24,869 matches
-
deși nu-mi place termenul) erau/era, mai degrabă, un fel de scenografie. Avînd în vedere că suprarealismul însuși se joacă alert și copios cu scenografiile, te simți solidar cu această mișcare, îi împărtășești cu luciditate obiectivele, estetica, retorica și filosofia? Eu sunt născut suprarealist. Și m-am manifestat ca atare de la primele lucrări pe care le-am încercat pe cont propriu, dincolo de studiile din Academie. N-am constatat eu, pentru că nu aveam atunci instrumentele necesare, dar oamenii care cunoșteau profund
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
și greoaie", dovedește "insuficiența documentării" și "incultură" în multe domenii. S-ar putea pune întrebarea de ce mai este nevoie de o asemenea mobilizare de forțe pentru combaterea unui autor lipsit de valoare, insignifiant, fără șanse de a rămâne în istoria filosofiei. Preîntâmpinând întrebarea, Ion Bogdan Lefter recurge tot la o metodă proletcultistă și anume susține că H.-R. Patapievici, așa lipsit de valoare cum este, are faimă și îi poate influența și pe alții! Dacă ar fi fost semnată de un
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
în acel tip de intelectual, foarte activ și important în alte țări, care folosește un arsenal specializat, etnologia de data asta, (putea să fie foarte bine feminism, imagologie, istoria mentalităților), pentru a "judeca", pentru a face deci un fel de filosofie a lumii contemporane. Cel puțin ca atitudine, Irina Nicolau e perfect sincronizată cu Occidentul. Felul în care ea scrie despre etnologie însă e oarecum derutant și îi va irita probabil pe etnologii "serioși". Metoda ei pare să fie mai puțin
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
corectitudinii politice pe care Observatorul ar promova-o contra lui H.R.P. și a altora, o political correctness carpato-danubiană, care bîntuie și subconștientul altora, precum dl Sorin Antohi (vezi cartea de interviuri cu dl Adrian Marino sau alte contribuții mai recente). "Filosofia" dlui Miroiu este simplă și transparentă: "spiritul creativ", "cu scaun la cap", fie și interdisciplinar, oferind "o viziune asupra modernității" nu ar fi altceva decît "exclamația, extazul ori credința" transformate în "instrumente prin care se acceptă o producție intelectuală". Dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
propria realitate (cum nu putem experimenta durerea de dinți a altcuiva); fiecare trăiește singur. Nici măcar îndrăgostiții nu se pot contopi. Nici în iubire, limitele, singurătățile, nu dispar. Fiecare își va croi deci singur morala și înțelegerea lumii (știința, logica și filosofia fiind născocite pentru a da vieții sens). Dar nici măcar marile sisteme filosofice nu sunt universale - cracterizând doar orizontul individual al creatorilor lor. Cine ar putea percepe concomitent toate aceste perspective individuale, ar stăpîni, în infinita lor multiplicitate, adevărul absolut - ceea ce
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
-l acordă și cu care se identifică". Ceasornicul nu furnizează date despre timp în sine, ci "a privi ceasul înseamnă a se întreba cît timp mai este pînă la..., cît timp a trecut de la...". Pentru că din punctul de vedere al filosofiei culturii, ceasornicul și calendarul transmit un mesaj care "privește poziția individului și a comunității în vastul flux al devenirii". Rutina și repetiția timpului ciclic, caracteristice cotidianității, nu sînt concepte negative, ele anihilînd efectele devastatoare ale timpului ireversibil: prin rutină anihilăm
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
-l oferă romancierul este cel al d-lui Ion Ianoși. În loc de-a regreta răul pricinuit "prin îndoctrinarea, marxizarea, manipularea intelectuală și falsa formare spirituală pe care a exercitat-o asupra a zeci de serii de absolvenți ai Facultății de filosofie, care la rîndul lor deveneau profesori de "marxism-leninism"", profesorul de filosofie orientată și eseistul în cauză încearcă azi a rescrie trecutul într-o eteroclită perspectivă a persecuției. Ne aduce la cunoștință că tatăl d-sale, comunist înainte de 1944, a izbutit
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
de-a regreta răul pricinuit "prin îndoctrinarea, marxizarea, manipularea intelectuală și falsa formare spirituală pe care a exercitat-o asupra a zeci de serii de absolvenți ai Facultății de filosofie, care la rîndul lor deveneau profesori de "marxism-leninism"", profesorul de filosofie orientată și eseistul în cauză încearcă azi a rescrie trecutul într-o eteroclită perspectivă a persecuției. Ne aduce la cunoștință că tatăl d-sale, comunist înainte de 1944, a izbutit, spre a scăpa de plecarea "la țară" (din Brașov) a se
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
