2,868 matches
-
ascunse, dar care au avut o contribuție mare la ceea ce s-a întâmplat după ce ei au fost pe scenă“. Deși Mimo s-a așteptat ca demersul său să fie urmat de alți melomani pasionați, până la urmă continuările au fost extrem de firave. „Eu am scris aceste cărți din punctul de vedere al ascultătorului și nu al muzicianului. N-am făcut teorie muzicală sau critică în sensul ei strict, să vorbesc despre game sau armonii. Știam că mai sunt mulți oameni ca mine
Agenda2004-39-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282909_a_284238]
-
de broșa bicefala de aur curat, bun și la treburi murdare. Printre colegii de redacție se află și o mai vîrstnica "tovarășa", pasămite ilegalista, căci era sora unui "erou al clasei muncitoare", omorît în timpul anchetei (defenestrat sau sinucigaș?). Persoană scunda, firava, se căsătorise cu un universitar arivist care, în fapt, juca rolul de "comisar politic" pe lîngă un reputat șef de catedră ("sociolog, psiholog, estetician, eseist, critic literar și memorialist"), de care profesorul se temea, stiindu-l ceea ce era. Eu tocmai
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
sau. Încă o năluca iese din găoace pentru a-și dezvălui fragilitatea și inoportunitatea. Dacă spunem că sîntem optimiști, se înțelege de la sine că mințim. Că exageram. Căci nicăieri nu se văd, nu se simt încă semnele, fie cît de firave, ale vitalității. Ale normalității. Ale decentei. Ale firescului/.../ Săpăm oricum, eroi fără normă, fîntîni în deșert". Că nu e deșertul chiar așa deșert și dracul atît de negru, ne-o dovedesc chiar paginile Faclei, pline de vitalitate literară, de culoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
cel al unei liniștiri și senine asumări de sine, așa cum în Rusia speraseră în miracolul vindecării lui Menuhim. Cînd Mendel, în ziua în care îl mustrase, începe să plîngă, țăranul îl consolează în cel mai simplu mod posibil. Atingîndu-I umerii firavi, el îi șoptește: "Dormi, dragă evreule, dormi și te odihnește!" Somnul pe care i-l recomandă Sameșkin poate fi interpretat și ca moarte, ca abandon al eforturilor de căutare, ca ultimă și definitivă resemnare. Acesta mi se pare a fi
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
lumină/ Dată de acea putere de-a fi fost odată viu" (Boul jupuit). Nu mai puțin impresionantă apare jertfirea intempestivă, de către un Ion nebunul, cu prilejul unui "praznic împărătesc" rural, a unui miel cruțat la început, pentru că este încă prea firav și pentru că, în consecință, ar mai trebui lăsat o vreme să crească: "Dar se întoarce-acasă Ion și-n drumul lui/ Se simte îndelung mireasma rară/ A cărn Exalația morții este excitantă aci nu prin asocierea cu o "idee libertină", cum
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
banalului a constata cu câtă încântare îmbracă actorul haina urâțeniei sau cum îi ies romancierului cu mult mai vii personajele negative - bătaia de cap a cenzorului din trecut frustrat de îndrăgitul personaj pozitiv, la datorie, e drept, dar cât de firav, de neconsistent, de transparent: o gelatină! Urâte, toate personajele din Enigma Otiliei, cu excepția eroinei condamnată să se retragă într-un destin banal. Urâte toate personajele din Bietul Ioanide, cu excepția eroului însuși, net ratat de autor. Urâtă lumea lui Bruegel, a
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
televiziune. După aproape 7 ore de Days of Hope - istoria mișcării muncitorești engleze, după un documentar despre grevă minerilor, urmat de unul despre grevă docherilor, Ken Loach, putea deveni o victimă a prea-încercatilor nervi de spectator! Dar domnul micuț și firav ce privea timid după ochelari, spunea publicului glume de la filmări, era conciliant în fața ziariștilor și exclama disperat "Doamne, ce film prost am facut!" Tot după doi ani s-au întors la Salonic și Bernardo Bertolucci și Lucian Pintilie, dar numai
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
să le rețină. Orice selecție ănseamnă renunțare: de bună seama că fiecare jurat a avut "filmele lui", la care, până la urmă, a trebuit să renunțe. Am renunțat, de pildă, la Pământul făgăduit (ăntr-un salon de spital, ăntr-un pat, un bărbat firav scrie ăntr-un jurnal: are 50 de ani, e medic și tocmai se pregătește să moară; constată că "nu e chiar așa de greu să mori. E mai greu să trăiești decât să mori..."). Am renunțat la Babalon (desen animat; de la
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
