216 matches
-
a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-am grăbit să plec pentru a vedea dacă nu găsesc pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului. Am scrutat mai întâi cerul cu atenție, jucăriile ucigașe dispăruseră, și am pornit, șontâcăind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care nu vrea să-l ia în seamă, vreau să le spun că nu cred să mă respecte prea mult, dacă n-au vrut să învețe de la mine singurul lucru bun pe care-l au de învățat: să-și asigure finișul. Când vrei să faci performanță culturală, trebuie să ajungi la 70 de ani, și ca să ajungi la 70 de ani trebuie să înveți să te plimbi zilnic. Plimbarea este însăși askesis, exersarea prin excelență, iar toate sporturile nu sânt decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știe c-a avut succes. Lily lasă binoclul mai jos și îl privește direct. Își ridică pălăria și se uită la ea, fără a fi interesat de curse. O vreme, îl ignoră cu stoicism, însă când Lady Wicked ajunge spre finiș pe locul patru, pare decisă să facă ceva cu acel curtezan ascuns. Cu o mișcare bruscă din cap în direcția unde stau membrii clubului, se debarasează cu dibăcie de curtezanii care îi fac semne disperate cu programele din mână sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lăsa magazinul de jucării moștenire adjunctei sale, Molly Mahoney (Natalie Portmană -, el angajează un contabil la fel de gri pe cât îi e costumul. Cu cât contabilul Henry, adoptat cu numele de Mutant, avansează în registrele contabile, cu atât Magorium ajunge mai aproape de finiș, iar magazinul simte, se supără și devine literalmente gri de supărare. Molly se obișnuiește greu și cu despărțirea de prietenul ei, dar și cu trecerea propriului prag. Prietenia cu băiețelul Eric, dar și împrietenirea cu Henry, care pierde griul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
bătrânețea, să fii conștient că viața ți s-a scurs printre degete și ce ți-a mai rămas nu mai poate fi nicidecum esențial. Să știi că nu te mai afli nici măcar pe muchia dealului ci jos, în pantă, aproape de finiș. De fapt, Sidonia nu făcea o dramă din asta, ea nu se credea apusă și vorbele sale nu erau decât o nadă, nu voia decât să obțină o negare, una mai fermă sau una mai politicoasă, dar, fără doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de temperatură se adunau bobițe de apă, câte una cădea pe capacul tronului, picătura se împrăștia în alte zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strânse de nas cu degetul arătător și cu cel mare - „dacă nu vă deranjează, domnule“ - și Îl trase În sus. Surprinzător de aspru, c-o urmă de precizie militară, trase lama În jos fix de trei ori. Apoi, pentru un finiș ireproșabil, Îndepărtă spuma rămasă cu un prosop curat, Își turnă În palme loțiune de ras și mă plezni peste obraji cu o afecțiune bine dozată. — Asta rezolvă problema? Bărbierul Îmi aruncă priviri pe furiș. Se Întinse din nou după foarfecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mult mai grave. Ce e păcatul? Ce e ispășirea? Ce e dragostea? E un păcat să iubești? Cum ispășești iubind? Ce rol are dragostea în ecuația greșelilor pentru care plătim? E moartea doar o graniță permeabilă sau o linie de finiș la care ajungem curați, după ce am suportat toate „regularizările“ necesare? Ca o ironie, Anthony Minghella a jucat în Atonement, filmul unei ispășiri, avea rolul mic al jurnalistului TV care o intervievează pe Vanessa Redgrave. Când a fost lansat Cold Mountain
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea, am văzut cum distanța dintre ei și noi creștea cu fiecare bătaie. Am trecut linia de finiș conducînd detașat. Nici o clipă ramarea noastră nu a semănat cu ceea ce exersaserăm. Cursa și-a impus propriul stil și propriile legi care nu ne-au fost transmise prin minte, ci au fost procesate direct de către corp. Mi-am dat seama
