301 matches
-
și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt -, A Opta Minune a Lumii". Sfidând orice etică jurnalistică, cei de la fițuica întitulată Bülü'lü, plagiază în fals foiletoanele din Bala'la. 66. Avantajele de netăgăduit ale gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt -, A Opta Minune a Lumii". Sfidând orice etică jurnalistică, cei de la fițuica intitulată Bala'la, plagiază în fals foiletoanele din Bülü'lü. 67. Scandalul ștampilelor Întotdeauna trebuie să apară un isteț care, prin cine știe ce descoperire neașteptată, să tulbure apele. Așa și cu scandalul ștampilelor. Și cu cel al hărților. (Dar despre acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Mascarada zecilor de examene pe sesiune se transformă într-un reflex al superficialității. Cum nu orice student îl are ca patron pe Giordano Bruno, soluția disperată în fața cumulului de examene o reprezintă furtul sau, în termeni eufemistici, arta memorării cu ajutorul fițuicii 3. Mita, argumentele ad baculum și instrucția forțată n-ar trebui atât de ușor tolerate. Contactele cu școlile bune de teologie din Răsărit și din Apus s-ar cuveni intensificate. Stimularea activităților de traducere rămâne, iarăși, o prioritate. Decanatele facultăților
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cum zicea, o particulară slăbiciune, și când se-nfigea odată în vreo chestiune, cetea un întreg șir de cărți privitoare la ea. (Cioabă: 2014, 307). [...] Astfel în vara anului 1883, în ajunul primei sale îmbolnăviri, odaia îi era plină de fițuici, pe care făcuse deprinderi de calcule diferențiale (ibidem, 308). Cititorii profesioniști sau amatori se întrec de atâtea decenii în a descoperi neobservatul din opera eminesciană. Cartea se bucură de o entropie ridicată, neobservatul rămâne inepuizabil. Pe de altă parte, Charles
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Nu vorbi neîntrebat!”, „Ridică-te în picioare când răspunzi!”, „Când profesorul vorbește, se ascultă doar!” etc.); • combinarea permanentă a comunicării verticale cu cea orizontală în forme organizate (lucru pe grupe, sarcini colective etc.) sau spontane, legale sau ilegale („circuitul” unei fițuici, suflatul); • finalismul accentuat al comunicării subordonate prioritar obiectivului didactic urmărit. De aici libertatea limitată a partenerilor, profesori și elevi, de a alege conținuturi ad-hoc; • animarea selectivă a partenerului Ă clasă/elev Ă în funcție de reprezentările deja fixate ale profesorului („clasă amorfă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Bellu semnează proză. Cu numărul 458/1943, Tudor Arghezi își inaugurează rubrica „Bilete de papagal”, pe care o însoțește de o notă explicativă: „Nemaiputând să apară într-o minusculă foaie deosebită, iată-le intercalate într-un nou spațiu, crâmpeie de fițuică în dâra de vânt a unui tren.” În urma publicării pamfletului Baroane (625/1943), numărul următor, care conținea un alt pamflet, Schimbarea la față, este confiscat, ziarul interzis, iar autorul, poetul Cuvintelor potrivite, arestat și închis în lagărul de la Târgu Jiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
pregătite din ziarele democratice Scânteia și Tânărul Muncitor”. Prin urmare, individul „X” citea unul din aceste ziare sau pe amândouă, după care conspecta cu hărnicie și își susținea „conferința” sau „referatul”. La murdăriile ideologice pe care le conțineau aceste două fițuici ultrabolșevice, ne putem lesne imagina ce calitate aveau „materialele” oratorilor. De aceea, probabil, și participarea tineretului nealiniat politic era pe măsură, adică nulă. Încurcându-se în hățișurile limbii române, Bighiu le pritocește în continuare astfel: „... în județiana noastră nu s
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
clasă (subl.ns.) căutând să ție tineretul sub influența lor pentru al (sic!, n.n.) putea exploata mai departe”. Hotărât lucru, ori tov. Cotruță terminase vreo „școală de îndobitocire politică” alias „școală de cadre de partid”, ori citea zi de zi fițuica auto-denumită „democrată”, Scânteia, deoarece toate frazele scrise în raport pot fi regăsite în presa comunistă a vremii, pe lângă alte insalubrități lingvistice extrem de violente la adresa clasei mijlocii de la sate, mult hulita „chiaburime”, calul de bătaie preferat al canibalilor roșii. Cum „lămurise
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
