369 matches
-
soarele iarba udă, coasa pe umăr, Aluniș-Mureș ideogramă, moțul porumbului semnul ei în preistoria scris-vorbirii, istoria cercul prezent, halta Rușii-Munți șerpar pe țiganul tocmit la coasă, șomoiog de iarbă udă, dă ascuțișul pe gresie, din tovarăș spinarea voinicească, mi-i ficior! Ora 10,05, în personalul Deda Gheorghieni, în gara Deda, orice întoarcere cade potențialul distructiv echivalent ei, n-avem nici o șansă, greșiți genetic prin determinare, spunerea la rînd, troița ideogramă bisericii-șase-turle-ștei-în-luncă-Deda-Bistra, km 224 crîng, halta Androneasa înfruntarea cu mine muntele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Hurjui Pantelimon, Grigore Grigorescu, Danielescu Ion, Danielescu Gavril, Grosu Gavril, Vasilucă Vasile, iar la Seminarul „Veniamin Costache”, pe elevul Gheorghiu. El plătea În fiecare an 6 numere din Revista Asociației Înv. din România (pentru școala Românească din Macedonia). Are un ficior Todiriță Danielescu, preot În Com. Grumăzești, jud. Neamț, care vă poate trimite fotografia lui. Dar toți acești elevi ajunși mari (...), Teodor Danielescu bătrân și f. năcăjit, nu l-au ajutat nici unul cu nici un ban macar. Câți Învățători sau Români din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
29 iulie 1958, va fi trecut În rezervă cu gradul de căpitan. Grade succesive: locotenent (1947), locotenent-major (1949), căpitan (1958). Decorații: Medalia „Luptător antifascist”. Pedepse: sancționat cu „mustrare” pentru netrimiterea către conducerea DGPCUM a situației armamentului pe luna ianuarie 1952. FICIOR IOSIF ION - colonel, născut la 4 aprilie 1928, În comuna Cucerdea, județul Mureș. Naționalitatea: română. Originea și apartenența socială: muncitorească. Profesia de bază la Încadrarea În MAI: electrician. Funcții În organizații politice, de masă și obștești: membru PCR din 1946
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
pentru care a fost retrogradat din funcția de comandant și numit locțiitor comandant la formațiunea 0830 Periprava (august 1958-1960). În urma rezultatelor bune la această formațiune a fost promovat comandant În 1960. Cât timp s-a aflat la comanda acestei unități, Ficior a impus În rândul deținuților un regim sever de detenție: „Deținuții care Încălcau interdicțiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau pedepsiți de un tribunal, În cadrul unui spectacol În toate detaliile și urmat de bătaie. Obișnuia să sară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
regim sever de detenție: „Deținuții care Încălcau interdicțiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau pedepsiți de un tribunal, În cadrul unui spectacol În toate detaliile și urmat de bătaie. Obișnuia să sară cu calul peste trupurile deținuților”. Despre Ficior Ion, fostul deținut Iosif Corpaș, condamnat În 1956 la 4 ani și 6 luni de Închisoare pentru trecerea frauduloasă a frontierei, Își amintește bătăile primite de deținuții care, din cauza foametei de la Periprava, mâncau din porumbul pe care trebuiau să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
pentru această atmosferă morală lejeră. Iar infidelitatea conjugală generează un Întreg folclor, extrem de savuros, care Îi atestă frecvența și Încearcă să o legitimeze din punct de vedere moral. Femeia destăinuie fără reținere că De frica bărbatului Rupsăi furca patului Cu ficiorii satului și chiar Își justifică atitudinea: Nevasta care-i nevastă Slobodă-i să se iubească Și cu unu’ și cu altu’ Dacă i urât bărbatul. Dar cum se Împacă o atare frivolitate cu rigorile moralei creștine? Uneori, țăranul ardelean rezolvă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o virulență a sentimentelor și a expresiei care șterge complet din memoria colectivă amintirea vechii fascinații iosefine: Împărate, Împărate, Ardă-ți casa jumătate Și scaunul de la spate! Împărat cu ochii verzi, Nu te bate-n patru părți Că-mi omori ficiorii tăți! Iar mama lui Apostol Bologa, din romanul Pădurea spânzuraților al lui Liviu Rebreanu XE "Rebreanu" , dă glas acelorași sentimente de inaderență față de ideea apărării monarhiei dualiste, resimțită acum ca o cauză străină, din perspectiva ideologiei naționaliste: Să-ți primejduiești
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
opera lui Ovidiu. În întregime tălmăcește doar Antia și Avrocom, romanul lui Xenofon, lăsând în manuscris o versiune a acestei cărți. Punctul de rezistență al activității lui rămâne culegerea de folclor Cântări și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii jucând, a cărei valoare documentară este de netăgăduit. Manuscrisul, trimis în 1839 lui G. Barițiu pentru a fi publicat în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, nu s-a tipărit în timpul vieții culegătorului. Importanța acestei colecții, în care sunt cuprinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
