2,319 matches
-
pe ea, apărându-și egoist iubirea. Asta te obligă să ,vezi" totul prin ochelarii sufletului ei spiritualizat. Simți că din această iubire autoindusă ea face literatură, iar Spania nu e țara muzeelor și a traseelor turistice, ci un loc chiar ficțional trăit la el acasă, unde nu vezi decât ceea ce vrei, un loc în care te retragi terapeutic și, totuși, subtil necesar ca să-ți cunoști propria țară. Aceasta e noima discursului cărții din bucăți, asemănător sensului aflat de autoare în cartea
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
în jurul lui Odiseu - Ulise, recunoscut ca fiind cel mai complex și modern dintre eroii antici, îi prilejuiește scriitorului spaniol David Torres (n.1966, Madrid)1 nu numai o abordare actuală, sub semnul postmodernismului, ci și plăsmuirea ingenioasă a unui univers ficțional tulburător. În ultimul său roman, Marea în ruine 2 , aventura odiseică și figura lui Odiseu sînt plasate în centrul unui abil joc de oglinzi, de factură cervantină, care le pune într-o lumină nouă și permite discursului romanesc să descifreze
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
versiuni ,autorizate" sau în slugarnice variante apologetice ale barzilor de curte; reconstituit și reinterpretat în sens demitizator - de Penelopa; idealizat și ulterior reevaluat, dar și rectificat - de însuși Odiseu. Prin procedeul punerii în abis, aventura și eroul apar în varianta ficțională a legendei orale și totodată în varianta istoriei ,trăite" și înregistrate de Penelopa, căreia i se conferă ,efectul realului" (Roland Barthes). Prim planul narațiunii îl ocupă o a doua aventură a lui Odiseu, plasată în cronologia logică a romanului în
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
osul de ros, în locul marginalizării. Da, marginalizare, dacă nu, mai grav, moarte prin înfometare! Singura formă concretă și la vedere într-un stat democratic, cum este al nostru, al românilor strânși între granițele unei țări funcționale, mai ales la nivel ficțional. De altfel, ce mai poate fi, în condițiile de astăzi, când globa lizarea și-a arătat bine colții, o țară sau un popor? Mai nimic, dincolo de adunătura căreia îi vorbește telembizorul cu un scop și el bine preplătit. De cine
Despre libertatea libertăţilor şi neamestecul ,,unşilor în găleata cu jumări”. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/97_a_199]
-
Reședință a reginei Maria și a prințesei Ileana. Editura Tritonic, București, 2003. Preț: 595 000 lei. Jocul seducției Între romanele „istorice“ ale vestitului scriitor portughez, această carte ocupă un loc particular, constituind spațiul unei veritabile puneri în scenă a reelaborării ficționale a istoriei, așa cum înțelege autorul. Acțiunea romanului se declanșează prin „intromisiunea violentă a unui «nu» care, în sfârșit, nu avea ce să caute“ în textul în care este introdus. José Saramago: Istoria asediului Lisabonei. Editura Iași-București, 2004. Preț: 169 000
Agenda2004-7-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282077_a_283406]
-
cauzal și ierarhic dintre creator și creat: cunoașterea preceda aplicația, iar construcția mașinii (fie ea și cea vie a corpului uman) depinde de preexistenta constructorului. Pe de altă parte, dezvoltarea în zilele noastre a unor experimente mentale (Dennett, Pinker) sau ficționale (Rucker) vizînd subminarea sau chiar inversarea relației creator / creat, ca și apariția mini-robotilor semi-autonomi destinați spionajului tehnologic (care, pe lîngă beneficiile unor procese de autoreglare și auto-respiratie, incep sa posede și capacitatea de a "decide" pe baza "experienței"), are toate
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei nașterea îți strig./ fiindcă-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut de nimeni timpului văzut./ inventează existența ca o zi de vînătoare/ și
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
