192 matches
-
încercarea de a investiga și a dialoga cu membri simpatizanți Al Qaeda conduce la deznodămîntul tragic. Totodată Daniel Pearl este marele absent al filmului, Michael Winterbottom a ocolit inteligent capcana unei ficțiuni de detenție, recuperînd personajul printr-o serie de flashbackuri care refac dimensiunea umană a unui caracter. Paradoxal, dar în acest fel el apare mai pregnant evidențiat, scena despărțirii dintre soți înainte de proiectata întîlnire cu șeicul Mubarak Ali Gilani este realuată obsesiv. Din ea se revarsă angoasa și un fel
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
degrabă a unui film polițist, care se adâncește gradat. Mai exact: filmul începe cu suprapunerea unor secvențe cu răpiri ale copiilor și ale unor secvențe privind activitatea cotidiană a fraților, pentru ca apoi planurile să se întrepătrundă. Apoi mai apare un flashback, relevant pentru aceste două planuri pentru că pregătește interferența cu ultimul. Odată combinația efectuată, apare un terț plan al acțiunii, dominat de generalul Delatombe (Jonathan Pryce, protagonistul din ,Brasil"), după care al patrulea, generat de activitatea magică din turn. Toate aceste
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
triplul joc al lui Drew Barrymore: ea e - cu egală dezinvoltură - și ziarista timidă care corectează greșelile gramaticale ale bossului (excelent John C. Reilly), și liceana zurlie de acum (setată pe convențiile vestimentare ale timpurilor ei), și, în cîteva aiuritoare flashback-uri, liceana de atunci, zăludă, boccie și, de parcă toate astea n-ar fi ajuns, cu un aparat dentar care o face delicios de hidoasă! Altminteri, filmul în sine nu spune lucruri pe care să nu le fi arhiștiut din cultissimile
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
N. Carandino reprodus pe a doua copertă, "ideile nu sunt ostentative". De pildă, nuvela Scrisoare târzie te lasă nedumerit: nu prea există acțiune, darmite deznodământ, și nici ca "nuvelă de atmosferă" (rurală) nu convinge. O oarecare structură a ei - prezent - flashback - prezent - subzistă și în povestirea care dă titlul volumului dar nu pare a avea vreo relevanță căci nu se stabilește nici o legătură care să justifice în vreun fel incursiunea în trecut. Cea mai extinsă piesă din volum Blestemul saltimbancului, precedată
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
Saint Quentin en Yvelines) -primind, de-a lungul anilor, și o serie de premii pentru creație, atât în Germania, cât și în Italia. Membru din 2003 al companiei movingtheatre.de, venită acum la București, Massimo Gerardi se dovedește prin spectacolul Flashback un foarte bun coregraf de stil neoclasico modern, stil atât de larg răspândit astăzi și atât de variat totuși, în funcție de personalitatea fiecărui creator. Compozițiile sale coregrafice au un desen al mișcărilor precumpănitor inventate de coregraf, în care domină uneori liniaritatea
Flashback by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6787_a_8112]
-
caracteristică specifică spectacolului contemporan de dans este și asocierea unor proiecții video, datorate Carolinei Kot, proiecții care contribuie la schimbările continue de perspectivă, necesare secvențelor de viață ale personajelor, care se desfășoară în calupuri concentrate de timp. Salturile în timp, flashback-urile, corespund atât titlului lucrării, cât și tematicii ei, care nu credem să mai fi fost atacată cu asemenea amploare pe o scenă de la noi, și anume tema sentimentelor și a zbuciumului sufletesc care însoțesc formarea și desfacerea unor cupluri
Flashback by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6787_a_8112]
-
și cafeniu - li s-a încredințat și o semnificație simbolică. Și, din nou, gândul mi s-a dus către un alt dansator din altă generație, către Trixy Checais, care-și compunea singur și coregrafia, și costumele, și luminile. Coproducția germano-română, Flashback s-a dovedit a fi astfel un spectacol modern, atât prin tematică, cât și prin formă și care, deși îngemănează mijloace felurite de expresie scenică, se exprimă predominant prin mișcare, fiind un spectacol în care se dansează intens și dăruit
Flashback by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6787_a_8112]
-
simțind în gît un nod, iar în suflet pornirea de a-mi ascunde capul în fulgarinul lui albastru..." (p. 72) Romanul Gerda este un Bildungsroman postmodern, povestea copilăriei și adolescenței naratorului (re)trăită din perspectiva sincopată, mereu surprinzătoare, a unor flashback-uri ale memoriei. O viață aproape banală (așa pare din tonul egal al povestirii, pentru că în realitate copilăria unui băiat crescut doar de tată nu este una cu totul comună), cu bucurii și eșecuri, speranțe, împliniri, iubiri și decepții. Nimic
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