Într-adevăr: trist și întristător. Ca și cum numai Ion Ianoși ar fi avut "un dosar de cadre"... O altă persoană, cu un asemenea "dosar agățat la gît", nu ar fi rezistat ani de zile în funcția de profesor la Facultatea de Filosofie. Atunci unde se ascunde explicația? Nu cumva tocmai în calitatea de simpatizant activ, nu la firava mișcare comunistă, ci la reala mișcare comunistă, cu toate consecințele distrugătoare, binecunoscute, ocolite sau intenționat ignorate de autorul articolului". Ne imaginăm lesne iritarea pe
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
este decît o aparență care ascunde o esență. Trebuie spartă coaja pentru a privi sîmburele! Trebuie privit abisul pentru a vedea lumina... În fond, ce este creația decît o prelungită asceză laică în căutarea sfințeniei creștine?...". Acest fundament sacral reprezintă filosofia scriitorului, sîmburele de absolut care e recognoscibil și sub aspectul unor creații și demersuri care, în idealismul lor generos, în activismul lor luminat, nu recurg la o manifestă motivație religioasă: "De ce Voltaire și Hugo sînt amîndoi în Pantheon avînd o
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
măsură "biografic" și istoric. Mai precis, Safranski se ocupă aproape exclusiv cu acele fapte, evenimente și întâlniri din viața lui Nietzsche care-și transcend într-un chip decisiv stricta lor importanță factuală, însă care au ceva semnifictiv de spus despre filosofia lui ca atare. Iar aici e, cred, unul dintre meritele importante ale cărții lui Safranski: anume, acela de a fi pus în evidență câteva din posibilele legături dintre ideile filosofice ale lui Nietzsche, pe de o parte, și unele dintre
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
din posibilele legături dintre ideile filosofice ale lui Nietzsche, pe de o parte, și unele dintre circumstanțele vieții sale, pe de altă parte, de a fi revelat modalitățile subtile și neașteptate prin care una dintre cele mai îndrăznețe și provocatoare filosofii ale secolului al XIX-lea s-a hrănit, a fost "testată" și în cele din urmă a început să prindă formă (strălucită) dintr-o viață atât de torturată ca cea pe care a trăit-o Nietzsche înaintea colapsului său mental
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
reușește să transmită cititorului impresia că povestea ce o spune el despre devenirea intelectuală a lui Nietzsche este una pe care ar fi putut-o spune numai un nevăzut martor ocular ce ar fi asistat la întregul proces prin care filosofia lui Nietzsche s-a născut, a căpătat formă și s-a făcut cunoscută în lume. Viața lui Nietzsche a fost un adevărat "teren de probă pentru gândirea lui. Eseul a fost șpentru elț un mod de viață." (p. 28) Aceasta
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
destul de timpuriu și l-a prețuit atât de tare că a sfârșit prin a face din el una din trăsăturile distinctive ale raportării sale la lume: "Auto-configurarea prin limbă a devenit o pasiune pentru Nietzsche. A delimitat stilul unic al filosofiei lui, ceea ce a estompat demarcația dintre descoperire și invenție. întrucât el considera filosofia ca fiind o operă de artă și literatură constituită în sânul limbii, gândurile trebuiau să fie inextricabil legate de forma lor lingvistică. Magia virtuozității sale în mânuirea
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
a face din el una din trăsăturile distinctive ale raportării sale la lume: "Auto-configurarea prin limbă a devenit o pasiune pentru Nietzsche. A delimitat stilul unic al filosofiei lui, ceea ce a estompat demarcația dintre descoperire și invenție. întrucât el considera filosofia ca fiind o operă de artă și literatură constituită în sânul limbii, gândurile trebuiau să fie inextricabil legate de forma lor lingvistică. Magia virtuozității sale în mânuirea limbii ar suferi o pierdere considerabilă dacă cuvintele lui ar fi să fie
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
sacerdotală a actului scrierii: asemeni unui text sacru, cuvintele puse pe foaie în momentul inspirației nu pot fi schimbate, ele țin de o "ordine a lucrurilor" (sunt expresia ei), care nu poate fi altfel decât este. în același timp, această filosofie centrată pe limbă, prin accentul pe care în mod necesar îl pune pe jocul aparențelor "frumoase" ale lucrurilor, prin sofisticatul sistem de proceduri și tehnici retorice pe care-l atrage după sine, dezvăluie o altă contribuție nietzschenă majoră: anume, estetismul
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
