224 matches
-
un felinar, l-au găsit pe dune, mâncând scaieți și părușcă (Ammophila arenaria). Pentru a le mulțumi, Sf. Martin a transformat micile băligi ale măgarului în brioșe cu forma specifică, pe care oamenii din partea locului le numesc folard (Voolaeren, în flamanda occidentală) sau craquandoules. În Flandra franceză, în seara de Sf. Martin, copiii cântă acest cântec: ˝Sf Martin <br> Bea vin <br> Pe strada Capucini. <br> De cinstit a cinstit, <br> Dar n-a mai plătit. <br> Afară a fost dat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
forma variantei flamande. Olandeza ("Hollands" în neerlandeză) este doar un dialect a limbii neerlandeze, vorbit în partea vestică a Țărilor de Jos. Dialectul olandez și cel brabantin sunt cele mai vorbite din monarhia constituțională a Țărilor de Jos. Termenii de „flamandă” și „olandeza” sunt utilizați de lingviști pentru a desemna dialectele sau regionalismele. În Evul Mediu, limba era cunoscută sub numele "Dietsc" sau "Duutsc", echivalentul istoric al germanei ("Deutsch"), care însemna simplu „limba poporului”, în contrast cu latina, care era limba religiei și
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
bogată în această privință fiind totuși Limburg. Vorbitorii de dialect stăpânesc de asemenea (într-o oarecare măsură) și limba standard. Aceasta din urmă cunoaște însa, în aspectul său vorbit, influențe regionale: Belgia se poate considera mai bogată în dialecte. Deși flamanda nu poate fi interpretată drept un dialect propriu-zis, anumite cuvinte sau construcții frazeologice ce îi sunt specifice nu pot fi regăsite în spațiul olandez. Dialectele flamande se caracterizează printr-un număr mare de cuvinte împrumutate din limba franceză. De exemplu
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
se poată vorbi de existența a două limbi distincte. , ca limbă natală, este vorbită de către 15,7 milioane de olandezi și 5,6 milioane de belgieni. Ea se vorbește și în Flandra (regiune belgiană), fiind cunoscută și sub denumirea de flamandă, deși măsura în care diferă flamanda și olandeza este un subiect intens dezbătut. Frontiera lingvistică din Belgia se află la sud de Bruxelles (care, la rândul său, e un oraș bilingv), cu o traiectorie aproximativă de la est la vest. Mai
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
două limbi distincte. , ca limbă natală, este vorbită de către 15,7 milioane de olandezi și 5,6 milioane de belgieni. Ea se vorbește și în Flandra (regiune belgiană), fiind cunoscută și sub denumirea de flamandă, deși măsura în care diferă flamanda și olandeza este un subiect intens dezbătut. Frontiera lingvistică din Belgia se află la sud de Bruxelles (care, la rândul său, e un oraș bilingv), cu o traiectorie aproximativă de la est la vest. Mai mult, există peste 80.000 de
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
expozițiile canine internaționale. Focalizându-și atenția pe un grup canin cu trăsături similare, a propus dezvoltarea separată, plecând de la denumirea de Ciobănesc Belgian, cu împărțirea eforturilor de ameliorare și selecție pe câteva orașe. Crescătorii din zona orașului Malines, din zona flamanda, au dezvoltat rasa care a preluat și numele importantului centru urban. Celelalte denumiri ale raselor (varietăților) de Ciobănesc Belgian se identifică, la rândul lor, după numele orașelor unde au fost dezvoltate. este un câine foarte inteligent, cu aptitudini de lucru
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
(în , neerlandeza și , flamanda: "Naemen", latină: "cus") este un oraș francofon în Belgia, situat la confluenta fluviilor Sâmbre și Meuse. Orașul, capitala Valoniei și reședința a provinciei cu același nume, se află la 60 km sud de Bruxelles. La 1 ianuarie 2008 comună avea
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
Madonna della cesta opera lui Correggio. (În paranteză fie spus, aceasta era o tendință răspândită la toate marile galerii publice de a investi în opere ale Cinquecento-lui italian, chiar cu riscul neglijării școlilor de artă naționale, dintre care numai cea flamanda se bucură de oarecare atenție). Cu doar un an mai înainte, Geroge Beaumont (colecționar și pictor amator) s-a oferit să doneze statului propria să colecție și acestei donații i-a urmat donația unui alt mare colecționar: reverendul William Holwell