avea în Neculai Bârlădeanu o inimă protectoare, un umăr sprijinitor”. În sfârșit, ultimul pe lista BPD-ului, care nici nu a reușit să fie ales, era Ioan Boboc. Tovarășul de idealuri de la „Cronica”, Valer Mitru, domiciliat cu tot cu redacția și administrația fițuicii electorale pe str. Andrei Mureșanu, nr.8, telefon: patru ani la Marină dar și la trupele de grăniceri. Tot din uriașul arsenal 49, l-a încondeiat astfel: „Ioan Boboc este muncitor tipograf dela marea întreprindere de presă și editură <<Dacia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
puțin, ba mai bine deloc." Restabilirea cenzurii prealabile, instituirea unei conduceri centrale a tipografiei, jurămîntul și brevetul impuse librarilor, plus clasica trimitere la sursă: Imperiul închide 97 de tipografii din 157. Diminuarea numărului de gazete pariziene la patru, plus o fițuică per departament. Așa vom dormi liniștiți. Odată scurs primul răgaz al lipsei de griji, puterile instituite, Biserica și Regalitatea, s-au situat pe o poziție de legitimă apărare în fața agresiunii proliferante a tipăriturilor, amenințate cu rarefierea, filtrarea, asanarea. Puțin timp
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că, petrecând mult timp în atelier cu construcțiile mele, a trebuit să mă concentrez pe partea analitică și asta probabil în detrimentul memoriei. Din acest punct de vedere, unii aveau performanțe mult mai bune. Apoi examenele se mai luau mai cu fițuici, mai cu intervenții, ceea ce nu era cazul meu. Așa au apărut mulți ,,specialiști” cu pretenții care n-au făcut nimic, niciodată în viață. Așa s-a construit socialismul. În al doilea semestru am început să lipsesc de la cursuri spre disperarea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Municipală pentru a-mi da acea copie. Mi-am zis că omul este de bună credință (cu toate că documentul exista chiar la Secția 1) am mers acolo, unde după o jumătate de oră de stat pe culoare mi-a înmânat o fițuică de jumătate de coală în care practic nu se spunea nimic. Mai avea și greșeli de ortografie. D-l polițist uitase că eu văzusem cum arată răspunsul original (două pagini complete) chiar în biroul dânsului. Deci toată scena nu fusese
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ah, femeile însemnaseră un capitol plin de strălucire în viața fratelui meu, mereu femei frumoase, inteligente roiau în jurul său, erau fascinate de el, fratele meu fusese și în privința asta un norocos, un privilegiat!...), în semn de protest față de mârșăvia acelei fițuici, chiar și-a dat foc în fața sediului redacției. A fost un întreg scandal. Care s-a mușamalizat într-o săptămână și a fost dat uitării, ca atâtea și atâtea povești teribile de pe malul Dâmboviței. *** La încă o săptămână însă după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
patru colțuri ale țării, oamenii le culegeau și aproape le era teamă să le citească, atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată de aceste gesturi de cutezanță, de răzmeriță, Securitatea îi căuta pe autorii mizerabilelor fițuici, se presupunea că sunt mai mulți autori, o întreagă rețea, nu unul singur, un biet pensionar, îi căuta înfuriată, dar, oricâte forțe aruncase în joc, nu izbutea să-i descopere. Da, Cameniță le scăpa printre degete, parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și mâine, mereu! - care au fost puse la dispoziția unei instituții aproape imaginare de către o alta, pare-se eternă. De fapt, tot ceea trebuia intreprins spre a dovedi că bâțâitul a practicat poliție politică ar fi fost fotocopierea colecției acelei fițuici săptămânale în care a tunat și turnat împotriva „dușmanilor poporului”, cum numai șeful său de bârlog mai era capabil să o facă. Anti - când bea șpriț, filo - când consumă halucinogene, acest maldăr de nerușinare își trage peste burta-i de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
dumneavoastră mă uimește, căci e prima care Îmi dă dreptate. Îmi dați permisiunea s-o public În Times?“. Deși o scrisesem ca să mă distrez, nu cu gândul la eternitate, nu vedeam motive de Împotrivire. Dar nu prevăzusem că această inocentă fițuică va provoca sfârșitul carierei mele la Opera din Los Angeles. Directorul instituției, după ce a depistat În ziar simpatia mea aeriană față de gazetarul local, mi-a declarat furibund că am greșit „dând mâna cu dușmanul, care Încearcă de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe prima pagină, era acuzat faptul că cine strângea semnături de solidaritate cu Piața Universității era mal‑ tratat. Fusese o scenă în Piața Unirii. Iliescu a scos zia‑ rul și s-a adresat mulțimii : „Apare aici, în acest oraș, o fițuică, pe numele ei Opinia studențească, care publică aceste calomnii și incită lumea la ură“. Denunțul acesta public se adăuga faptului că, în seara de dinainte, fusese o dis‑ cuție în contradictoriu în CPUN și el spusese : „Ați văzut că nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
