1,292 matches
-
pahar de vodcă. — N-ai vrea o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași? — Cum să nu! am zis. Mi-ar plăcea grozav să-i văd cum arată. — Nu-i nimic dacă nu-i vrei, spuse Midori, în timp ce mânca un fistic. Vezi bine că spun doar prostii la ora asta. Dă-i încolo pe toți și hai să plecăm undeva... Ce rost ar avea să mergem în Uruguay? Nu vezi acolo decât rahat de măgar. — S-ar putea să ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rost ar avea să mergem în Uruguay? Nu vezi acolo decât rahat de măgar. — S-ar putea să ai dreptate. — Rahat de măgar peste tot. Rahat ici, rahat colea... toată lumea asta-i un rahat! Te rog desfă-mi și mie fisticul \sta. M-am chinuit până am reușit să-l sparg și să-l curăț de coajă. Da, dar ce grozav a fost în duminica aceea! continuă ea. Sus, pe teras\, privind focul, bând bere, cântând... Nici nu mai țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am vrut să le dăm satisfacție. Din punctul \sta de vedere semănăm foarte bine, deși suntem firi diferite. Brățările lui Midori zdrăngăniră când ridică mâna să-i facă semn chelnerului. A mai comandat un Tom Collins și un bol cu fistic. După ce s-a terminat înmormântarea și a plecat toată lumea, ne-am pus pe sake și am băut până în zori. Am dat gata o sticlă și jumătate și i-am bârfit pe toți: unul a fost prost, celălalt de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
două nopți și după aceea am hoinărit prin zonă... Shimokita, Tappi... Sunt splendide locurile acelea! Cândva am făcut o broșură despre zona respectivă. Ai fost vreodată acolo? — Niciodată. — Oricum, continuă Midori, luând o înghițitură de Tom Collins și desfăcând un fistic, tot timpul m-am gândit la tine. Mă gândeam ce bine ar fi fost să fii și tu cu mine. — De ce? — De ce?! Midori se uita prin mine. Cum „de ce?“ — Uite-așa! De ce te-ai gândit la mine? — Poate pentru că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pregătit să suporți așa ceva? Sunt ca un animal fioros când mă pun pe plâns, indiferent de locul în care mă aflu. Crede-mă. Am dat din cap și am tăcut. Mi-am mai comandat un whisky și am mâncat niște fistic. Undeva, în spate, dincolo de vasul pentru pregătirea cocteilului, de clinchetul paharelor și de zgomotul cuburilor de gheață, Sarah Vaughan cânta un vechi cântec de dragoste. — Relațiile dintre noi s-au stricat de la incidentul cu tamponul. — Incidentul cu tamponul? — Cam acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fereastră, cu garduri galbene care aproape că nici nu se vedeau, cu pomi ca niște dreptunghiuri maro din care porneau ramuri cu mere roșii. Mai desenam prințese cu ochi albaștri, cu cozi împletite și fuste lungi, colorate fantezist. Foloseam culoarea fisticului pentru frunzele trandafirului pe care-l țineau între degetele lor portocalii. Gemenele, Ada și Carmina, desenau monstruos, le făceau picioarele scurte și butucănoase, iar mâinile până mai jos de genunchi. Amuzant era însă să stai să le privești cum desenau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ai mei sânt gruzini de origine, îmi spuse. Străbunicul meu a venit în Valahia pe vremea lui Hangerliu, un domnitor cam într-o ureche. Făcea negoț de atlazuri la Giurgiu. Când îngheța Dunărea, de se făcea ca o coajă de fistic prin care se vedeau la fund somnii și crăpcenii, trecea dincolo cu tot agarlîcul și întindea tarabă într-un vechi caic aurit, eșuat de multă vreme la mal. Lua ochii turcilor, sârbilor, arbănașilor, bulgarilor și câte vreunui bugecean rătăcit cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un amestec de palat guvernamental și Beverly Hills; casă În stil vapor, servitoarea metisă nu ajunge pînă la vizor și nu-ți deschide de frică, totul cam rigid; casă În stilul Tudor cu adaosuri creole; casă de tipul tartă cu fistic din care proprietarul iese satisfăcut și se Îndreaptă spre Cadillacul roz de acum cinci ani, staționat În fața porții; clădire pentru un tînăr argentinian Întreținut, stabilit În țară, cu cîteva Încăperi de genul apartament-dăruit-de-ea; clădire nouă, foarte scumpă, cu apartamente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pare rău, dar Consiliul municipal nu acordă împrumuturi. Și