impersonala efectuează un rezumat al geografiei și istoriei Barcelonei. La rândul lor, datele respective funcționează că semne de recunoaștere ale unei noi convenții narative (ceva mai recentă decât schemă picaresca adoptată în domeniul tematic, dar tot ătraditională). În virtutea acesteia, condiția ficționala a românului este disimulata cu grijă. Multe române din secolul al XIX-lea se vor ăstudii de moravuriă, ăfiziologiiă ș.a.m.d., care sunt tot atâtea genuri ale discursului stiintifico-filosofic din epoca. Naratorul lor - asupra căruia nu planează vreo îndoială
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
cuplu" (Carolina și Anghel din Schimb de locuință, cei doi din ), orice tensiune sfîrșind în comportamente și tipologii specifice unor situații și medii provinciale (adică: banale, repetitive, dar nu mai puțin greu de înțeles, cu nebănuite - rămase în sugestie - resurse "ficționale"): "Nici nu va dati seama cît de apăsătoare și monotona poate fi existența într-un tîrg de provincie!", spune un personaj, fixînd și dramă, dar și fericirea omului bacovian care întrezărește o fanta repede însă închisă - o carte care nu
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria poate rămîne în planul secund, ca în cele mai multe din românele lui Walter Scott sau că în Notre-Dame de Paris, sau poate fi nu doar fundal, ci și pretext, o serie de episoade fiind integrate în românesc
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
compare personajul principal cu Didier, eroul astăzi-uitatei Marion Delorme a lui Hugo (1829) și, în aceeași frază, si cu Antony, erou al și mai-uitatei drame omonime proprii (1831). Nu e inutil să remarcam că și Didier și Antony, personaje exclusiv ficționale, figurau printre reperele, fie ele persiflate, ale tinerilor parizieni din lumea bună din al patrulea deceniu al secolului trecut. Deși - notă bene! - rolul lor aproape că încetase în 1845-1846, adică atunci cînd Monte-Cristo apărea în foileton. Poate tocmai de aceea
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
stil clasic se mai scriu, din fericire, și-n ultima vreme. Ficțiunea și "realitatea" nu încetează să se întrepătrundă, iar istoria e terenul privilegiat pe care se petrece acest proces. Uneori, recursul la istorie întărește verosimilul. Și astfel - deloc paradoxal - ficționalul. Așa se explică înserarea unui incident minor, aparent lipsit de legături cu trama narativa - însă tocmai de aceea semnificativ - din românul În linie dreaptă, publicat de Jeffrey Archer în 1991. De-abia sosit în America, la mijlocul vieții și al cărții
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Aventură, Rocco și frații săi, Advise and Consent și Războiul stelelor. Ficțiunea joacă un rol egal în viață individului cu evenimentele istorice care schimbă față lumii. Dar face mai mult decît atît. Căci legitimează astfel, pînă la un punct, statutul ficțional al cărții. De remarcat că toate exemplele de pînă acum au avut în vedere ficțiuni a caror acțiune se desfășura în timp, iar începutul lor era plasat cu cel puțin o jumatate de veac în urmă. În cazul Contelui de
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
să le schițez mai sus. Diegeza e situată prea aproape în timp de actul de emisie-receptare, iar apariția românului în foileton nu face decît să sporească "efectul de real". Tocmai de aceea, eul narativ își ia măsuri pentru a proteja ficționalul. Cum stau lucrurile însă dacă textul literar este contemporan cu noi? Cum își mai creează el distanțele față de contingent, daca nu face apel nici la oniric, nici la mecanisme de limbaj specifice, nici la inserturi ale altor ficțiuni, indiferent de
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
am luat distanță. În concluzie, literatura că "felie de viață" e un mit. Vorba lui Gîde: indiferent cum am tăia-o. Sau în fine, la rigoare, aș putea s-o și accept, cu condiția ca măcar "sosul" să fie asezonat ficțional. Ceea ce nu totdeauna se întîmplă. Q.e.d.