testeze toate ideile îndrăznețe și speculațiile periculoase. Aproape că nici nu mai e nevoie s-o spun: așa ceva e foarte greu de supraevaluat. E unul dintre experimentele cele mai interesante întreprinse vreodată, cel puțin la această scară, în toată istoria filosofiei occidentale, și probabil că tocmai această trăsătură e cea care, mai mult decât oricare altele, conferă filosofării lui Nietzsche o intensitate, seriozitate și gravitate fără egal. Oricât de ciudată, "exotică", stranie sau "revoltătoare" ți s-ar putea părea această filosofie
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
filosofiei occidentale, și probabil că tocmai această trăsătură e cea care, mai mult decât oricare altele, conferă filosofării lui Nietzsche o intensitate, seriozitate și gravitate fără egal. Oricât de ciudată, "exotică", stranie sau "revoltătoare" ți s-ar putea părea această filosofie, nu poți pur și simplu s-o ignori sau să treci peste ea, ci trebuie să te gândești la ea în chip serios. Chiar dacă ești în dezacord total cu răspunsurile lui Nietzsche, nu poți să negi patosul și autenticitatea întrebărilor
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
să treci peste ea, ci trebuie să te gândești la ea în chip serios. Chiar dacă ești în dezacord total cu răspunsurile lui Nietzsche, nu poți să negi patosul și autenticitatea întrebărilor la care el a căutat să dea răspuns prin filosofia lui. Există un sens adânc de onestitate și franchețe intelectuală în întreprinderea lui, ca să nu mai spun nimic aici despre nespusul ei eroism. Scrisoarea către medicul său pe care am citat-o mai sus, și în care Nietzsche își menționează
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
nord-vestică a Transilvaniei, Grigore Maior studiază la Carei, Cluj și Blaj. De la Cluj în 1740 va fi trimis de către episcopul Inochentie Micu Klein la studii la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde în 1747 obține doctoratul în teologie și filosofie. Trimis de către Inochentie Micu, va avea ocazia să-l întâlnească pe mentorul său în ultimii ani de studii la Roma, unde vlădicul martir se afla într-un exil forțat. A rămas toată viața un admirator al lui Inochentie Micu. Reîntors
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
civilizație europeană, prin separarea societății de natură, a părții de sus a corpului de partea de jos, a rațiunii de sex, a "onoarei de rușine?") Ideea indoeuropeană, miturile europene, femeia și legendele feminismului, credințele și inventarea toleranței religioase, politica și filosofia europeană, națiunea, moneda, știința, amorul, alimentația, totul constituie o aventură a cunoașterii de sine. Cine se mai gândește astăzi, de pildă, că datorită tratatelor europene medievale stăm la masă pe scaune, drepți, "fără a înclina capul sau trunchiul", fără a
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
cu tot dinadinsul să citească și să înțeleagă mersul sau pasul pe loc al literaturii. Deși foiletonul invită mai mult la polemică, prin însăși condiția lui, Daniel Cristea Enache nu se lasă furat numai de ea, ci reușește chiar o "filosofie" a criticii, a actului critic: "Undeva, într-o pagină a lui Lucian Raicu (autor care-l fascinează, n.m.), există un portret nu prea măgulitor, dar memorabil, al celui care pretinde că a citit totul și acum, ce să facă, recitește
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
să-ți recunoști, Doamne ferește!, golurile, omisiunile, lacunele? Recunosc: nu sunt, nu eram deloc familiarizat cu poezia Constanței Buzea..." (p. 31). E drept că avem de-a face și cu o captatio...a cititorului, dar acest lucru nu schimbă cu nimic "filosofia" lecturii. Cum spuneam, Daniel Cristea Enache este un critic meditativ, dubitativ și... exclamativ. Iar prin acestea textele sale capătă vivacitate și savoare. Deși este unul dintre cei mai esteți critici ai momentului, e în același timp la curent cu tot
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
de informare mereu proaspete, ale unei prezențe publice coerente și ale unui program artistic cu o evidentă continuitate. "Fiziologia" sa este ușor de aproximat și nici nu pune prea mari probleme de înțelegere. Prin fire, prin educație, prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instinct al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
ca anomalii, devianțe ce nu necesită explicații teoretice." Ineditul lucrării de față îl constituie capitolul consacrat contextelor românești, în care autoarea oferă o privire de ansamblu asupra manifestărilor feministe și preocupărilor de gen în țara noastră. Dacă unele domenii precum filosofia și chiar istoria s-au dovedit mai permeabile, sociologia a fost ceva mai reticentă, primind cu mai multă dificultate influxul de nou. Autoarea semnalează lipsa literaturii de specialitate sub forma traducerilor, fapt ce împiedică, în mod inevitabil, comunicarea și schimbul
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]