anul 1962 de Ion Mușlea. SCRIERI: Pandorie Mărimii Sale Pre-Luminatului... domnului Ioan de Lémeni... Episcopul CC al Făgărașului, Blaj, 1848; Scrieri, îngr. și pref. Ioan Chindriș, București, 1980. Culegeri: De pe Secaș. Cântece și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii și strigă la joc, îngr. Al. Lupeanu-Melin, Blaj, 1927; ed. (Cântări și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii jucând), îngr. și introd. Ion Mușlea, București, 1962. Repere bibliografice: Ion Breazu, Versuri populare în manuscrise ardelene vechi, AAF, 1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
Scrieri, îngr. și pref. Ioan Chindriș, București, 1980. Culegeri: De pe Secaș. Cântece și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii și strigă la joc, îngr. Al. Lupeanu-Melin, Blaj, 1927; ed. (Cântări și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii jucând), îngr. și introd. Ion Mușlea, București, 1962. Repere bibliografice: Ion Breazu, Versuri populare în manuscrise ardelene vechi, AAF, 1930; Ioan Bianu, Nicolae Pauleti, popă românesc unit de sat și om de litere în Ardeal, în Închinare lui N. Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
cartierul macedo-român, iar locatarii priveau contrariați la "ambulanța" care transporta un copil într-un mod atât de puțin obișnuit. Doreau să afle ce s-a întâmplat. Ți iasti? Ți iasti?(Ce este? Ce este?) Ți s-adară? (Ce s-a întâmplat?) Ficiorii ale teta vădanii îi bătură la miliție. Cțe? Cțe? (De ce?) Ficiorili furară un salcâm dit plantație. O, po, po, po!(Vai, vai, vai! ) Tora ți va s-adară? (Acum ce se va-ntâmpla?) Dumnizale, Dumnizale! Se văitau privind starea jalnică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
până grăiește ce-l roade: Mi-i în grijă de Bârsan Prâslea meu. Îi stegar în chiar ceata Domnului. N-am știre de el... Numa' pe el îl ai la oaste? Ba! se umflă Toader cu mândrie. Mai am doi ficiori! Ca brazii! Tace, înghite și urmează încetișor, mai moale: Călin... la Lipnic... s-o dus cu fiu' hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă cu glas înăbușit, se zâce că la Baia el ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acești bani eu am luat de i-am comândat (făcut praznic) și am plătit datorii când au murit de ciumă în târg în Iași, că i-am fost nepoată dreaptă, de soră, mătușe-mea Florei. Si ea s-au topit cu ficiori cu tot.” - Ai dreptate, mărite Spirit. Uite cum, dintr-un zapis de vânzare, aflăm că pe la 1676 la Iași a bântuit ciuma. - Poate pentru că la Iași viile se întâlneau la tot pasul, multe dintre ele rămâneau nelucrate, sălbăticindu-se. Așa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
este la Galata, lângă târgul Iașilor,...care mănăstire este începută și făcută de răposatul Balica hatman și este săvârșită și întărită de răposatul părintele nostru, Simeon voievod, și de unchiul nostru, Erimie vodă, și de vărul nostru, dumnalui Balica hatman, ficiorul Balicăi hatmanul cel bătrân. Acea mănăstire miluim cu un sat ce se cheamă Hiaciul (Heciu), în ținutul Sorocii.” - Să-ți lămuresc cine-i acest „vărul nostru, dumnalui Balica hatman, ficiorul Balicăi hatmanul ce bătrân.” Acesta este Isac Balica, despre care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nostru, Erimie vodă, și de vărul nostru, dumnalui Balica hatman, ficiorul Balicăi hatmanul cel bătrân. Acea mănăstire miluim cu un sat ce se cheamă Hiaciul (Heciu), în ținutul Sorocii.” - Să-ți lămuresc cine-i acest „vărul nostru, dumnalui Balica hatman, ficiorul Balicăi hatmanul ce bătrân.” Acesta este Isac Balica, despre care vorbește Grigorie Ghica voievod la 1 mai 1738 (7246), când a pus mănăstirea Sfânta Vineri sub ascultarea mănăstirii Frumoasa: „Asemine dar și domnie me, luând aminte și prevind între ochii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sărmanii țigani care se ascundeau pe unde puteau. - Asta-i drept. A apărut și o înțelegere de împărțire a țiganilor robi între mănăstirea Aron Vodă, ca cea din 12 martie 1740 (7248). Asta s-a făcut în urma unei „giudecăți”: „Ion, ficiorul lui Grigoraș comis, dat-am scrisoare me la mâna svinții sale părintelui Agapie, egumenul de Aron Vodă, pentru șesă țigani ce-am avut de împărțală cu svințiia sa anume...ficiorii lui Cucocoț țiganul mănăstirii lui Aron