338 matches
-
revelate de arta fotografică... Da, da... Ei, și uite că mizeria sărise afară din rama în care somnola, ca o jivină afurisită, și-l mușcase veridic de venit, pătrunzându-i ea lui în buzunar! "Mizeria-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa voastră". Faptul că participase efectiv la acestă adâncire tacită a înțelegerii aproapelui, caracteristică fenomenului artistic, că se implicase în ceea ce metafizicienii ar numi o volatilizare a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru că...». S-ar putea, Întru Început, oferi o motivație preluând o frântură din considerațiile generalizante ale unui alter ego al scriitorului Caragiale, personaj narator Într-o schiță, „De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauză la orșice...” (Repausul dominical). Se poate, tot atât de bine, să se releve faptul că psihologia feminină e mai interesantă, sufletul ei e mai complex și, deci, obiectul unui asemenea studiu e mai generos. E posibil, de asemenea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din perspectiva moftangiului „petrecerile cu mult Înainte pregătite rar se Întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele Încinse așa din Întâmplare, pe negândite, aproape totdeauna izbutesc frumos... De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauză la orșice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile, și din constatarea asta să tragem Învățătura că: nici la petreceri de mult puse la cale să nu mergem cu prea mari Închipuiri de veselie, și nici
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pentru a se salva de plictis și, mai ales, pentru a se manifesta ca existență. Excesul Îi definește și le conturează o filozofie de viață sui generis: „De ce oare? De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauză la orșice...” (Repausul dominical); „«Nu trebuie, domnul meu, să aibă omul judecăți extreme, fiindcă lumea trăiește din pornire, nu prin judecată. Omul cuminte, mai cu seamă având norocul să fie sus-pus, este totdeauna Îngăduitor cu lumea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la fel cu ceilalți oameni prin substanța trupului său, împăratul e asemănător cu Dumnezeu prin puterea ce derivă din funcția sa (21); în epoca lui Iustinian s-a realizat statul ideal preconizat de Platon, unde vor domni filozofii sau vor filozofa regii (17); și așa mai departe. Faima însemnată a operei e dovedită și de versiunile în armeană (sec. VII) și în slava veche (sec. X). Bibliografie. Ediții: PG 86/1, 1164-1185. Trad. it. în S. Rocca, „Un trattatista din età
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
precum bine știți, nu este un domeniu al spiritului la fel cu artele, ci este destul de dificilă, ca și celelalte, de altfel. Numai că învățătura în filozofie este de un tip mai special. În fond, a învăța să gândești, să filozofezi, este un lucru care nu se vede imediat după școală. Trebuie să intri în contact cu o personalitate, cu o operă filozofică. E drept, timpul de la noi, pe care l-am parcurs, nu a fost dintre cele mai favorabile pentru
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
aparițiile disparate care se pot detecta în opera sa, avem impresia unei prezențe mai mult anunțate decât investigate cu adevărat, percepem atmosfera crizei evocate de Nietzsche, pe care o respiră și Heidegger și care condiționează pathosul modului său de a filozofa, dar nu observăm încă referirea precisă la corpusul textelor și fragmentelor nietzscheene. Am văzut în ce mod receptarea operei lui Nietzsche a contribuit la caracterizarea climatului epocii, marcate de nihilism, relativism, deziluzie și Kulturpessimismus. Problemele deschise în perioada "post-Nietzsche" trebuiau
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și On Man (Despre om), evită cu seninătate să-și pună întrebarea ce au putut însemna, istoric, pentru Pope și pentru contemporanii lui, "ideile" din poemele analizate. Slab în aprecierea perspectivei istorice, Knight este handicapat și de dorința de a "filozofa". "Filozofia" pe oare o extrage din Shakespeare și din alți scriitori nu este nici originală, nici clară, nici complexă : ea constă în reconcilierea lui Eros ou spiritul agapei, a ordinii cu instinctul, și a altor perechi de contrarii. Deoarece toți