elitele culturale - cele mai zgomotoase, mai vizibile, dar și cele mai fragile - devin, în ultima vreme, ținta unor atacuri concertate. Complice îngâmfat al acestor tentative, șeful finanțelor românești are și ambiția și posibilitatea de a face tabula rasa din singurul, firavul argument pe care-l putem contrapune celor care neagă legitimitatea istorică și spirituală a românilor. Gafă de a lua unui minister secătuit două pârlite de miliarde (pentru a le realoca, probabil, milițienilor specializați în "uciderea din imprudenta" a cetățenilor pașnici
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
numai ale sufixelor de origine turcă, asociate cuvintelor sau rădăcinilor latino-romanice: "se deplasează din urbe în urbe cu tot calabalîcul" (JN 1910, 1999, 12); "a trait într-un amantlîc fierbinte"(1670, 1998, 24). N-au dispărut cu totul nici franțuzismele (firava legătură cu tradiția vechii cronici mondene) "cei mai buni prieteni ai minionei", desi dominante sînt desigur englezismele: "și-a schimbat look-ul". Diminutivele provin tot din registrul oralității familiare, afectuoase dar mai ales ironice: "iubițelul mult prea absorbit, din păcate
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive) ca niște șui spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate subterană, figurile scenei, scrisului, pictorii, sculptorii se regaseau aici anual, într-un fel de legămînt al firavei rezistente. Sala de mese, înțesata, cu rezervări notorii, se oferea că trapeza insolita a vorbelor în doi peri și a privirilor... codate. Mică terasă de-afară era suport al unei recuperatorii commedia dell^arte. Unde-i "societatea"? Sala de mese
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
ușurați că au scăpat de o grosolănie. Cu gîndurile acestea în minte, dacă citești cartea lui Peter Brook, capeți confirmarea paraginii teatrale pe care o intuiai înainte de a o deschide. Actoria și-a pierdut smalțul stilistic și perspectiva resuscitării e firavă, atîta doar că pricina degringoladei nu ține de breaslă, ci de infirmitatea spirituală a epocii. Cînd o paradigmă moare, toate artele suferă, iar teatrul e doar unul din simptomele decadenței. Prin urmare, a stărui în lamentații în marginea a cît
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Nu, în niciun caz nu sunt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sunt chiar eu, prins întro realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată onest, fără mici înflorituri cinematografice”. O altă tipologie se conturează în roman, cu prelungiri firave din proza scurtă a lui Adrian Buz. Prozele din Ultimul capitol (2001) și Zidul moale (2005), chiar dacă neconvingătoare, schițau personaje interesante prin sustragerea lor din social. Antieroii, deci, unii sofisticați, alții rămași întrun anonimat paradoxal. Nu atât prin neimplicare, cât
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
26)?! Niciuna: „Aiureli! Prostii! Amurgul zeilor! ” (p. 27) De aceea, strategia sa: „Sunt un orb care nu vrea să vadă și...vede numai când frumusețea din fața ochilor merită să fie privită.” (p. 36) Însă, orice Cutie a Pandorei are un firav și ultim „locatar”: Speranța... Ce nu poate fi decât, așa cum ne atenționează cu o sintagmă atât de frumoasă Sfântul Augustin după Învățătura lui Iisus: „Dacă Iubire nu e - nimic nu e!” Ea se întrupează în acest profund și minunat de
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
Fair”, A Fundamental Fight, de Paul Elie, de felul în care s-au raportat la tragedia lui Rushdie familia (soția, Marianne Wiggins, scriitoare și ea, a decis să-l părăsească), prietenii (cei mai mulți au refuzat să aibă fie și cel mai firav contact cu el), establishment-ul literar. Acesta s-a împărțit între cei care au găsit prilejul de a se răfui: nu-i puteau nega talentul și valoarea, așa că au profitat să-l atace pentru „ofensele” aduse, și cei care au
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
de oaie”. De aceea, ca să nu scot din sărite pe nimeni, eu unul nici nu mușc. Nu-i vorbă, nici n-aș prea avea cu ce. Ulise, dezordine bine controlată. Dezordine pentru cititor, bine controlată de autor. „Suntem atât de firavi, cu-adevărat, pe cât soarta s-o credem ar vrea pân’ la urmă?” (Rilke) Nu-i o întrebare de pus tocmai azi, când abia a telefonat Andrei, de la Berlin: Pați e în comă profundă. Vestea cade ca un trăsnet, chiar mai
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
de puțină vreme încoace. Și încă ceva: spectatorii simt din nou fascinația vedetei și caută prezența ei pe afișul de teatru. Nu știu dacă a apărut și venerația de dinainte și simțul protector față de artiști, dar anul acesta au înmugurit, firav totuși, dar au înmugurit speranțele că valorile își vor recapătă, cu greu, locul ierarhic meritat în societate. Casele de bilete au fost luate cu asalt, de exemplu la Azilul de noapte pus de Ion Cojar la Teatrul Național din București