Vodă, ce-s făcuți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1740 (7248). Asta s-a făcut în urma unei „giudecăți”: „Ion, ficiorul lui Grigoraș comis, dat-am scrisoare me la mâna svinții sale părintelui Agapie, egumenul de Aron Vodă, pentru șesă țigani ce-am avut de împărțală cu svințiia sa anume...ficiorii lui Cucocoț țiganul mănăstirii lui Aron Vodă, ce-s făcuți dipreună cu Măricuța, țiganca noastră, precum am avut giudecată înaintea cinstitului dumisali hatmanului Costachi.” Domnul și slujbașii săi nu prea aveau răgaz cu judecarea pricinilor dintre mănăstiri. Cuvioșiile lor găseau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lui Stefan zugravul din Iași, vinde mănăstirii Aron Vodă o casă cu loc din mahalaua Curelarilor, lângă Scoala jdovească. - Până aici, cumpărăturile mănăstirii au fost modeste. Înainte de 1 sept. 1705 (7214) Ioanichie, egumenul mănăstirii Aron Vodă, cumpără de la Constantin postelnic „ficiorul Aldii postelicul” o bucată de loc de la Prisăci numită Valea și Rediul Aldii. Acest loc nu era te miri ce. Era o moșie adevărată. - Nici o vie cu pomet nu-i un lucru de nebăgat în seamă, mărite Spirit. - Da’ ce
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Moldovei, închinată de ctitor la Muntele Athos, devine stavropighie patriarhală, urmând a trimite câte cinci ocale de ceară pe an la Patriarhia din Tarigrad. Si mai spune arhiepiscopul Methodie: „Deci fiindcă și precinstitul...vameș al domniei Moldaviei chir Panos (gon) ficiorul lui Saul...au avut râvnă dumnezeească și au zidit o svântă mănăstire dintru a sa cheltuială la starea locului, ce să numește Clatea, care este aproape de Ieși.” - Cu îngăduința ta, mărite Spirit, eu aș spune că mănăstirea Clatea era deja
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ținutul Iașilor, iar dacă vă face bisericuțe să o închine la Ierusalim.” - Eu zic să ne întoarcem, mărite Spirit, la zapisul din 18 ian.1658 (7166), care spune: „Adică eu, Irina, fata Neagului a sulițașului, și cu soru-mea Drăgana, și ficiorii mei, cu nepoții Neagului sulițașul...scriem și mărturisim...cum noi...am datu sfintii mănăstiri ce se cheamă la Dealul Mare, în Codrul Iașilor...am dat o moșie, o prisacă cu pomeți, cu eleșteu cu tot.” - Cum se vede treaba, avea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în strălucire, domnia acestui voievod”. Despre firea și năzuințele lui Gheorghe Duca vorbește și Ion Neculce în „ Letopisețul Țării Moldovei”: „Că el să ține și vorove în casa lui, de să ispite să fie craiu în Țara Ungurească, și un ficior a lui în Țara Moldovei domnu, și altul în Țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și când ieșe afar-în nărod, tot
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Ancuța trăia foarte rău cu bunicu. Odată ducându-mă la ei, toți erau la masă și mâncau. Bunica m-a luat lângă ea și mi-a dat o bucățică de mămăligă și cârnaț-chișcă. La masă erau: bunicu, bunica și 3 ficiori: Toadere, Vasile și T-tru și s-au luat la sfadă bunica cu bunicu zicându-i: "Ho, bursucule, mezu nopții, ursule, otravă, veninule, dihurule, pâclă". Și bunicu a zis: "hai, hai, babă hăi, hai hai". Și pe atunci femeile înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Roman și apoi se îmbrobodeau cu tulpanul 7. Și tulpanu ședea mai sus pe cap. Și dintr-o dată moșu a băgat amândouă mânele pe sub tulpan și a prins pe bunica de cap de cozi. Ea a țipat și cei 3 ficiori au pus mânele pe mânele bunicului, bătându-se și țipând au eșit în tindă și apoi afară. În vremea asta eu am luat un picior de mămăligă și tigăița de schijă cu 3 picioare cu bucăți de cârnați și chișcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de vin dar nu să se îmbete. Mă lua în brațe și mă juca și-mi cânta: "ia mă cheamă băiețelul ia mă cheamă frumușelu, ia mă cheamă hoți poți ceala". Ion a Roșcăi, tatu bunicăi a mai avut 2 ficiori: pe Niculai a Roșcăi pe care l-am cunoscut și eu și pe Gherasim a Roșcăi pe care nu l-am cunoscut eu. Gherasim a Roșcăi a avut ficior pe Gheorghi Gherasim Roșca, un om numai glume și veselie. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
poți ceala". Ion a Roșcăi, tatu bunicăi a mai avut 2 ficiori: pe Niculai a Roșcăi pe care l-am cunoscut și eu și pe Gherasim a Roșcăi pe care nu l-am cunoscut eu. Gherasim a Roșcăi a avut ficior pe Gheorghi Gherasim Roșca, un om numai glume și veselie. El zicea: "când vine o supărare peste tine să nu te superi tare și când vine o bucurie iar să nu te bucuri tare". Gheorghi Gherasim Roșca a avut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]