1,924 matches
-
ne folosim! Hahahaha! Dacă Dumnezeu ne este de folos, este adevărat; dacă nu... Ticăloasă, dar pragmatică, Andra. Dar ca să mă reinventez, ca să mă trezesc la viață, trebuia să-mi ucid amintirile, să născocesc un fel de nou moment zero al ființării mele. Trebuia să devin o colecție de cadavre de amintiri. Și, pentru prima oară în viață, am realizat că este foarte greu să faci un cadavru din amintiri, pentru că amintirile sunt rebele. Amintirile trăiesc și mor după alte legi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-mi mai refuza avansurile decente, i-ar fi înnebunit de invidie pe dragii mei amici care-mi sugerau că mi-ar putea oferi lecții de cucerit inimi cu fustă. Să fi pierdut, la vârsta aceea la care cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și disident ar fi fost o înfrângere de proporții. Există, la vremea în care cuceririle sunt normalitatea ființării, nenorocire mai mare decât pierderea a două titluri atât de prețioase? Deficitul acesta de imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cucerit inimi cu fustă. Să fi pierdut, la vârsta aceea la care cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și disident ar fi fost o înfrângere de proporții. Există, la vremea în care cuceririle sunt normalitatea ființării, nenorocire mai mare decât pierderea a două titluri atât de prețioase? Deficitul acesta de imagine mi-ar fi marcat întreaga existență. Tocmai de aceea am ținut morțiș, pe toată durata copilăriei, să le țin vii în ochii altora, deși, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
strâmtă în care se acumulase prea mult spleen conjugal. Probabil că între vioară și penel zeieștile noastre mijloace de supraviețuire nu pot fi aruncate prea multe punți. Amândoi căutam armoniile frumuseții, dar atunci când le întâlneam erau în orizonturi diferite ale ființării. Pur și simplu nu mai puteam vibra simultan la aceleași emoții. Căsătoria noastră începuse să semene cu Guernica lui Picasso. Privit din exterior, prin ochii unui simplu admirator, Guernica este tabloul cel mai impresionant al secolului. Ca ansamblu, estetic, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doi este și singurătatea mea, nu-i mai pot face autopsia cu zorzoane romantice, nu-mi mai pot relaxa spiritul pe aripele reveriei poetice. Uneori mă gândesc în ce punct al existenței mă aflu și-mi răspund mereu la fel: "Ființarea mea rătăcește în zona critică a reinventării, a descoperirii acelui nou moment zero al supraviețuirii decente, ai uitat?" Dar eram pregătită pentru singurătate?... Oare nu fug de singurătatea în doi alergând după o utopică lipsă de dependență față de alții, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un adevăr pe care-l știa toată lumea..." În ziua aceea am priceput de ce unii sunt de-a dreptul fericiți după o noapte în care "au dormit buștean": nu riscă, asemenea Monei, să asculte mari și jenante dezvăluiri despre păcătoasa lor ființare. Și tot în acea zi, Sonia, vecina noastră ninetistă de la etajul al cincilea, a hotărât să arunce de pe ușa apartamentului ei numărul 13 și să bată în locul acestuia o plăcuță argintie pe care stătea scris, nespus de frumos și sugestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu cumva să evadeze înțelepciunea dintre ele. Premiu (domenii ca literatură, știință, artele plastice). Convenție conjuncturală stabilită de mafia oficială a unui domeniu. Eșec. Locul în care ajung toți cei care gândesc mereu doar cu inima. Iad. Locul ideal de ființare pentru cei care s-au plictisit de Rai [uneori, chiar și eu, care am căutat cu lumânarea paradisul Little Cayman, îmi doresc, aidoma oricărei ființe împopoțonate cu titlul de om, cel puțin câteva firimituri de Iad]. Iubire. Moft, invenție lingvistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
evenimentului, ci pentru că, inevitabil, toți musafirii se simțeau obligați să-mi spună ce violonist talentat sunt. Încercând să demonstreze că au spirit axiologic, mă rugau să le cânt tot felul de melodii pe care ei le credeau alfa și omega ființării. Cu mare interes îl așteptam pe cel care venea foarte rar, unchiul Grătărel, fratele vitreg al mamei. Sosea mereu "la papion" și purta, indiferent de anotimp, o eșarfă de un roșu pal, simbol, nu știu de ce, al "virtuții, vigorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să fiu singură printre singurii lumii. Dar, mi-am zis în următoarea clipă, după ce-am oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea de Taină a lui Da