toate peripețiile prin care a fost târât și de Întorsăturile neașteptate pe care le ia intriga. Prin Noapte bună, copii!, romanul lui Radu Pavel Gheo, România se dezintegrează, pentru ca mai apoi să se Întregească Într-un nou „design”, În care flashback-urile și prezentul se Întrepătrund. România apare ca o Țară a nimănui, În care domnește degradarea, corupția, prostituția, șpaga și Țeapa. F lashback-urile personajelor pun În mișcare o umanitate urâtă, hidoasă, lugubră. O Românie colectivizată, sub influența nocivă a comunismului
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
Deși există omisiuni, analiza psihologică a lui Le Carré fiind dificil de ecranizat, indicațiile lui în scene sunt respectate întocmai. Principala distonanță dintre carte și film e perfect justificată: prima are un timp liniar de bază, de la care devierile tip flashback sunt clar delimitate. Lungmetrajul nu posedă așa ceva, fapt care contribuie la amplificarea defamiliarizării spectatorului, pentru că astfel e silit să depună ceva mai mult efort, tocmai pentru că sutura nu e hollywoodian - continuă, ci, în cel mai bun caz, fragmentară, neatingând vreodată
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
sustras unei lumi aflate în plin haos. În vreme ce Sașa își descrie existența de zi cu zi, de studentă la Medicină, și chiar episoadele amoroase nefericite, iar Volodia viața de pe front, cu întreaga mizerie sufletească pe care aceasta o presupune, intercalând flashbackuri care ne revelează amănunte din biografia lor timpurie (sunt memorabile episoadele în care Volodia își povestește trauma suferită în copilărie când mama sa se recăsătorește cu un orb, întreg universul familial ajungând să se reconfigureze conform necesităților acestuia, sau povestea
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
e îndrăgostit. Drumul e presărat cu felurite primejdii și Inman are parte de insolite peripeții. La celălalt capăt, fata trece la rîndul ei prin dramatice întîmplări determinate de război. Povestea lor de dragoste e oarecum virtuală, alcătuită mai mult din flashbackuri și viziuni de viitor. Romanul, din care prezentăm cîteva fragmente, urmează să apară în colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Denisa Comănescu, și va fi lansat odată cu premiera filmului în cinematografele noastre. Inman își primise și el porția de răni în
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Le temps qui reste, prospătura lui Ozon. Au contraire. E gâtuit de clișee. Povestea e centrată pe un fotograf de modă în vogă, gay, care află că mai are o lună de trăit. Țineți-vă bine, idee novatoare: protagonistul are flashbackuri cu el copil, după care îl întâlnește de-adevăratelea pe ,el-copil", după care merge să miroasă florile de la rădăcină. Scuzați inadecvarea expresiei, personajul decedează pe plajă (nada flori), așa, ca filmul să se termine circular, că doar începe cu el
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
ortul popii la treizeci-și-nouă de ani, aceeași vârstă la care - aflăm de la Costache, majordomul interpretat de Gheorghe Dinică - i s-a pictat portretul. Mai mult, mormântul prințului 1 ni se arată doar când e vizitat de prințul 2, care, în flashbackurile în care-și rememorează tinerețea, apare ca prințul 1?! Ergo, dacă cei doi prinți nu sunt una și aceeași persoană la vârste diferite (și nu pot fi, căci unul e mort, iar celălalt în viață, cel puțin până la finalul filmului
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
e, deși îi mărturisește Anei Criveanu (Imola Kezdi) că el "nu există": mănâncă, doarme, face baie, se vede-n oglinzi și la sfârșit se și sinucide! Să fie atunci un impostor care se dă drept prințul Morudzi? Iarăși imposibil, din cauza flashbackurilor, din cauza fantomelor care-l vizitează ca să-i facă reproșuri pentru modul în care le-a tratat în tinerețe, ca Isabel. Ca atare, personajul lui Sergiu Nicolaescu, pivotul filmului (ocupă cam trei cadre din cinci), nu-și justifică defel existența, după cum
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
bine, deși rasolul dat la filmări, care-au avut loc în patruzeci-și-nouă de zile, se cam vede. La nivel tehnic, dau bine o suită de gros-planuri filmate în continuitate sau o juxtapunere de planuri paralele în slow-motion care anunță începutul flashbackului. Dar, cu siguranță, nu m-aș aventura să vorbesc despre "realismul magic" al imaginii cum face Florin Mihăilescu (directorul de imagine). Mai mult, gafele de luminație sunt flagrante, mai ales când se utilizează fill light (lumină menită să evidențieze obiecte
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
Mureșan în tabloul și în constructul lor. Astfel, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), îl include la secțiunea Criza interiorității. Patosul sarcastic și ironic, deschizînd capitolul chiar cu el. Ion Bogdan Lefter, în Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (2005), îl înscrie în direcția „orgolioșilor moraliști”, diferită de cea a „conceptualilor cristalini” și de cea a „volubililor prozaizanți”, aceasta din urmă mai consistent reprezentată. În fine, dar deloc în ultimul rînd, Alexandru Mușina, în Antologia