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fi încurajat orice fel de opinii personale sau le-ar fi privit cu interes ? Oare nu supraestimează adesea istoricii literari, chiar și în privința scriitorilor mai recenți, coerența, claritatea și importanța convingerilor lor filozofice ? Chiar dacă ne gândim la autori care au filozofat în mod foarte conștient, fiind, în câteva cazuri, chiar filozofi speculativi, și scriind poezii ce ar putea fi numite "filozofice", va trebui totuși să punem întrebări ca acestea : Este mai bună poezia datorita faptului cà este mai filozofică ? Poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Îl fugăriră, cu oțet și sare,/ Pân'ce, iertați, i-au apucat cârceii"255. Secvența nu lasă loc nici unor ambiguități interpretative: autorul a intenționat să "îngâne", adică să parodieze, prin eposul său cu uriași buni și dispuși mai degrabă să filozofeze decât să-și măsoare, aprigi, forțele în luptă, atât modelul care l-a inspirat, cât și numeroase alte teme, motive, autori... "Parodia se găsește peste tot în carte, de la acest micro-nivel, până la macro-nivelul operei, parodie a romanelor medievale populare"256
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Avuția privată duce până la urmă la subminarea propriilor realizări. * Femeile au aceleași drepturi cu bărbații. * În ceea ce privește conducerea societății, Platon este ferm: Dacă ori filosofii nu vor domni în cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi și stăpâni nu vor filozofa autentic și adecvat, și dacă acestea două puterea politică și filosofia n-ar ajunge să coincidă, și dacă numeroasele firi care acum se îndreaptă spre una dintre ele, dar nu și spre cealaltă, nu vor fi oprite /să procedeze astfel
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și mâna preotului predicator, cu alte cuvinte cuvântul și fapta trebuie să fie în cel mai perfect acord, iar când cele două se unesc devin icoană a toată filosofia: De ce te trufești? Fiindcă înveți prin cuvinte? Dar este ușor să filozofezi prin cuvinte; învață-mă prin viața ta, aceasta este cea mai bună învățătură ... Este mai bun decât tine cel care mă învață prin fapte, căci învățătura nu pătrunde în suflet prin cuvinte așa cum se furișează prin exemplul tău; nu numai
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
foarte apreciat de lingviști volum (aplecat asupra graiului local) numit ,, Dăinuiri dăneștene “. Să-i zici filozof, iarăși protestează: el își are propriile categorii morale și spirituale, nu citează (deși citește, dacă ești în măsură să observi) din nici un filozof, însă filozofează mai tot timpul. Originalitatea lui, des verificabilă, se susține și cu gesturi exterioare: n-a ajuns el la Polul Sud, ca Emil Racoviță, dar asta nu-l împiedică să-și frece trupul cu zăpadă, în plină iarnă, călindu-și organismul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a face jocuri metaficționale, în interesul lui Paul Auster, desigur, nu în interes personal (ce persoană reală în deplinătatea facultăților mentale ar imagina un asemenea scenariu de auto-anihilare?). S-ar putea crede că Paul Auster însuși este în camera încuiată, filozofând despre limbaj, realitate și ficțiune, identitate, în orașul de sticlă bântuit de fantomele postmodernismului, și că a aruncat cheia pe fereastra înaltei clădiri new-yorkeze în care locuiește, în speranța că un cititor mai puțin postmodern va ști să o folosească
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și mâna preotului predicator, cu alte cuvinte cuvântul și fapta trebuie să fie în cel mai perfect acord, iar când cele două se unesc devin icoană a toată filosofia: De ce te trufești? Fiindcă înveți prin cuvinte? Dar este ușor să filozofezi prin cuvinte; învață-mă prin viața ta, aceasta este cea mai bună învățătură ... Este mai bun decât tine cel care mă învață prin fapte, căci învățătura nu pătrunde în suflet prin cuvinte așa cum se furișează prin exemplul tău; nu numai
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
-i găsi o formă și, într-un fel, istoria, istoria vieții mele și-a găsit forma care mi se potrivește. Pe măsură ce voi înainta în scris voi avea destul timp să reflectez și să-mi amintesc, să fac digresiuni și să filozofez, să mă retrag în trecutul îndepărtat sau să zugrăvesc prezentul abia conturat; așa încât romanul meu poate fi în același timp un soi de memorialistică și un fel de jurnal, în fond, trecutul și prezentul sunt atât de apropiate, formând aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eram curios să văd dacă va da măcar din cap, în semn de mulțumire. Nu a făcut asta, dar nu m-a deranjat absolut de loc. El trăia în lumea lui, iar eu în lumea mea, și am început să filozofez în mintea mea, uite cum cartea scrisă de mine și de ceilalți doi colegi de breaslă mi-a adus o sută de mii de la