1,149 matches
-
biserică. Când s-a întoars acasă, soțul ei o aștepta. Era neliniștit. - Ce bine că ai venit, Alexandra! Te așteptam. - Dar ce, s-a întâmplat ceva, Leonid? - Da, zise el, a venit astăzi o femeie îmbrăcată toată în negru, cam fioroasă, și mi-a zis să mă duc cu ea, dar eu i-am spus că până nu vine Alexandra, nu mă duc nicăieri. Nu i-a plăcut că nu am vrut să mă duc și a plecat nemulțumită. - Bine ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în viață suferă. Regizorul deturnează orice posibil scenariu resentimentar, orice încercare de politizare a conflictului, care, de altfel, apare deformat în spațiul mediatic. Căpitanul Aleksici nu este clasicul mercenar odios din filmele americane, deși statura îl recomandă pentru un rol fioros, așa cum tînărul luat prizonier nu este un brav erou, iar Luka nu este un patriot sau un trădător. În fața camerelor se aude mereu discursul stas, împărțirea pe categorii, în buni și răi, roluri derizorii pentru scenariile dramatice clasice, obținute on
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
nu facem instrucție, m-au privit mirați, nici lustruială de armament, nici fecale la GAZ, nici sectoare, doar să stați la orizontală în pătucurile voastre, ciocu’ mic, ascultați radioul, la masă în formație și atît. Gărzile tot la locul lor fioroase, măi băieți voi de unde sînteți de fapt? îi întreb, dar ei o scaldă, atunci m-am luminat, or fi uslași, forțe secrete, i-o fi pus cineva de sus în funcție și pe ei săracii, sînteți USLA, le-o zic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia Își invita prietenii sau dușmanii să descopere gaura În care șoricelul mititel se grăbea să se ascundă de urmăritorul său fioros. Cât despre ea, nu avea de etalat nici un tatuaj. „De ce să-mi poluez trupul?“ a ripostat vinerea trecută, când stăteam În fața oglinzii șifonierului ei. Amintindu-mi de ceva ce am auzit, mă Întrebam dacă femeile chiar considerau bărbații tatuați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după poșetă mi-am schimbat poziția cu grijă. Durerea care mă pătrunse era Îndeajuns de intensă, ca să Înțeleg ce se Întâmplase. Și pot spune că nu era un șoricel mic mic care căuta să se ascundă de un urmăritor foarte fioros. Greața se aduna și sunt sigur că, dacă aș mai fi avut ceva În stomac, aș fi vomitat din nou. Am tremurat doar, friguros și amărât - și am simțit cum sentimentele mi se detașau de trup, plecând pe vârful degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuți excepționale și forțe supraomenești, descriindu-l ca pe un erou în trupul și sufletul căruia erau uniți Zeul, Dragonul și Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit în lume, Ghesar a avut parte de încercări cumplite, dar grație forțelor sale nemaipomenite și protecției zeilor, a supraviețuit de fiecare dată, a învins și nimicit monștrii. La vârsta de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mijlocul secolului al XVII-lea într-un trib al oiraților de naționalitate mongolă. Tribul trăia, în principal, în ținutul lanțului muntos Altai din regiunea Xinjiang-Uigură a Chinei. Pe când eroul epopeii avea doi ani, căpetenia altui trib, pe nume Mangus cel fioros, îi ocupă vatra și îi omoară părinții. Un an mai târziu, ca să răzbune moartea celor care i-au dat viață, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan și începe să poarte bătălii în numele dreptății. Datorită actelor sale de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
răzbune moartea celor care i-au dat viață, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan și începe să poarte bătălii în numele dreptății. Datorită actelor sale de vitejie, oamenii din zona Baomuba îl aleg Khan al lor. Mangus cel fioros, neîmpăcat cu înfrângerea, continuă să hârțuiască oamenii cu oastea sa și chiar să invadeze statul Baomuba. În fruntea celor 35 de căpitani ai săi și cu 8.000 de viteji, Jangar reușește de fiecare dată să-i alunge pe invadatori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