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
interior) generației sale. Într-un survol bibliografic rapid, aceasta conține aproximări teoretice (de la „temele identității” la „dosarul unei bătălii culturale”), cronici la cald (așa numite „fotograme”), studii ample (despre Nedelciu, Crăciun, Petculescu, Ghiu și alții), panoramări de o excepțională fidelitate (Flashback 1985... rămâne, până astăzi, cea mai serioasă carte despre „noul val”) și chiar o serie de addenda relaxate, relativiste și afectuoase (cel mai surprinzător capitol de acolo fiind cel în care Lefter, poet el însuși, „parodiază” amical poemele-etalon ale colegilor
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
pretinzând că i-a învins pe cei trei, iar împăratul vrea să afle povestea, motiv pentru care funcționarului i se permite să stea la zece pași de maiestatea sa. Influența narațiunii din Rashomon al lui Kurosawa se vede de departe: flashbackurile Nenumitului diferă, apărând patru povești - una e spusă de împărat, care pune cap la cap datele sale și ce a dedus din povestirile funcționarului - care sunt filmate cu filtre de culoare diferite. Secret de lectură cinematografică: credeți doar ce vedeți
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
-și din nou porțile în luna martie cu spectacolul Depeche Dance, conceput de coregraful Massimo Gerardi. Coregraful italian poposește pentru a doua oară pe scena Teatrului Odeon, anul trecut prezentând, împreună cu trupa germană movingtheatre.de și cu Răzvan Mazilu, spectacolul Flashback. Depeche Dance este de astă dată un spectacol construit cu o trupă românească, pe care a reușit să o alcătuiască Răzvan Mazilu și din care face și el parte, tot el semnând, ca și anul trecut, și realizarea costumelor, întru
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
viață, conceput preponderent pe muzica formației Queen. Încă de anul trecut remarcam linia preponderent liniară, ascuțită, a țesăturii coregrafice concepută de Massimo Gerardi, în stil neoclasico - modern, mai variată ca gândire plastică și mai încărcat de substanță ideatică în spectacolul Flashback decât în cel de anul acesta. Oricum, compoziția coregrafică, atâta câtă era, a fost bine pusă în valoare în primul rând de Răzvan Mazilu, și de astă dată într-o formă excelentă, dar și de ceilalți dansatori Mircea Ghinea, Bianca
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
și de ceilalți dansatori Mircea Ghinea, Bianca Patrichi, Levente Szasz, Judith State, Laura Andrei, Cristian Chiș, Vanda Ștefănescu, Florin Tănase și Mihai Smarandache, care au dansat și în unele momente au și cântat, versurile formației Depeche Mode. Ca și la Flashback, fiecare moment era însoțit de proiecții video alese de coregraf și de manevrarea unor decoruri mobile concepute de Eveline Havertz, scenograf german, o mai veche colaboratoare a lui Massimo Gerardi. Atmosfera specifică epocii contemporane era dată nu numai de versuri
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
dansatori îl invocau, ca și cântecul, pe Iisus personal, unul cu un telefon în mână, altul cu un crucifix, altul cu un glob argintiu bun pentru descântece, toate obiectele fiind situate, implicit, în același plan de semificație. Mixtură simptomatică. Dacă Flashback era o coproducție germano-română, în care numai Răzvan Mazilu reprezenta partea românească, de astă dată doar coregraful și scenograful erau veniți din afară, întreaga echipă fiind una a locului, modelată însă de Massimo Gerardi, a cărui amprentă este definitorie pentru
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
cel mai mare interes. Chiar dacă autorul se ferește să facă judecăți morale și politice cu valoare generală privind diferitele regimuri pe care le-a cunoscut și personalitățile care i-au marcat existența. El se mulțumește să reproducă, sub formă de flashback-uri, o serie de întîmplări cu tîlc din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat, lăsîndu-i fiecărui cititor satisfacția de a trage singur toate concluziile care se impun. Evitarea marilor teme din manualele de istorie și aducerea în prim plan
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
Nu era mai simplu să se prefacă majoritar, adică american get-beget? Deja se văd falii narative... Faptul că spectatorul află secretul care apoi îi e revelat în final prietenului lui Coleman nu e o decizie înțeleaptă, sfârșitul nemaiaducând nici o surpriză. Flashbackurile nu sunt motivate totdeauna, uneori irump din senin. Mai mult, actorii principali joacă roluri împotriva fizicului lor. Anthony Hopkins, negru? Nicole Kidman, mulgătoare de vaci și femeie de serviciu? Nu se potrivește descrierii din romanul lui Roth: "față osoasă inexpresivă
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]