1,339 matches
-
Cristea- Enache (cartea, cu o prefață de Ovidiu Șimonca, se află în pregătire la Editura Polirom). Revista reproduce ultimul schimb de replici dintre cei doi: Daniel Cristea- Enache îl roagă pe Livius Ciocârlie să comenteze un extras din Cartea cu fleacuri: „Avea brațe frumoase, îți făcea plăcere să le vezi. Acum, s-au subțiat, venele, albastre, au ieșit în relief. Le privesc cu dragoste. Dorința a trecut, iubirea a rămas.” Răspunsul lui Livius Ciocârlie e cuceritor, prin inteligență, prin sinceritate, prin
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
Târg. Îmi văd figura emaciată lângă a lui Norman Manea și a Martei Petreu. Editura, biata, și-a dat osteneală cu vârf și îndesat. Ar fi meritat ceva mai vandabil, poate și mai bun. Oricum, n-am să scot din fleacurile astea noi alt Foc mărunt. Găsesc că Silviu Lupescu mi-a făcut prea multe servicii. E timpul să-i fac și eu unul, măcar. Ajung și eu la Târg, cu o treabă din fericire minoră. Trec pe la standuri. La o
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
familia noastră? întrebă femeia, întorcându-se iarăși spre Gheorghe. E cazul să te liniștești, se uită vecinii la noi... Elena nu mai există, a murit pentru mine! M-am însurat din nou, parcă ți-am scris, nu mai rețin toate fleacurile, cu o fată cuminte, tânără și frumoasă... Petrache se uită la frate-său, părând că nu știe ce să mai înțeleagă sau de parcă ar fi crezut și el că Elena murise cu adevărat. Nu mai știau nimic de ea. Bătrâna
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în casă, am lăsat ceva pe foc... Discut acum cu fiul meu, pentru care am suferit. Îl apucă de bărbie, se uită lung la el, apoi își făcu cruce. Ai alungat-o pentru una tânără și frumoasă?! Asta este un fleac pentru tine?! Oare cu cine semeni? Te-a stricat munca pe care o duci, dacă muncești pe undeva. Sau băutura și muierile?... Poate... toate la un loc, greșește mama?... Dar de ce stați?! Intrați în casă, cred că sunteți flămânzi. Porcul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a făcut Elena?! L-am pocnit pe ticălos. Acum, la municipiu, muncesc mai puțin. Primul secretar parcă mi-ar fi subordonat, știe că voi fi promovat înapoi, sau chiar și mai sus... Dar, cum spuneam, hai să uităm de aceste fleacuri și scoate și tu ceva de la protocol. Să nu spui că n-ai, că te ia mama dracului! Victor zâmbi complice: da, se merita o tărie. Deschise un fișet plin cu dosare, iar din spatele unui teanc de carnete roșii, noi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu au nevoie de un dușman în coastă... După cum știi, în fiecare dimineață trimit un raport la București. Tot ce-mi prezintă șeful securității, așa trimit, dar sunt sigur că nu ajung la secretarul general sau, dacă da, doar câteva fleacuri. Să dea Dumnezeu... să nu am dreptate, Ghiță. Tălparu oftă și el, apoi, timid sau mai degrabă fără convingere, încercă totuși să-și susțină ideea: Dar hai să privim și sub alt aspect lucrurile. La noi aparatul funcționează perfect, securitatea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a văzut și-a sărit să mă prindă, că mă duceam în jos, cădeam pe ciment. De ce, mamă? I s-a făcut rău, explică Irina. Credeai că cine știe ce mi s-a-ntâmplat! Și nu ți s-a-ntâmplat!? Nimic. Un fleac. Bine că i-am scăpat pe oameni! Bine c-ai scăpat cum ai scăpat. Ferească Dumnezeu de mai rău. Vreau să ies de aici. Unde-i moș Țurcanu? Se repeziră amândouă speriate și-l apăsară cu mâinile peste pat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
însă, ele deveneau un fel de fiare pe care nu le putea stăpâni: mușcau, zgâriau fără milă- până la sânge, dacă un suflet poate sângera. O sută patruzeci și trei de zile de tăcere. Pentru că... discuțiile despre vreme și alte asemenea fleacuri erau de fapt același lucru: niște tăceri deghizate. Cel puțin când era vorba despre ei. De fiecare dată când forma numărul de telefon, își propunea să-și alunge temerile și să-i spună tot ce avea de spus. Însă nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
afla un preș țesut din zdrențe, cum se Flora Stănescu - mai poartă Încă prin casele de oameni săraci dar curați. A răsuflat ușurat inspectorul, că nu-i plăcea să tot facă la procese verbale de constatare și impuneri pe orice fleac. Și-a terminat controlul financiar pentru care venise În comună și a plecat. În mintea lui și astăzi stăruie acea Întâmplare și vocea femeii care repeta de fiecare dată... Dumnezeu nu doarme. Zăbovește dar...plătește. Prima și ultima iubire Era