luat prizonier pe el, apoi a poruncit executarea războinicului. Capul și corpul lui Chiyou au fost înmormântate în două locuri, departe unul de celălalt, de teamă ca nu cumva după moarte, duhul lui Chiyou să bântuie în continuare. Imaginea lui fioroasă dăinuia și înspăimânta chiar și după executare. Împăratul Galben a imprimat figura lui Chiyou pe steagurile armatei sale, pentru a-și încuraja soldații în luptă și pentru a-i intimida pe adversarii săi. De altfel, Împăratul Galben a fost un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să caute ceva de mâncare. Dar cum îl zăriră, toate animalele se făcură pe dată nevăzute, așa că mult drum a făcut tigrul, fără nici un spor. În cele din urmă, observă într-o vale, o vulpe bătrână și, arătându-și colții fioroși, vru s-o înhațe, ca să-și potolească foamea ce-l chinuia cumplit. Vulpea, vicleană din fire cum era, a găsit repede o cale să scape din ghearele fiarei. Deși peste măsură de înfricoșată, își stăpâni tremurul din glas și îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să-și ia zborul. Coșuță jură că așa a fost. N-avea aripi și nici parașută, era doar el, împreună cu gașca lui fioroasă. În blocurile din față se aprinseseră luminile și la fiecare geam și balcon apăruse câte un tată, câte o mamă sau un bunic, care zbierau laolaltă către Cristos și ăia să nu facă vreo prostie și să sară, că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
râs. Fără doar și poate, Cristos a fost răzbunarea lui Bau-Bau pentru că l-am înfrânt în după-amiaza aceea. N-am cum să-mi explic altfel aparițiile lui de nebun spre înserare, îmbrăcat într-un veșnic tricou albastru, cu un taur fioros desenat pe piept. (Știu că există niște cuvinte care, folosite brambura, au rostul să îndepărteze orice om de fraza pe care-o citește. Spre exemplu: „a fi menit“. N-am încotro și-mi cer iertare.) Cristos mi-era menit mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se cățără pe mal și porni grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor era concentrarea intensă. La sfîrșitul partidei aveau să se certe, zbierînd unul la altul ca niște isterici. La fel se Întîmpla și cînd jucau șah... Boschetul de trandafiri era străjuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi reacția spectatorilor când îl vor vedea? - Nu se vor mai pișa pe copaci, zise ursul după câteva clipe de gândire. - Offf, zise Alin, nu înțelegi. Uite, să încercăm altceva: cum sunt percepuți urșii de societate? - Ăăă... ca niște animale fioroase, rele, criminale, care omoară oameni? răspunse ursul. - Exact. Și cum vă vedeți voi, urșii? - Suntem leneși, greoi și drăguți, iar uneori foarte jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa, din păcate. Cei care vor viziona filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
soldat, un jandarm, vreo doi țărănoi. Se curăță că-s proști. Pricepi dumneata, ăștia se curăță pentru că îl iau în serios, pentru că sînt speriați de Cocoș ăsta, mor ca proștii pentru că sînt convinși că alde Cocoș e chiar un bandit fioros care trebuie prins pentru binele țării. Binele țării și nenorocirea lor, asta-i. Te-am luat în serios, dom'le, eu iau foarte rar în serios pe cineva și uite că mi se întîmplă să greșesc tocmai atunci. Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea nimic în comun cu simplă dorința de a sublinia frumusețea unui corp. De unde provenea această bestie apocaliptica? De ce se strecura pe întuneric și încerca să-i ucidă pe cei care-i ieșeau în cale? Era oare unul dintre acei fioroși canibali care soseau din insule îndepărtate cu singurul scop de a-si umple camarile cu gustoasă carne de om? Băiatul nu putu să-și stăpânească un fior care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cum cei patru războinici se angajaseră să se întoarcă singuri după încheierea luptei, restul zilei îl dedicară încărcării proviziilor, astfel că, odată cu apariția primelor stele, Navigatorul-Căpitan era gata să le aleagă pe acelea care aveau să-l călăuzească până la insula fioroșilor Te-Onó. Deși hartă cerească era diferită, ca și numele constelațiilor, instinctul sau infailibil și capacitatea să nelimitată de observație îi permiseseră lui Miti Matái să-și facă o idee clară despre geografia acestor ținuturi din Al Cincilea Cerc și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mei mi-au spus așa. Glasul Îi era și mai calm decât fusese Întrebarea pusă de Mar garet. — Așadar Z, autoarea faimosului pamflet revoluționar! Mă bucur că te cunosc, Z! Nu mi te-nchipuiam așa. Mă așteptam la cineva mai fioros. — Asta e pentru că aveți o mulțime de prejudecăți. Acum Îmi pare rău, dar sunt Într adevăr În Întârziere, a spus Z. și-a ridicat brațul și a răsucit Încheietura mâinii cu un gest automat, numai că nu era nici un ceas
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tot timpul ăsta a nutrit pasiu nea picturii animalelor sălbatice, Îndeosebi a leilor. Îi văzuse cândva la circul lui Henri Martin, la Haga, și se simțise atras de instinctele lor de nestăpânit. S-a identificat cu mândria, cu firea lor fioroasă, și a creat lucrări monumentale care Înfățișează aceste animale săbatice, dar nobile, atacând șerpi, cai sau ofițeri olan dezi la vânătoare, fără să țină seamă de faptul că În Java nu sunt lei. Apoi, după ce s-a Înapoiat la Yogyakarta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere au adormit; urșii își sug labele în hrubele tihnite; vulpile roșcate mai umblă după mâncare, dorm din când în când; lupul fioros și-a schimbat părul, dar năravul ba; iepurașii fricoși s-au ascuns pe sub zăpadă. Toate animalele visează un vis sălbatic. Pădurarul iscusit mai vine uneori să pună mâncare animalelor în hrănitoare. Iarna este un anotimp minunat. Alina-Geogiana Dumitriu, clasa a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o fi "dincolo"? Dimineața ninge iară " Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie Dar cine să mai citească acum poezie?" Ileana Mălăncioiu miercuri, 1 ianuarie, 2003 Trag o linie de zece puncte sub 2002. E foarte devreme. În lumea fioroasă/ de sub ceresc**********", guguștiucii guguie notele lor blînde. Îmi place să-i aud sporovăind pre limba lor, a dragostei. Limbă pentru doi. Numai gânduri albe la zintîi, îmi recomand. O să pun la gramofon vechile plăci ale tatei. Recitesc, a cîta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la loc, în timp ce oamenii se orientau după ciclurile lunii și recoltele lor erau bogate. Până într-una din zile... luna era plină și ținea în globul ei o fată de o rară frumusețe. Atunci urcam până la ea sub înfățișarea mea fioroasă și priveam la fata din lună până mă săturam, fără să mai îndrăznesc să mai mușc din ea, de teamă să n-o rănesc pe fată. Și colții mei deveneau tot mai lacomi și mai avizi de sângele cald ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le aduceam carnetele cu note falsificate și ne băteau tot timpul, pentru că existam. Așa eram noi și nu puteam fi altfel în lumea care se întindea până la gardul din sârmă ghimpată și de la școală până la foișorul din nord, cu santinela fioroasă sau până la păduricea de salcâmi cu coroanele frânte de Globul lunar. Și, cum vă spuneam, continua Satelitu, ar încăpea vreo două veșnicii și ceva cât ne-am suportat suferința, de parcă am fi avut mai multe vieți și morți deodată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
matematica pură, iar noi bâjbâim prin zoaiele ei. Și Moș Eveniment? întrebă Nilă. Și el! răspunseră lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii. Noi ne prefacem că le prelungim existența, când, de fapt, le creăm agonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]