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aici. Dar nu drept înainte, în cursă. Nu, să pleci: să dispari. Dacă trebuie, în centrul acelui stomac umplut cu soare și cu frică. Așa că pînă și soarele își poate ține suflarea. Dacă ieși viu din asta, dacă ajungi la finiș, va fi fost ultima oară cînd ai făcut-o, cu adevărat, ultima. De ce ți-e frică? Nu de adversari, nu de alte bărci. Frica este legată de propriul tău plan, de comanda de a fi gata să atingi ceva mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nostru. Bărcile care fuseseră aduse din toată țara pe șlepuri erau așezate pe pajiște, pe grătare și suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre apă astfel încît să nu ne luxăm glezna ori să călcăm într-o baligă. Linia de finiș era urmărită dintr-un hotel vechi, care fusese complet ocupat de voluntarii din organizare. Inși în jachete colorate roșii, albastre deschis, verzi și galbene își treceau din mînă în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la malul apei și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să coincidă cu pocnetul armei, ci am reacționat foarte tîrziu după ce sunetul se auzise și lîngă mine începuse zgomotul celorlalte bărci de lîngă mine. Ori, mai degrabă, în spatele meu curba din traseu fusese compensată prin a avea o linie de finiș decalată, iar noi fiind pe culoarul interior, așa că a trebuit să pornim cu adversarii aflați cu cîțiva metri înaintea noastră. Am avut intenția să-i prind înainte de începutul cotiturii. Din momentul în care am fi avut un avantaj, i-aș
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel de petrecere, obosită
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Vîsleam înainte, dar cu spinările în direcția în care ne îndreptam. Am încercat să nu mă gîndesc deloc la viitor, dar nu eram încă foarte bun la asta. Am învins. Între două rafale de ploaie, pe un lac pe care finișul era linia imaginară dintre două vapoare mici. Pe o apă liniștită dintre vilele unui oraș vechi, aclamați de notabilități, soțiile lor și copii. Și probabil de fetele din casă. Într-o barcă închiriată, verificată atent de Doctor Schneiderhahn, pe un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pluta se mișca, apa lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări", sfredelitor. Devenise un obicei. Schneiderhahn se ținea deoparte. Privea de la distanță, cu bicicleta în mînă. Rîsete cînd un val ridica pluta, așa încît să lovească greementul și să fie gata-gata să ne răstoarne. Nu conta. Îngădui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trabucul pe care și-l aprindea și, triumfător, îl zdruncina în sus și în jos între dinți, spre sfîrșitul unei zile de competiție, stătea aproape de tribună și-și lăsa ochii să hoinărească peste busculadă, de-a lungul malurilor pînă la finiș. Exista obiceiul de a nu ține antrenament în ziua de după competiție, iar antrenorul nostru l-a ignorat și pe acesta. Eram așteptați să apărem la timpul obișnuit, să asamblăm barca și să ieșim pe apă. Bănuiesc că cei din afară
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cum mă sprijinea, ca și cum aș fi dobîndit mușchi în plus. Mă minunam că putea face față și putea continua. Dincolo de durere începeam să mă bucur din nou, iar în al patrulea și ultimul stadiu, cum ne apropiam de zona de finiș și fîșîitul vîslașilor era înlocuit de sunetele de pe țărm, erau toate împreună: propriu-mi trup, al lui David, viteza bărcii, adversarii pe care acum îi aveam în față pentru că-i întrecusem și întreg ghemul de percepții și sentimente, pe care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mele bătătorite, de vîslaș, cu umflături și piele jupuită, de care eu eram atît de mîndru. Schneiderhahn a privit în vînt, vîntul l-a tras de jachetă și de părul scurt. Extrăsese culoarul șase, cel mai îndepărtat de turnul de finiș și de tribună. Privirea cu care Schneiderhahn observa vîntul și apa, fulgera. Stăteam toți trei în iarbă, lîngă șoseaua opusă tribunei și el arăta spre rațele care înotau, fără excepție, spre cealaltă parte, către prima baliză. Adăpost. Schneiderhahn a scos
