354 matches
-
prin orchestrarea în planuri 66, de posibilitatea de a apropia personajele sau de a le depărta. Arrabal folosește, în secvență amintită, dar de altfel în majoritatea secvențelor filmului, planul american. Planul american 67 apropie cel mai mult distanță de receptare filmica de cea a teatrului. De altfel, Marcel Martin observa că "Planul american pune accentul pe personaje în proximitatea lor fizică și pe intensitatea prezenței lor morale"68. 2.1.1. g. Aleluia! Replica-refren a lui Milos Secvență prezintă în fundal
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Bastide 89 cu privire la mască 90 avangardă a apărării împotriva morții, și dacă acest sens este coroborat cu acela transmis în Biblie referitor la Isus cale către adevăr și viața veșnică, se poate ajunge la concluzia, de altfel confirmată de contextul filmic, ca, in opera arrabaliană, numai cei aleși (grupați generic sub mască elefantului) vor putea vedea chipul sacru al lui Emanou. Ceilalți, așa cum repeta adesea Dila, deși au ochi, nu văd și deși au urechi, nu aud. Inexistentă în piesa, mască
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
unui interlocutor unic. De cele mai multe ori predică mulțimii, fără a spune vreodată ceva despre trecutul său. Aici, Fodère îi va dezvălui lui Topé cum s-a nascut Emanou 108. Spre deosebire de alte momente în care a preferat prezentul teatral, în realizarea filmica a scenei nașterii lui Emanou, Arrabal a ales să se întoarcă în timp folosind posibilitățile de care dispune cinematograful. Pe ecran apar imaginile lui Emanou copil, a mamei și a tatălui său. Magii sunt trei femei frumoase, printre care o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prin mască, broască țestoasă îndeplinește, în India sau în Tibet, funcția de animal cosmofor purtător și susținător al lumii. Prin faptul că posedă structura cosmosului (patru stâlpi care sprijină o sferă), cele două animale sunt considerate animale cosmice. În contextul filmic, tocmai prin această îngemănare simbolică, o parte din însușirile elefantului sunt transferate țestoasei. Una dintre acestea este fertilitatea, trăsătură simbolizata adesea de ploaie: "în Laos, în Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia și recoltele bogate, căci Indra este zeu al furtunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ploaie: "în Laos, în Cambodgia, elefantul alb aduce ploaia și recoltele bogate, căci Indra este zeu al furtunilor; elefantul poartă pe cap o nestemata, care are strălucirea fulgerului"119. Cele două simboluri, elefantul și țestoasă, devin complementare la nivelul mesajului filmic, iar prin prezența lor mesajul inițial al piesei se îmbogățește, fiind astfel deschis mai multor posibilități de receptare. Faptul că momentul nașterii copilului coincide cu încetarea secetei, cu venirea ploii izbăvitoare, ar putea fi interpretat recurgând din nou la textul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
supus a cărui introducere se face în prezența unui prinț."122 În film, sub influența montării lui Victor Garcia, povestea își pierde din conotația derizorie pentru a se apropia, într-o notă ceva mai gravă, de rădăcinile biblice. În realizarea filmica, istoria începe cu plan-detaliul pălăriei. E un melon 123, o pălărie identică aceleia purtate de Topé sau aceleia din care Emanou a scos hamburgerii pentru a satura mulțimea. Ceva mai încolo, în momentul în care Topé îi va da lui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Duțu, Editura Meridiane, București, 1998. 30) Torres Monreal, Francisco [et al.], El teatro y lo sagrado: de M. de Ghelderode a F. Arrabal, Universidad de Murcia, Servicio de Publicaciones, 2001. 31) Vanoye, Francis și Goliot-Lété, Anne, Scurt tratat de analiză filmica, Editura ALL Educațional, București, traducerea Corneliu Matei, 1995. 32) Zand, Nicole, Interview d'Arrabal et Savary, "Le Monde", 7 janvier 1967, în Bernard Gille, Fernando Arrabal, Editions Seghers, Paris, 1970. LITERATURA ȘI CINEMATOGRAFIA, DOUĂ FORME ALE ARTEI Ion de Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
realist, o dramă, care ilustrează cu intensitate maximă nașterea, cristalizarea, izbucnirea și stingerea unor conflicte sufletești, sociale, psihologice și chiar istorice. Durată filmului este de 205 minute. Personaj puternic în varianta rebreniană, Ion este la fel de bine construit și ca personaj filmic prin jocul remarcabil al lui Șerban Ionescu. Individualizat printr-un caracter puternic, Ion rămâne exponențial în ambele registre: literar și filmic. Cameră de filmat devine în mâinile lui Mircea Mureșan o veritabilă "cameră-stilou", o provocare lansată de text în a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Durată filmului este de 205 minute. Personaj puternic în varianta rebreniană, Ion este la fel de bine construit și ca personaj filmic prin jocul remarcabil al lui Șerban Ionescu. Individualizat printr-un caracter puternic, Ion