Vinci". Mi s-ar părea că ființarea mea ar avea acolo mai mult rost. Dacă s-ar putea, aș dori să fiu așezată, discret, într-un colț din care aș putea vedea, fără să mi se acorde importanță, toate cele treisprezece personaje. M-ar izbi la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au ocolit mai apoi marile furtuni ale vieții, nici până acum n-ai desfăcut plicul cu floarea magică. Și știi de ce? Pentru că tu crezi, aidoma mie, că nimic nu se întâmplă important în prezentul vieții tale; că marile provocări ale ființării tale încă n-au sosit, și că abia atunci când acestea te vor curta, vei apela la magia ierbii fiarelor, dacă vei simți că există pericolul prăbușirii. Și mai cred ceva, Z: că niciodată în această viață terestră a ta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noastră începuse să semene cu Guernica lui Picasso... Am aflat că ne-au obosit sentimentele... Uneori mă gândesc în ce punct al existenței mă aflu și-mi răspund mereu la fel: În căutarea reinventării, al acelui nou punct zero al ființării, ai uitat?" Dar eram pregătită pentru singurătate?... Îți mărturisesc faptul că, la un moment dat, voiam să solicit dreptul de proprietate pentru ceea ce eu credeam că reprezintă invenția noastră: singurătatea în doi. Eram o naivă. Cred că aceasta este invenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a Strigătului unei lumi care nu-și găsește apropieri în lume, istoria unei povești de dragoste care s-a prăbușit din înălțimi căutând, cu disperare, pe străzile acelea ale tinereții, dintre Academia de Arte și Academia de Muzică, Edenul unei ființări pe care nimeni nu-l va găsi niciodată. Și când sărutul a întâlnit lespedea, Antu a plecat. Era prea mult pentru el: nu putea participa la întâlnirea a două mari singurătăți... Îți amintești, Z, ce fericiți eram noi prin Ferentari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
intră în joc guma de mestecat / 111 Vremea Apusului / 117 Erosul nipon: între metaforizare și pragmatism / 119 Școlărița / 125 În pădure, sub cireșii în floare / 131 Ludus amoris sau despre seducție, pe două continente / 137 Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută / 141 Partea a treia: OGLINDA / 143 Shiki sau cele patru anotimpuri / 145 Somnul / 155 "Și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse..." / 161 Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Germania, am rezistat eroic în fața unui respectabil homosexual și a umbrelei dumisale, în Japonia, am avut tăria să mă sustrag de la jocurile erotice ale unor minore mânate, în expresia sublimă a unei prietene, de hormoneală. Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută În fiecare om autentic, se ascunde un copil care vrea să se joace. Friedrich Nietzsche În Homo ludens, Johann Huizinga plasează conceptul de "joc" la baza tuturor activităților umane, subliniind chiar că arta este, și ea, o prelungire a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai obiectiv dintre toate fenomenele, se ascunde ceva asemănător omului, unui comportament uman, unei semnificații umane? În acest caz, nu a sosit oare clipa să reflectăm și mai adânc asupra termenului "obiectiv" sau "obiectivitate", care, dacă desemnează în mod primitiv ființarea naturală și în același timp condiția sa, sfârșește prin a include în el orice alt lucru, viața, tocmai, și auto-afectarea sa? Faptul că aceasta se înfăptuiește independent de ek-stază și înainte de ea și că nu este niciodată constituită de ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se instalează atunci între aceste două mari grupe de discipline ridică în privința fundamentului său o problemă filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a ființării naturale golite de proprietățile sale sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală însăși ca atare. Istoria, literatura, limbile clasice și moderne, filozofia pot foarte bine să vorbească despre una sau despre alta, dar nu o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