aș putea să-ți mai spun, Fara, dar, bagă de seamă, n-am nici un amestec în treaba asta, că nu mai poți obține autorizație pentru a deschide un atelier. - Cum? se fistici Fara. - Îmi pare foarte rău! Uite ce este, Fara, ascultă-mi sfatul și du-te la magazinul de arme, îi sugeră primarul, cu glas aspru. Au și locurile astea rostul lor. Se auzi un declic și Fara se trezi privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o combină de sânge sau un agregat de răcire pentru o rachetă balistică? — Hai, că mă omori, zise unul dintre cei trei. Și ce cauți pe-aicea, omule? Am crezut că ești vreunul ca ăia de vin să ne vândă fistic și ibrice de pe care se cojește arama... Omar se-ncruntă, dar nu zise nimic. Se întoarse cu spatele și o luă îndărăt, peste câmpul încremenit, doar că între timp se-nserase. Unde pleci? Ne așteaptă cu masa! îl auzi pe Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de ultima rugăciune și umpluturile cofetarului Rumieh. Era dulcele de melasă al alunelor gratinate și tăvălite apoi în sirop și în cioburile de migdale și de fistic, care străluceau ca bucățile de oglindă. Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut să sfârșești în el, fără ca vreun om să întrebe unde ții să ajungi ori de unde vii. De la un perete la altul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și cerberii ordinii, trebuia să se întoarcă la muncă. Teheranul fierbea, ca o oală așezată pe flacără. Peste tot era zăpușeală și, odată întors, trebuia să își schimbe hainele. Șeful atelierelor îl servea cu bucăți de plăcintă proaspătă, alții - cu fistic și alune ce le primiseră ca desert. Toți erau localnici din sud și veneau de acasă pe motorete. Vântul cald le scotea din pori mirosul de ceapă și de carne tocată. Îl priveau cu încrederea speriată a celor care nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dus chiflele către capitală. Ghazal nu știa că și turcul avea legătură cu Yazd, se oprise în fața patiseriei pentru frumusețea anunțului: fețișoare de pâine! Armin prefera niște „fețe“ îmbufnate, cu gura ca o paranteză închisă și cu ochii punctați cu fistic, cărora le zicea „gogomani“. Numai ce o auzea pe Ghazal dimineața vorbind din bucătărie: „Armin, să nu uiți să îți pui «gogomanii» în ghiozdan!“. Ce sunt gogomanii ăștia? întrebase până la urmă, gândindu-se mai întâi la o jucărie. Apoi îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înțeleagă că altfel nu are nici o șansă. Hai, fetița mea, ia carnetul unde ți-ai notat numărul lui de telefon. După aceea, te vei simți extrem de ușurată. Și... pot să jur că în scrin mai sânt trei marțipane. Două cu fistic și unul cu migdale. Dar asta nu înainte de a fi vorbit la telefon. Degetele îi tremurau de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuie, mă duc s-o scol. ― N-o deranjați. Am venit pentru o mică experiență. Și se așeză pe scaun, scaunul Melaniei Lupu cu fața îndreptată spre antreu. Îi zâmbi lui Miga clipind șăgalnic. ― Vreți să mă ajutați? ― Bineînțeles, se fistici bătrânul. Evident! Vă stau la dispoziție. ― Încercați încă o dată să vă amintiți cum arăta sufrageria atunci, noaptea. Mai precis, ce uși și ferestre erau deschise sau... ― Nu e cazul, domnule maior, îl întrerupse Miga. Casa arată totdeauna la fel. Deși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vedea în jurul lui - și își plimbă privirea mohorâtă prin încăpere ― dacă nu o poveste pe care bătrâna o broda cu migală de ani de zile, probabil de-o viață? Panglica roșie a motanului, tortul de șocolată cu ghinde moi de fistic, perlele puse la rochia neagră în cinstea lui Mirciulică, basmele spuse la gura sobei, divertismentele cu Interpolul râzând înfundat sub sutana abatelui Brown apoi celelalte, poveștile înfricoșătoare legate de tabloul lui Goya. Toate însăilau o atmosferă ireală, trădau vocația înnăscută