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
cîteva luni în "România literară" (nr. 38, 1998), "Dă-mi voie să-ți spun pe nume...", Ioana Pârvulescu observa absența unor cercetări de sinteză asupra onomasticii în literatura română și propunea cîteva extrem de interesante repere istorice și tipologice pentru uzul ficțional al numelor feminine, urmărind frecvență acestora, conotațiile sociale sau livrești, comentariile intertextuale, modificările formale. Domeniul onomasticii literare fiind împărțit de obicei între lingvistică și literatura, aș vrea să adaug aici cîteva observații care merg, cred, în aceeași direcție. Există la
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
un ritm cosmic". * ;Stabilindu-și drept azi ultimul deceniu, G. Dimisianu socotește că în domeniul prozei criza a trecut. Dacă într-o primă perioadă se observa creșterea bruscă a elementului documentar și biografic și descreșterea pînă la zero a elementului ficțional, de la un moment încolo ficțiunea a început să urce iar în diagramă, configurînd în proza românească un nou realism, hrănit din cotidianul tranziției. * ;Nicolae Breban își repetă apăsat convingerea: "calitatea unei cărți - am mai spus-o și adesea am fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
vrea să se oglindească, - Balzac ănsusi pare fermecat de propria lui invențiune, perversa prințesa, ăncăt are la un moment dat o observație an text ce merita să fie subliniată. El zice, deodată, cucerit parcă de adorabila mincinoasă rivalizând cu puterile ficționale ale unui prozator: Dacă ne este permis să riscăm o opinie personală - scrie an toiul comediei jucată de prințesa - să mărturisim că ar fi un deliciu pentru noi să fim ănselati astfel timp ăndelungat." Mărturisire aducând de fapt și un
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
patrie, chiar în cele mai rele timpuri. Mihai Zamfir vădește o asemenea virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori ia în calcul elemente autobiografice. Și bine face, căci astfel răspunde dintr-o perspectivă ficționala avidității pentru fapte concrete a cititorului actual. Dar iată cum sunt evocate/re-imaginate, în tristul deceniu 1980, faptele ce aveau să conducă la mariajul părinților, din anii '30: Rămân câteva clipe tăcuți, cuvintele s-au săpat în ei, băiatul o
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
scădere a interesului unui public refugiat cu arme și bagaje în brațele serialului sitcom de televiziune? Și una, și cealaltă, în directă legătură. Updike e convins că în ziua de azi nu prea mai exista cititori de proza scurtă, ca ficționalul a devenit senzațional și ca atare îl găsim în revistele de scandal ori pe ecranele televizorului, pe Internet mai recent, nu în literatură. De unde, atunci, energia de a alcătui o antologie a celor mai frumoase povestiri ale secolului? Sau să
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
ăntoarce/ an hăul din care ai fost izgonita/ pentru plăcerile fierbinți ale lui ăăncaseaz-o și p-astaă/ sau ăintră-n istorie cu dulceața". (Septembrie sau mai bine pe ger). ăncercările de reconstituire a lumii nu se pot produce decât pe un plan ficțional. Din această conștiința transestetică a frustrării ia naștere estetică naturalista, acel iz de sfidătoare materii degradate, acea suită de intemperii, de jigniri materiale și morale ale umanului. Frigul nu e doar o categorie meteorologică, ci și una simbolică: "Gunoaiele tăvălite
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
poezie pură ăncepea să echivaleze tot mai mult cu o rezistență reală, lupta pierdută an afară mutându-se an interiorul fiecăruia. Universul imaginar al artei rămânând singurul "spațiu" mental liber, actul comunicării artistice se transformă an unică șansă de "evadare" ficționala din ănchisoarea totalitara. an imanenta vidului dictaturii istorice, poezia este locul mistic al revelației (inspirației) transcendentale. Artă devine sub comunism o nouă religie unde ficțiunea este divinitatea supremă și poetul profetul ei. Nichita Stănescu și-a construit cu luciditate o
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
--- Irina Grigorescu Până, autoarea unei "traduceri" ficționale a experienței exilului - Melbourne Sundays, publicată în acest an de Editură Integral - extrage din dilemă existențiala a expatriatului unică soluție ce-i poate permite unui intelectual autentic să supraviețuiască: un gen de transculturație, prin care civilizația rămasă în urmă și
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
și plastică vor trebui însușite de către elevi chiar din prima clasa de liceu. Iată o necesitate acută, în condițiile mediului cultural actual. Si inca: textul însuși nu mai este exclusiv literar. Programa recomandă cunoașterea unor texte nonliterare, distinge între cele ficționale și cele nonfictionale, insistă asupra unora utile de natură administrativă. În al doilea rînd, programa are caracter orientativ. Ea nu mai obligă la nimic, în privința autorilor și textelor. Oferă, cel mult, sugestii. Dar profesorul poate ilustra tema cu pricina și
Noile programe si manuale de liceu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17598_a_18923]
-
În opinia mea, cu această alternanță, regizorul încearcă atât un efect de autenticitate, cât și un dozaj al emoției reglat și de coloana sonoră, un rock care imprimă un dinamism adesea visceral scenelor de violență a mișcărilor revendicative. Există decupaje ficționale care încearcă să prindă atmosfera epocii, cu cenușiul murdar al străzilor și clădirilor, cu mizeria unor cartiere muncitorești, cu galantare goale și cozi populate de o mulțime letargică pentru a ilustra și criza economică reală cu care se confruntă Polonia
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]