un tânăr din tren, iar suta asta am dat-o mai departe pe o pizza, din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mi se pare cea mai frumoasă trăsătură umană. Dezavuez pamfletul și polemica indecentă. Sînt convins că nimic nu rămîne după noi decît ceea ce înnobilează; și această noblețe, mai presus de blazoane, presupune puritate și generozitate. Dar văd că încep să filozofez... Nu-mi mai doresc decît timp pentru a încheia monografia Sadoveanu în forma ei amplă. Consider că înfăptuind acest gînd, îmi voi fi îndeplinit o datorie a vieții. Recent, mi s-a propus să îngrijesc o nouă ediție a operelor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pleoapa "consumatorului de miere de albine" a revenit la poziția inițială, adică aceea pe care o avem de obicei, după vizita nocturnă a lui Moș Ene. Moș Martin continua să rămână mai departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând la chestiuni asupra cărora mintea omenească nu s-ar fi putut pronunța cu exactitate. Dar povestea acestui mamifer carpatin nu este de natură să creeze bună dispoziție, ci, dimpotrivă, o adâncă tristețe. Prins de țiganii ursari în pădure, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am răcorit cu o gură de apă minerală, parcă ne-a mai venit, cât de cât, inima la loc. Acum am înțeles mai bine cugetarea strămoșilor noștri de pe malurile Padului: "Primum vivere, deinde philosophare" (Mai întâi să trăiești, apoi să filozofezi.) Copii, cu adâncă smerenie să aducem laudă lui Hristos pentru bunătățile oferite. Da, mama. Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. (Psalm 33:10) Amin. Bine, dragii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
comerciale, își petrec zilele și nopțile în barurile, discotecile și cluburile cu program permanent, ofertante de atracții seducătoare, se distrează dezlănțuit ca și cum acesta ar fi țelul suprem al existenței lor prezente și viitoare. „S-a întors lumea satului pe dos”, filozofează pesimist Dumitru Dascălu. Paștele copilăriei În preajma sărbătorilor Pascale, din încețoșatul îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
singur element s-ar schimba, nu totuși neînsemnat, nici ușor de îndeplinit, dar posibil...“. Anume, lucrurile nu vor merge spre bine „dacă ori filozofii nu vor domni în cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi sau stăpâni nu vor filozofa autentic și adecvat, și dacă acestea două - puterea politică și filozofia - nu ar ajunge să coincidă...”. E de remarcat astfel că filozofii-regi ocupă două poziții strategic distincte în reflecția asupra modelului Cetății optime: pe de-o parte, ei formează clasa
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spre considerațiuni mai înalte: tot ceea ce s‑a întâmplat vechiului popor în plan material, noi interpretăm în plan moral și întoarcem spre folosul sufletului nostru. În contemplarea alegorică, mergem mai departe, către regiuni încă și mai înalte, părăsind orizonturile terestre, filozofăm despre fericirea viitoare și despre lucrurile cerești; meditația din viața de acum devine astfel chipul fericirii viitoare”. Asemenea „confesiuni” metodologice sunt destul de rare în opera lui Ieronim; numai câteva dintre acestea au fost reluate și analizate de cercetătorii moderni, printre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui March nu este unul care să dea speranțe. El arată alienarea subiectivității sale față de lumea obiectivă atunci când răspunde: "Nu știu dacă te înțeleg". Așa cum observă Daniel H. Borus, când March refuză sfatul lui Conrad Drezfoos, o face pentru că jurnalistul "filozofează" - are ideea să se retragă pe sine din imediatul cotidian al vieții... Această poziție îl împiedică pe March să termine schițele pentru care strânsese material" (180). Refuzând să participe imaginativ cu subiectivatatea sa în aceste experiențe, March își neagă în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
March să termine schițele pentru care strânsese material" (180). Refuzând să participe imaginativ cu subiectivatatea sa în aceste experiențe, March își neagă în ultimă instanță propria subiectivitate; el reface în propria viață experiența distantă care reflectă alienarea cititorului față de obiecte. Filozofând, o ia pe calea volatizării nietzcheniene. Într-adevăr, Ziff are dreptate: caracterul nociv al încălcării experienței personale este dovedit de curentul dominant reprezentat de jurnalismul obiectiv, care nu personalizează și nici nu încearcă să se angajeze într-un schimb de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]