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
Piccadilly Circus. Plecarea chiriașilor a lăsat liberă aripa orientala a clădirii. Un nou respiro a fost dat muzeului de arhitectul E.M. Barry, care a lărgit considerabil aripa de est a clădirii. În 1871 muzeul a eliminat lipsa artei olandeze și flamande prin schiziționarea colecției Peel (Cea mai costisitoare de până atunci): colecția fostului ministru de Interne Robert Peel achiziționată de muzeul Național Gallery a constat din 77 tablouri pe care fiul lui Roberet le-a vândut pentru suma de 75.000
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
dând viața unor scene de intens clar-obscur și de mare dramaticitate. Tema vizionarismului traversează întreaga artă spaniolă, de la operele lui El Greco (de ex. "Ruga din" "Ghetsimani") până la coșmarurile lui Goya, sec. al XVIII-lea. În 1842 (pe vremea când pictură flamanda îi intersa numai pe colecționarii particulari), Consiliul de Administrație al muzeului Național Gallery, a decis să achiziționeze The Arnolfini Portrait a lui Van Eyck. Însă primul care s-a interesat cu-adevărat de pictură flamanda a fost Eastlake, care a
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
1842 (pe vremea când pictură flamanda îi intersa numai pe colecționarii particulari), Consiliul de Administrație al muzeului Național Gallery, a decis să achiziționeze The Arnolfini Portrait a lui Van Eyck. Însă primul care s-a interesat cu-adevărat de pictură flamanda a fost Eastlake, care a achiziționat opere ale pictorilor Van de Weyden și Dieric Bouts, cărora le-a urmat importanțele donații ale lui Wymm Ellis (1876) și George Salting (1910). Maeștrii flamandi ai sec. al XIV-lea reușiseră să redea
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
luminii. Astfel, Magdalena citind a lui Van der Weyden este adâncita într-un spațiu care ia forma grație descreșterii lente a luminii către planul îndepărtat. Artiști precum Antonello da Messina și Pietro della Francesca s-a inspirat tocmai de la lumină flamandilor pentru realizarea capodoperelor lor. Artă flamanda (flamanda)da apoi dovadă de o atenție deosebită detaliilor (numai tangențial atinsă de alte școli) și mare iubire pentru gestul bogat și grotesc care nu se armoniza cu echilibrul clasic, cum apare în Adorația
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
Van der Weyden este adâncita într-un spațiu care ia forma grație descreșterii lente a luminii către planul îndepărtat. Artiști precum Antonello da Messina și Pietro della Francesca s-a inspirat tocmai de la lumină flamandilor pentru realizarea capodoperelor lor. Artă flamanda (flamanda)da apoi dovadă de o atenție deosebită detaliilor (numai tangențial atinsă de alte școli) și mare iubire pentru gestul bogat și grotesc care nu se armoniza cu echilibrul clasic, cum apare în Adorația Magilor a lui Brueghel, care amintește
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
der Weyden este adâncita într-un spațiu care ia forma grație descreșterii lente a luminii către planul îndepărtat. Artiști precum Antonello da Messina și Pietro della Francesca s-a inspirat tocmai de la lumină flamandilor pentru realizarea capodoperelor lor. Artă flamanda (flamanda)da apoi dovadă de o atenție deosebită detaliilor (numai tangențial atinsă de alte școli) și mare iubire pentru gestul bogat și grotesc care nu se armoniza cu echilibrul clasic, cum apare în Adorația Magilor a lui Brueghel, care amintește de
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
surprinde aspectul cel mai veridic și profund din fizionomia personajului. Este interesant de observat felul în care pictorul a scos în evidență anatomia mîinilor, care strâng nervos și cu putere medalia. În spatele tânărului se deschide un peisaj minunat, de inspirație flamanda. Acesta reprezintă o apă curgătoare, cu maluri crestate, care se pierde dincolo de orizont printre dealurile gri-albăstrui.