afișe, a meselor de lucru pentru redactori, corectură și legătorie - de care, până la urmă, praful s-a ales! -, când iată că se oprește Înaintea mea vechiul ziarist sau publicist și filolog de ocazie Canianu, scepticul și dezabuzatul director al unei fițuici săptămânale cu intenții nedeslușite și cu abonamente cerșite: Danubiul. Clătină din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele editoriale și culturale, cum și ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ceva unic e exprimată de Arghezi încă din primul număr al liliputanei publicații, atunci când susține, în stilul său inconfundabil, că „Un ziar atât de mic n-a mai apărut niciodată, nici la furnici” și că această „foiță de țigare” sau „fițuică” vrea „să realizeze în universul hârtiei tipărite un echivalent al puricelui din lumea de carne și oase”, precizând însă că preocuparea sa de căpetenie nu va fi aceea „de a face pe oameni să se scarpine, ci pe cititor să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
el e al doilea ajuns la acest prag al vîrstei; primul a fost Aristotel Mitrea, un ins remarcabil doar prin regularitatea cu care-și ținea curele de vegetarian. După cuvîntul lui Calimandric, care a vorbit de astă dată fără obișnuita fițuică în față, am ascultat banda de magnetofon pe care fuseseră înregistrați, la București, Radu Cârneci și Iulian Antonescu. Mi-a plăcut evocarea istoricului, și mai ales imaginea înaintării printr-o Veneție închipuită a „oamenilor începutului de drum” din cultura băcăuană
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încordate ca două gheare de ridicat bușteni (în timp ce eu stăteam liniștit la birou), trîntindu-se în fotoliu de cîteva ori și săltînd brusc din el ca înțepat de ace, Nancu mi-a perorat despre „meseria (sa) abjectă”, de ziarist la o „fițuică - megafon al celor de la partid, al unor inși ca Ion-Bogdan Băluță și al altora”. Noua sa zvîrcolire de revoltă e generată de cele ce a văzut la spital, în zilele în care a fost internat acolo: lipsa de medicamente, lipsa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
succes, încât a fost copiat și de alții sau a intrat în folclor. Logica lui „faci un lucru plăcut și câștigi“ a fost copiată inclusiv pe etichetele unor produse alimentare, pe care puteai citi „mănânci și câștigi!“. În folclorul elevilor, fițuica era numită „Te uiți și câștigi“. Cum sloganul ProTV ajunsese un bun comun, postul a trebuit să găsească altceva. Au urmat mai multe încercări eșuate, de tipul „ProTV e al tău“, „ProTV e tot ce vrei!“, „Tupeu de Proteveu“ - tre
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
2004, să intre în politică. Acum ne reprezintă țara în Parlamentul European. Ne întoarcem iarăși în timp, pe vremea când, dacă treceai prin zona Piața Amzei-Piața Romană, erai acostat de oameni amărâți, care încercau săți vândă un ziar ca o fițuică, pe nume Oglinda. Era forma lor de-a cerși. Ziarul însuși se făcea cu mijloace minime, așa cum avea și distribuția: cele mai multe articole erau pur și simplu copiate din edițiile din ziua precedentă ale altor publicații. Apoi, pe lângă acest ziar a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
procur tot ce avea nevoie, iar dacă mai uitam câte ceva să cumpăr din piață, mă trimitea din nou, până când mi-am însușit această îndeletnicire. Acum cu vârsta aceasta înaintată, trebuie să-mi mai fac notițe și când omit câte ceva, scot fițuica și o consult pe furiș, pentru că-i văd și pe alții că fac la fel cu bilețelul. Alt paradox interesant și inexplicabil am constatat, când eram activ și făceam serviciu, deși aveam de lucru mult, uneori cădeam cu capul pe
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
împărțit Zoe. Înainte de plecare germanii i-au căutat pe toți ca să nu ducă scrisori, s-au strâns mai multe coșuri pline, care s-au ars. Aceeași prostie persistentă, parcă spusele lor nu erau mai impresionante și mai lămurite decât toate fițuicile de hârtie ce ar fi dus. Pentru scrisorile noastre eram fără grijă, le cususem așa de ascuns în căptușeala hainelor, încât eram sigure că vor ajunge. Trenul cu care plecară era minunat și împodobit cu ramuri de brad. Mă mirase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]