rămâne exponențial în ambele registre: literar și filmic. Cameră de filmat devine în mâinile lui Mircea Mureșan o veritabilă "cameră-stilou", o provocare lansată de text în a surprinde contextele și atmosfera în care evoluează personajele. Scenaristul și regizorul au acordat o importanță deosebită în a reconstrui atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lumea. Puține filme se ridică la nivelul textului care le inspiră. De data aceasta, cazul este special: plecând de la peliculă 2 lui Terry Gilliam, The Fisher King3, Leonore Fleisher va scrie, după scenariul lui Richard La Gravase un adevărat poem filmic, care nu este altceva decât o superbă rescriere a legendei căutării arthuriene a Sfanțului Graal, translata în plin secol XX. Românul nu se ridică la nivelul peliculei care l-a inspirat, drept dovadă faptul că este mai puțin cunoscut, citat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Casă acestuia castelul din legendă în care cavalerul ales trebuie să pătrundă pentru a-l recupera. Problema lui Parry era găsirea-întâlnirea "cavalerului ales", recunoscut în persoana lui Jack. Din momentul întâlnirii celor doi, asistăm la o poveste pe cât de zgomotoasă filmic gesturi, dialoguri, exces de culoare în elementele de decor pe atât de profundă și de emoționantă, cu narație în dublu registru. La un prim nivel de lectură, asistăm la povestea entuziastului Parry care l-a întâlnit pe cinicul Jack, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pervertit, pulsează, totuși, adânc, în fiecare dintre noi, rădăcini ancestrale pe care nu le conștientizam, poate, dar care, provocate anamnetic de întâmplări precum cele în care au fost "înlănțuite" personajele din film, ni le revelează la adevărata valoare. Că structura filmica, povestea lui Gilliam, desi "împănata", în stilul caracteristic, cu o mulțime de adaosuri scenice, de decor, efecte vizuale -monștri colorați care bântuiesc imaginația lui Parry își are o coerentă absolut clară, ușor decriptabilă. Cuplurile personajelor certifică, prin povestea filmica, rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
structura filmica, povestea lui Gilliam, desi "împănata", în stilul caracteristic, cu o mulțime de adaosuri scenice, de decor, efecte vizuale -monștri colorați care bântuiesc imaginația lui Parry își are o coerentă absolut clară, ușor decriptabilă. Cuplurile personajelor certifică, prin povestea filmica, rolul și valoarea prieteniei și a iubirii: fiecare din cele patru personaje vor fi radical schimbate în bine în urma întâlnirii, își vor regăsi armonia și echilibrul, încrederea în sine. Jocul actorilor, coloana sonoră (semnată de George Fenton în majoritatea partiturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
jumatatea gambei în sus); P.P. (față, gât și bust); P.M. Plan mediu (între P.Am. și P.P.); G.P. gros plan (față fără frunte sau fără bărbie) și P.D. plan detaliu. 7 Francis Vanoye și Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, București, All-Educational, 1995, p. 49 8 Mircea Eliade, op. cît., p. 10. 9 Ibidem, p. 11. 10 Ibidem, p. 13. 11 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, București, Humanitas, 2000, p. 146. 12 Establishment shot . Cadru folosit la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
împotriva cursului inițial, realistic și la timpul prezent, al operei sale, de la Cursa (1975) la Croazieră (1987), curs întrerupt odată cu ecranizarea unui român de epocă, Glissando din 1984" (în cap. "În trena "Deceniului Satanic"", din O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val, restaurația mediocrată și reformarea cinemaului românesc. 1,Editura Paralelă 45, 2011, p. 27). 12 Marian Tutui, O scurtă istorie a filmului românesc. A short history of Romanian Cinema,ediția a II-a, revăzuta, Noi Media Prinț, 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
A.: Harvard University Press, 1959). Intersemiotic, traducerea se realizează prin transmutare. Pentru Român Jakobson, transmutarea este procesul de decodificare-codificare (interpretare) a unui text formulat cu ajutorul unor semne (semnale) verbale într-un text alcătuit pe baza unor semne (semnale) nonverbale (picturale, filmice, muzicale etc.). Transmutarea cinesemiotică a operei literare are în vedere traducerea sirului de formațiuni lingvistice și super-frazale (cu întregul complex de fapte desemnate de ele) într-o serie corespondență a unui discurs compus din semne (semnale) iconice fotodinamice. 21 Vom
