de joi“. „Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-și ținea acasă dosarele „secrete“. Dacă asasinul l-a mătrășit pentru un anumit dosar, probabil că mai Întîi a Încercat să smulgă prin tortură informații despre locul unde era ascuns acesta. Asasinul nu a palmat cine știe cîte dosare - În fișet nu puteau intra mult mai multe decît rămăseseră deja. Dosarul „Marele V“ al lui Sid era Încă pe undeva, iar dacă asasinul l-a găsit, fie l-a aruncat, fie l-a păstrat. Salt logic: Hudgens/ Patchett erau conectați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]