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi simțit că mă desfac. O mie cinci sute de metri. Încă cinci sute de metri. De cealaltă parte, nu mai puteam vedea tricourile albastre ale deținătorilor titlului. Unde erau? Se încurcaseră în apărători cum se apropiau de linia de finiș. Înainte de a ajunge la apă m-am mai întors o dată înspre club și am văzut că cea de a doua scară dispăruse. Ducea de la ponton la terasă și la vestiare. Era scara pe care uneori o găseam greu de urcat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-se steaua roșie de pe spatele lor. Prora lor era acum la nivelul cîrmei noastre, cinci bătăi mai tîrziu, bărbatul de la prora era aproape la nivelul meu. Deci noi șase, nu, noi trei, țîșneam în trei bărci cu șase oameni, spre finiș, peste ultimii două sute cincizeci de metri. Schneiderhahn ne dăduse cu precauție și numai în dimineața zilei de competiție, ultimul său sfat. Nu era de dorit a-l urma, trebuia să-l cîntărim și să dobîndim încredere în noi, în felul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să dobîndim încredere în noi, în felul acesta, era o armă secretă pe care era mai bine să nu o folosim. Cînd vedeți primul șir de steaguri din fața tribunei", ne-a spus solemn, "mai sînt exact unsprezece bătăi pînă la finiș. Dacă sînteți sigur că nimic altceva nu ajută, dacă competiția ar fi pierdută altminteri, vă puteți decide să dublați sprintul." Sprintul dublu este altceva decît sprintul de finiș. Acela este mereu la maximum, dar potrivit unor reguli; tempo-ul crește
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tribunei", ne-a spus solemn, "mai sînt exact unsprezece bătăi pînă la finiș. Dacă sînteți sigur că nimic altceva nu ajută, dacă competiția ar fi pierdută altminteri, vă puteți decide să dublați sprintul." Sprintul dublu este altceva decît sprintul de finiș. Acela este mereu la maximum, dar potrivit unor reguli; tempo-ul crește cu puterea. Sprintul dublu lasă toate regulile deoparte, le anulează, are loc în țara nimănui. Numai frecvența contează, trebuie să te gîndești numai la asta, o mărești în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
săgeata nu se va înfige nicicînd în ochiul taurului, oricît de repede s-ar deplasa, pentru că trebuie să parcurgă jumătate, o jumătate din ce în ce mai mică din distanța rămasă. Este el în mișcare sau stă încremenit? Așa este percepută ultima bătaie înainte de finiș; ca și cum această ultimă bătaie nu va veni niciodată. Ca și cum n-ar mai exista nici o deosebire între sunet și liniște, lumină și întuneric, mișcare și repaus, durere și izbăvire, ca și cum am fi fost deja campioni și încă ar fi trebuit să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
legitimației de agent federal. Iată că totuși aveau ceva în comun. Doamna Popa lăsă pe măsuță poza Contesei și împinse peste ea, cu un hârșâit crispant, ceașca de cafea. - Buf! Caput! Tramvai! Contesa... și își duse o mână la gât. Finiș! Ochii lui Smith se umeziră și o lacrimă îi mângâie duios mustața. Undeva în buncărul F.B.I.-ului, camaradul lui Smith o sună pe nevasta acestuia, amintindu-i cu un glas grav să aibă grijă de Lucky. Will Smith nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și și-o recapătă, modificat, de un nivel și de o calitate inferioare, mai joasă, tot mai joasă! O, cum se petrec și se răspetrec, toate astea! Cum se mai petrec și se mai răspetrec! Doamne, cum! Abia pe aproape de finișul carierei, Nana, s-a pus mai serios pe treabă. Dar, oare, ce fel de treabă? A, da. Concret. Iată ce fel de treabă. Urma a selecta, din filmele vieții, din lungul șirag al festivităților de Încheiere a anilor școlari, al
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]