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Iordan Chimet, Editura Meridiane, 1970, p. 81). 25 Minutul 0 al filmului. 26 Procedeul de voce off apare și în piesa, personajele din mașini vorbind fără a se face văzute. 27 Apud Francis Vanoye, Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, All Educațional, București, 1995, p. 86 28 "De retour au Mythe de l'éternel retour, on constate que l'expérience de Pândele illustre "l'imitation d'un archétype céleste" (la résurrection du monde qui se passe chaque année); le théâtre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Duby (coordonatori), Istoria vieții private. De la primul război mondial până în zilele noastre, volumul X, traducere de Constantă Tănăsescu, Editura Meridiane, 1997. 31 Pentru ușurarea exprimării, vom folosi notarea simbolică VS pentru "vocea care se aude prin stație". 32 În contextul filmic, Milos este unul dintre aceia care nu înțeleg adevăratul sens al celor întâmplate. Într-un alt moment, construit simetric cu acela în care este rostita replică "Îl va pleuvoir" ("Va ploua."), Dila îi spune lui Milos: Tu aș des yeux
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
limba maghiară de Raoul Șorban, 1957, p. 157. 48 "Secvență. Definiție: ansamblu de planuri constituind o unitate narativa, definite în funcție de loc și acțiune. Planul-secvența corespunde realizării unei secvențe într-un singur plan." (Francis Vanoye, Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, Editura ALL Educațional, București, traducerea Corneliu Matei, 1995, p. 25). 49 "Oximoronul este caracterizat, în general, ca alăturare a două cuvinte sau a doi termeni contradictorii. După observațiile grupului de la Liège, din punct de vedere semantic, "semul nuclear al unuia
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Aură Puran și Iordan Chimet, Editura Meridiane, 1970, pp. 65-66). PA = plan american. 66 "[...] în funcție de poziția adoptată de apărat față de spectacolul pe care il filmează, vom vedea fragmentul de realitate arătat pe ecran la o apropiere neîncetat variabilă, întrucat limbajul filmic comportă: planuri generale (P.G.); planuri de semi-ansamblu (P.S.A.); planuri mijlocii (P.M.); planuri americane sau internaționale (P.A. sau P.I.); planuri apropiate sau prim-planuri (P.P.); gros-planuri (G.P.) și planuri-detaliu (P.D.). În realitate nu există o discontinuitate atât de mare între
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Semiotic Analysis of Discourse", în Applied Semiotics, 3 (6/7), pp. 97-104 Danesi, Marcel (2002), "Abstract Concept-Formation aș Metaphorical Layering", în Studies în Communication Sciences, 2 (1), pp. 1-22 De Grauwe, Sophie (2003), "The Possibility of Minimal Units în the Filmic Image", în Online Magazine of the Visual Narrative , Michael Boyden, Gert Verschraegen, et al. (editori), no. 6, February 2003 Deely, John, The Collected Papers of Charles Sanders Peirce (electronic edition), reproducing Vols. I-VI ed. Charles Hartshorne and Paul Weiss
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
dialectale, corpusuri de limbă vorbită). În sens larg, textul este un cuvînt, o propoziție, o poezie, un roman, o piesă de teatru, un anunț, un articol științific etc. Mai mult, se apreciază că și limbajele non-verbale sînt concretizabile în texte filmice, muzicale sau picturale, domeniul de funcționare depășind cadrul lingvistic, astfel încît, dacă "inscripția", în general, înseamnă text, existența însăși poate fi considerată o sumă de inscripții, un text. Textul-obiect, în calitate de rezultat și sursă a cunoașterii, conservînd tot ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
începutul filmului, Schindler face parte din rîndurile naziștilor și socializează cu aceștia profitînd de avantajul pe care i-l oferă războiul și scăderea în număr a evreilor. Dar, ca să reușească, trebuie să cunoască în persoană unul dintre evrei, Stern. Naratorul filmic trebuie să redea în aceasta rezidă forma de narație esențială pentru un film ce efect are această întîlnire asupra lui Schindler. De vreme ce nu știam povestea filmului cînd am mers să-l vizionez, nu aveam de unde să știu că acest om
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
relație bazată pe continuitate. Filmul explorează moduri de a atinge acest obiectiv printr-un mediu care cu greu poate evita efectele pornografice implicate în scenele de tortură, umilință și sadism. Pentru ca măcar să complice acel efect, naratorul filmului desfășoară un discurs filmic ce constituie o replică la "efectul de real". De exemplu, folosește duble rapide, evitînd incursiunea acoperitoare în relația de putere și în sadism; imaginile vizuale concurează cu acompaniamentul muzical persistînd, uneori chiar obsesiv, pentru a monitoriza astfel tranzițiile de la istoria
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și atunci cînd m-am referit și la alte imagini vizuale, nu există nici un motiv să limităm analiza naratologică doar la texte. Narativitatea filmelor este evidentă, chiar dacă cea mai bună metodă de a le analiza nu este la fel de evidentă. Naratologia filmică este un domeniu bogat și divers, pe care nu îmi propun să îl prezint aici. În domeniul istoriei artei, însă, naratologia nu este foarte populară. Acest lucru este de înțeles, întrucît interpretarea în istoria artei s-a axat adesea pe
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]