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un surâs. Avea ochii plini de lacrimi. * Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor. " Aș mânca un marțipan. Un marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul îmbrăcase un costum sel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ÎNDEPĂRTEZE RUDELE DE LA CEREMONIE. LI SE TOLERA DOAR SĂ VINĂ LA POARTA CIMITIRULUI ȘI ÎNCĂ NICI ASTA NU ERA OFICIAL ADMIS. PENTRU CĂ, ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ULTIMA CEREMONIE, LUCRURILE SE SCHIMBASERĂ PUȚIN. LA MARGINEA CIMITIRULUI, PE UN SPAȚIU LIBER, ACOPERIT CU ARBUȘTI DE FISTIC, FUSESERĂ SĂPATE DOUĂ IMENSE GROPI. EXISTA GROAPA BĂRBAȚILOR ȘI GROAPA FEMEILOR. DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, ADMINISTRAȚIA RESPECTA CONVENIENȚELE ȘI ABIA MULT MAI TÂRZIU, PRIN FORȚA LUCRURILOR, A DISPĂRUT ȘI ACEASTĂ ULTIMĂ PUDOARE ȘI AU FOST ÎNGROPAȚI ÎN DEZORDINE, UNII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Kazanci baleta pe un covor turcesc, cu o expresie romantică pe față, brațele Întinse, mâinile ușor Îndoite În așa fel Încât degetele mijlocii să le atingă pe cele mari, În timp ce furia și ura se Învârtejeau În mintea ei. CAPITOLUL ȘASE Fistic Armanoush Tchakhmakhchian l-a urmărit pe casierul de la Un Loc Curat Și Bine Luminat Pentru Cărți aranjând unul câte unul cele douăsprezece romane pe care tocmai le cumpărase Într-un rucsac de pânză În timp ce așteptau să fie procesat cardul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
decât destul. — Păi, nu voiai să miroși a carne și a usturoi, s-a amestecat În discuție mătușa Surpun cu o nuanță ștrengărească În glas. Așa că te-am servit cu ekmek khadayif. În felul ăsta respirația o să-ți miroasă a fistic. De ce și-ar dori cineva să miroasă a fistic? a Întrebat uimită bunica Shushan fiindcă pierduse prima parte a discuției, nu că ar fi avut vreo logică pentru ea oricum. — Nu vreau să miros a fistic. Armanoush a deschis larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a usturoi, s-a amestecat În discuție mătușa Surpun cu o nuanță ștrengărească În glas. Așa că te-am servit cu ekmek khadayif. În felul ăsta respirația o să-ți miroasă a fistic. De ce și-ar dori cineva să miroasă a fistic? a Întrebat uimită bunica Shushan fiindcă pierduse prima parte a discuției, nu că ar fi avut vreo logică pentru ea oricum. — Nu vreau să miros a fistic. Armanoush a deschis larg ochii, cuprinsă de disperare și s-a Întors spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o să-ți miroasă a fistic. De ce și-ar dori cineva să miroasă a fistic? a Întrebat uimită bunica Shushan fiindcă pierduse prima parte a discuției, nu că ar fi avut vreo logică pentru ea oricum. — Nu vreau să miros a fistic. Armanoush a deschis larg ochii, cuprinsă de disperare și s-a Întors spre taică-său, trimițând un SOS, așteptând ca el s-o salveze. Totuși, Înainte ca Barsam Tchakhmakhchian să apuce să rostească vreun cuvânt, telefonul mobil al lui Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era pe cale să-l mărturisească. Miroși nemaipomenit... E ceva neobișnuit și exotic... Ca... — Ca ce? a Întrebat Armanoush pălind pe când i se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde cu manti. Matt Hassinger a cuprins-o cu brațul și a șoptit: — Fisticul... Da, miroși Întocmai ca fisticul. La unsprezece și un sfert, Armanoush a pescuit un mănunchi de chei ca să deschidă nenumăratele lacăte de la ușa bunicii Shushan, temându-se Între timp să nu dea peste Întreaga familie În living, vorbind despre politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Miroși nemaipomenit... E ceva neobișnuit și exotic... Ca... — Ca ce? a Întrebat Armanoush pălind pe când i se ivea În minte imaginea farfuriei aburinde cu manti. Matt Hassinger a cuprins-o cu brațul și a șoptit: — Fisticul... Da, miroși Întocmai ca fisticul. La unsprezece și un sfert, Armanoush a pescuit un mănunchi de chei ca să deschidă nenumăratele lacăte de la ușa bunicii Shushan, temându-se Între timp să nu dea peste Întreaga familie În living, vorbind despre politică, bând ceai și mâncând fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gătești ashure. Ingrediente 1/2 cană de boabe de năut 1 cană de grâu decojit În Întregime 1 cană de orez alb 1 - 1/2 cană de zahăr 1/2 cană de alune de pădure mărunțite 1/2 cană de fistic 1/2 cană de sâmburi de pin 1 linguriță de vanilie 1/3 cană de stafide aurii 1/3 cană de smochine uscate 1/3 cană de caise uscate 1/2 cană de coji de potocală 2 linguri de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]