privilegiat al acestei raportări esențiale la viață. Această raportare devine conștientă de sine în filozofia a cărei temă proprie o constituie. Dihotomia dintre științe și litere se întemeiază astfel pe diferența dintre obiectele lor, adică diferența ontologică radicală care separă ființarea golită în ea însăși de capacitatea de a se încerca pe sine și, pe de altă parte, ceea ce poartă în sine o asemenea capacitate și se definește prin ea, adică subiectivitatea transcendentală sau, dacă preferăm, Ființa în calitate de Viață. Pe această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine și, pe de altă parte, ceea ce poartă în sine o asemenea capacitate și se definește prin ea, adică subiectivitatea transcendentală sau, dacă preferăm, Ființa în calitate de Viață. Pe această capacitate se întemeiază acest humanitas al omului. Din această distincție între ființare și Ființă reiese că științele nu vorbesc niciodată despre om sau, ceea ce înseamnă același lucru, că ele vorbesc despre el ca fiind altul decât el însuși, ca fiind atomi, molecule, neuroni, înlănțuiri de acizi, procese biologice, fiziologice etc. Dimpotrivă, "literele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
poate fi analizată aici. Ne mulțumim a observa că scoțând din joc subiectivitatea, proiectul galilean îi retrage filozofiei obiectul său propriu. Imediat ce această scoatere din joc, care nu avea la Galilei decât o semnificație metodologică, vizând de altminteri cunoașterea unei ființări non-subiective în sine, primește, dimpotrivă, o semnificație dogmatică, așa cum se întâmplă odată cu pozitivismul, filozofia este condamnată la moarte. Nu discutăm aici despre faptul că această eliminare dogmatică a subiectivității, și aceasta într-o problematică a cunoașterii a cărei esență este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este faptul că acest refuz s-a înfăptuit nu împotriva tuturor formelor de cultură, ci în interiorul uneia dintre ele, cea a cunoașterii. Și am văzut în ce fel: în ce fel proiectul de a ajunge la o cunoștință obiectivă a ființării naturale i-a determinat pe fondatorii modernității să excludă din această cunoștință toate proprietățile sale sensibile și subiective tot ceea ce comporta o referire la viață. Astfel, negarea acesteia, adică, la urma urmelor, autonegarea sa căpăta înfățișarea unei dezvoltări pozitive, cea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a versurilor puse pe muzică în anii noștri etc. Există, chiar, una a eseurilor filosofice, formă degradată și caricaturală a limbajului creat de Constantin Noica: "- ceva s-a întâmplat deci: omul ori a părăsit ființa, îndreptându-se spre altceva, spre ființare, cum s-a spus, ori a izgonit-o din raza privirii, din vocabularele sau din structura practicilor sale, ori a (aban)donat-o; - ceva anume l-a ademenit pe om - devenirea, spun unii, temporalitatea și inconsistența hedonică, spun alții -, de parcă
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un roman psihedelic, de foarte bună cali-ta-te estetică, acoperind toate cerințele de impersonalitate (și transpersonalitate) impuse de marea artă. Oare nu e acesta, pînă la
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
vers/ odihnește copilul de marmură/ îmbrățișat de propriul mesaj/ desenând în aer slove" (subiectul este cel care...). Viața și scrisul sunt două lumi clar delimitate, a căror interfață este arta, rostirea poetică, ce nu le împiedică, altminteri, să-și continue ființarea paralelă: "în sensul unui O/ o rămâne trupul în urma/ vorbelor lui, care viețuiesc/ în acest spațiu și sunt pline de pace" (ibidem), iar, în fond, "lumea are mare nevoie/ (...) să fie îmbrățișată (...) E și rămâne singură (...) ca o imagine a
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
-ncapă. Fugi! / De brațele profanatoarei cruci / În care fericită mă urăsc. (Trup amar). Acum, poezia stă mai mult sub semnul erosului spiritualizat prin negarea "trupului amar" și afirmarea unei senzualități eterate sau somnolente, un fel de langoare amestecată cu febrilitate. Ființarea se prelungește în bătaia unui "vânt de neființă", dedus din metafora somnului și dintr-un "clar de moarte". Imaginea purității (lumina, florile, frunzele, fulgii, stelele) se asociază cu motivul umbrei unde gravitează dragostea, taina, noaptea ruga, visul, frigul. E cunoscuta
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
mască de protecție aceasta poate fi considerată o persoană mascată, această împrejurare de fapt urmând a fi stabilită de la caz la caz. Ca atare, dincolo de deficiența argumentului reducerii la absurd privind imposibilitatea comiterii unui furt simplu în condițiile ființării măsurii portului obligatoriu al măștii, argumentul implicând sugestia că autorul ar avea dreptul de a sustrage în varianta-tip, acesta nici nu se verifică obiectiv, elementul circumstanțial referindu-se la o persoană mascată, iar nu la o persoană ce poartă o
DECIZIA nr. 4 din 27 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253654]