A mai trecut un an by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18199_a_19524]
-
n-aveau voie să citească Rebreanu, Arghezi, dar nu mai vorbim de Ion Barbu, mă rog, erau tot felul de interdicții. Cei mari erau excluși. La un moment dat am încercat noi să punem, cît de cît, un palid, un firav sistem de valori într-o mică perioadă de deschidere, atunci în anii '67-'71-'72. Am pus în circulație niște nume, pe Mircea Eliade, pe Vulcănescu. Dar cum știți, cu tertipurile de rigoare, fiindcă altfel nu se putea. Îi introduceam
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
cu tertipurile de rigoare, fiindcă altfel nu se putea. Îi introduceam ba în revistele noastre, ba punînd un citat în chip de apărare pe pagina întîia și după aceea băgînd aceste lucruri admirabile, care erau interzise. Am încercat atunci refacerea firavă a unui sistem de valori, dar nădăjduiam ca după revoluție să se petreacă într-adevăr o repunere, o restitutio in integrum a scenei de valori a culturii și spiritualității românești. Sigur că s-a încercat și se încearcă. Au fost
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
un om poate sluji, dar nu poate justifica o comunitate istorică! - am încercat să dau o explicație acestei pasivități de care vorbeau cu toții, în care încercam să credem noi înșine. Cioran era covârșit de rușine, aplecat cu tot trupul său firav și viguros sub povara unei neînțelegeri, a unei vini neexprimate, a unei teribile și false fundături a istoriei, oh, istoria acestui secol bântuită de atâtea false perspective! Fiu de preot ardelean, Cioran, în dureroasa-i sensibilitate poetică prost mascată de
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
cei de alături tăcerea mea e insuportabilă geamantanul meu a născut azi dimineață o bibliotecă veverițele de aici și-au pierdut libertatea gesturile lor fac parte din civilizație tariful biletului nostru roz de sindicat" (Poem la Soveja). Sau: "o bătrînică firavă coborîse din istorie să ne vîndă fragi seara la dans hi hi hi hlizi doamna dansezi ca un arbitru de box în colecția de ziare a bibliotecii îmi găsii niște versuri în dreptul numelui meu cineva puse un oribil semn de
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
new-yorkez Ichabod Crane (Johnny Depp), trimis de superiorii săi la Sleepy Hollow pentru a da de urma asasinului feroce. Impresia pe care o produce asupra mai-marilor orașului nu e tocmai copleșitoare; presupusul vajnic justițiar se dovedește a fi un tinerel firav, inventator excentric al unor instrumente optice stranii cu care analizează atent cadavrele decapitate. Încăpățânându-se să vadă cu propriii lui ochi pentru a crede, Ichabod Crane se lasă împroșcat cu sângele victimelor cărora le face autopsia și e gata să
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
cheilor. Apoi adăugă: Ei bine, îl mai iubești pe Niezsche după tot ce ți-am spus despre el? - Bineînțeles, e ca Wagner. Nici n-apucasem bine să-i rostesc numele, că am văzut dezlănțuindu-se o adevărată furtună. Deși părea firav, omul încerca să doboare copacii dimprejur, să-i smulgă din rădăcini. - Smulg din rădăcini, strigă el, smulg copacii din rădăcini ca să pun cît mai multe lemne pe rugul lui Hercule! Ha! Ha! Wagner! Un Hercule preschimbat în Omfala 3). Răcnetele
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
Baconsky și Ion Bulei. Acum, când universități prestigioase și instituții culturale din Roma, Veneția, Padova, Milano, Napoli sunt pregătite să primească douăzeci de bursieri români, d-na Andronescu face pe uituca și, dintr-o trăsură de condei, sugrumă și acest firav canal de comunicare spirituală dintre România și Europa spre care, chipurile, ne îndreptăm! Aș înțelege dacă la mijloc ar fi vorba de sume fabuloase. Dar, așa cum am scris și altădată, discutăm despre sume meschine de câteva sute de dolari. Comparați
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
pucciniene arii-portret. În decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi, Al meu nume e Lucia. Fragilitatea romanțioasă a unui text vetust (după Henri Murger) era structură firavă a unei sintaxe muzicale a cărei originalitate nu avea pentru noi nici un sens estetic. De unde să fi știut atunci că Puccini nu-și uita niciodată modelele: pe Mozart, pe Verdi, pe Wagner! Pe fiecare din aceștia îi iubeam fără explicații
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]