Portret de bărbat cu medalie () [Corola-website/Science/331071_a_332400]
-
facilitarea accesului la educație, numeroși vorbitori de dialecte locale au adoptat franceza în detrimentul neerandezei ca limbă principală. Printre principalele motive se numără prestigiul mai important al francezei la momentul respectiv - marea majoritate a aristocrației flamande era vorbitoare de franceză iar flamanda era considerată limba claselor inferioare și a mediului rural. Pe lângă aceasta în acea perioadă în Flandra nu se stabilise statutul limbii standard, nefiind clar dacă aceasta ar trebui să fie limba neerlandeză standard utilizată în Olanda sau un nou standard
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
la Veneția în anul 1501. Pe tânărul pictor îl interesează și artiștii care trăiesc în afara Republicii Venete. Este de presupus că Giorgione a luat contact și cu pictură lui Perugino (1450-1523) care a vizitat Veneția în 1494. În sfârșit, pictură flamanda, aflată la mare cinste la Veneția, a influențat de asemenea activitatea artistică a lui Giorgione. Talentul lui Giorgione s-a manifestat pentru prima data in 1504, când a realizat tabloul de altar pentru catedrală "Sân Liberale" din Castelfranco, la comanda
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
câtorva limbi regionale, În fapt limbi de maquis, vorbite de oameni care au apărat țara noastră” (Cerquiglini, 2002, p. 7). Astfel, noua lege (astăzi abrogată) autoriza predarea limbilor bască, bretonă, catalană și occitană. În schimb, ea ignora cu totul alsaciana, flamanda, diversele limbi creole și limbilevorbite În departamentele și teritoriile de peste mări. Este de la sine Înțeles că nu se făcea nici o referire la așa-numitele parlers d’oïl1. În ceea ce privește corsicana, aceasta nu va fi recunoscută până În 1974 ( legea Toubon). Abia mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
un amestec între limba rusă și graiul moldovenesc al limbii române (cei mai snobi folosind excluziv limba rusă). Imediat după 1989, snobismul dezbrăca formele din anii comunismului și revine la cele anterioare, la care se adaugă altele noi : În Belgia flamanda, persoanele cu venituri modeste sau medii, oameni obișnuiți, cheltuiesc sume înspăimântător de mari pentru a părea în ochii tuturor cicliști profesioniști. Își achiziționează biciclete de firmă, costume de biciclist, cască,ochelari, toate neapărat de firme recunoscute, de asemenea participa la
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
și se transformă În ecrane pe care se proiectează programe educative pînă se dă stingerea. Într-una din celule, Wakefield apasă o manetă sub care scrie „Seară“. Ecranul-perete se Întunecă și apare un meniu: Pentru limba franceză apăsați 1, pentru flamandă apăsați 2, pentru engleză apăsați 3. Apasă „3“ și obține Încă și mai multe opțiuni: Apăsați 1 pentru literatură, 2 pentru științe, 3 pentru economie, 4 pentru psihologie, 5 pentru studii de mediu, 6 pentru procesarea alimentelor, 7 pentru mass
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
evident, după ce au plătit o anumită sumă. Unul din criteriile fundamentale ale utilizării muzicii în film este cel al unității stilistice. Există multe curente și genuri. Aceeași emoție, aceeași stare, același ethos pot fi regăsite în muzici aparținând de la cea flamandă până la Richard Strauss sau expresionism. Ele nu pot fi amestecate fără a distruge unitatea stilistică. Nu poți să pui alături o piesă romantică și una clasică decât în situații cu totul particulare, când subiectul o impune. Din acest punct de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cântecul tău prevestește zorile în fiecare dimineață: Cucurigu! trezindu-i pe oameni. Datoria ta nu e una obișnuită. Acest poem mi-a plăcut mult. Am zâmbit. El mi-a întins mâna cu prietenie, spunându-mi că numele lui înseamnă în flamandă: cocoș pe munte. După câteva luni de la plecarea editorului, a fost trimis la București celebrul fotograf Lütfi Özkök, pentru a face portrete de scriitori pentru arhiva Bibliotecii Nobel. Lütfi a venit la redacția Luceafărului și m-a fotografiat și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foarte dificil, dacă nu imposibil, de modificat, cum ar fi limba, rasa sau așezarea geografică" (Birnir 2009, 46-62). 6 O demonstrează, de exemplu, minoritățile maghiară din România și Slovacia, turcă din Bulgaria, rusă din Republica Moldova iar, la polul opus, comunitățile flamandă și francofonă din Belgia, francofonii din nordul Italiei și din Elveția etc. 7 Acest indice măsoara omogeneitatea unei societăți și aproximează probabilitatea ca doi indivizi selectați aleatoriu să aparțină unor grupuri distincte. Valoarea 0 este obținută pentru societăți perfect omogene
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
contrastul anotimpurilor, culturilor, reliefurilor. Cu paleta infinită a cerealelor, viilor, pășunilor. Artistul e un țăran, cu picioarele în pagus și mâinile în pastă. Partea de meserie din reprezentare se adaptează pământului, cu mormintele, bornele, teritoriile lui. Satelor. Școala franceză, italiană, flamandă etc. înseamnă "țara" franceză, italiană, flamandă etc. Ca și spiritualitatea, orice artă este locală: ea exprimă, cel mai adesea fără intenție, geniul unui loc cristalizat într-o anumită lumină, în culori, tonalități, valori tactile. Munca picturală însăși, care ar trebui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
infinită a cerealelor, viilor, pășunilor. Artistul e un țăran, cu picioarele în pagus și mâinile în pastă. Partea de meserie din reprezentare se adaptează pământului, cu mormintele, bornele, teritoriile lui. Satelor. Școala franceză, italiană, flamandă etc. înseamnă "țara" franceză, italiană, flamandă etc. Ca și spiritualitatea, orice artă este locală: ea exprimă, cel mai adesea fără intenție, geniul unui loc cristalizat într-o anumită lumină, în culori, tonalități, valori tactile. Munca picturală însăși, care ar trebui să se scrie pictrurală, face parte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]