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mult de o Înghețată pe zi...vezi tu ce copil Înțelegător ai? Andreea râdea puțin forțat de situația lor financiară deloc comodă. Doar te-am crescut eu dragă, nici nu poți să fii altfel... zâmbise trist mama. Hai să lăsăm fleacurile, de fapt am venit să ne bronzăm, mai ales tu care vrei să te invidieze colegele la școală. După cum vezi, ambițiile costă. Toată viața va trebui să facem economii? Întrebase Andreea? Nu chiar, doar până când Îți vei termina studiile...trebuie
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de dinte care se clatină, sau ca o coptură de la unghia degetului mare de la picior. Nu, nu a fost nici pe departe așa ceva. În primul rînd Virgil era perfect sănătos. Apoi el nu era omul care să se preocupe de fleacuri. Doar nu-s copil! își zicea el cu multă mîndrie. Și, la o adică, nici nu era el cel care trebuia să pregătească toată treaba. Atunci Vlad de ce mai era considerat șeful expediției? Dar, de, vedeți voi? Virgil a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că descoperirea sa ar putea avea vreo importanță, nu se putu stăpîni să nu strige, ca să-1 audă toți: Eu le-am găsit! Vlad, Virgil și Tomiță se apropiară imediat de Ilinca. Ce-s astea? întrebă Tomiță. Eh, nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să se uite cu toții curioși la ele. Dar nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc mai potrivit decît lîngă Ilinca. Virgil nu dădu nici o importanță acestui fapt. După cîțiva pași, Vlad îi întinse Ilincăi ciocolata lui spunîndu-i că el nu mănîncă "fleacuri de astea". Nu, Vlad, mulțumesc frumos, dar am și eu una la fel de mare, refuză politicoasă Ilinca. Și, pentru că urcușul devenea din ce în ce mai greu, Virgil îi propuse Ilincăi să se sprijine de brațul său. Eu urc foarte ușor, se mîndri el apucînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ia să se uite ea măcar cît de cît la Bărzăun... ce n-ar face el ca să-i demonstreze cît e de nerăbdător s-o vadă!... Eh, ce mai vorbă! La drept vorbind, ce-l interesau pe el astfel de fleacuri?... Și ce dacă s-ar uita Ilinca la el?... Ce-ar cîștiga din asta?... N-are decît să se uite la cine vrea, că lui nu-i pasă! Deloc nu-i pasă! Trecu dincolo de șosea și se uită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu mai aibă loc. Am încercat să-l trag de limbă pe Bărzăun, ca să aflu care sînt motivele adevărate, dar degeaba! Bărzăunul a ridicat din umeri și mi-a spus foarte clar că pe el nu-l interesează astfel de fleacuri. Ei, uite aici a fost momentul cînd l-am suspectat eu pe Bărzăun de nesinceritate. Cum, adică, nu-l interesa neînțelegerea ivită între membrii grupului, cînd tocmai acest fapt făcea să se bată pasul pe loc? Doar el le aprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nasului. Atît! Dar să terminăm cu chestiile astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră. Porniră deci spre Peștera Liliecilor discutînd la început despre fleacuri. Dar este îndeobște cunoscut că despre fleacuri discută oamenii la orice vîrstă, nu numai la 14-15 ani. Așa că nu găsesc deloc potrivit să vă mai spun, de pildă, că Vlad a vorbit foarte pe larg și chiar a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
astea, că mie nu mi-au plăcut niciodată cei care se pun mereu de-a hoarța numai și numai pentru a împiedica povestea noastră. Porniră deci spre Peștera Liliecilor discutînd la început despre fleacuri. Dar este îndeobște cunoscut că despre fleacuri discută oamenii la orice vîrstă, nu numai la 14-15 ani. Așa că nu găsesc deloc potrivit să vă mai spun, de pildă, că Vlad a vorbit foarte pe larg și chiar a făcut o demonstrație practică de cum poți face să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a dat de gol toată povestea. Cum? Uite-așa: doctorul l-a întrebat pe Nuțu cum și unde s-a lovit în halul ăla la picior (rana însă nu putea pune nici o problemă unui specialist ca el, pentru că era un fleac de zgîrietură), dar, de, doctorul trebuie să le știe pe toate. Nuțu s-a lăsat tras de limbă încetul cu încetul, pînă a spus tot. Iar doctorul, auzind despre ce-i vorba, l-a descusut din fir în păr, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și nici să-și dea seama cîtă greutate poate suporta un arin ca acela. Așa că la un moment dat vîrful se îndoi din ce în ce mai tare, pînă se rupse, iar Nuțu se prăbuși cu tot cu vîrf în bahnă. Ce-a fost răgetul leului? Fleac pe lîngă urletul lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-o sau l-ar fi văzut ea trecînd, ce-i cu asta? Fiecare om are voie să meargă pe drumul care-i convine, că de asta-s făcute drumurile. Păi nu? Fără deci să se mai gîndească la astfel de fleacuri, începu să fluiere cît putea de tare o melodie veselă, stîrnind toți cîinii de prin ogrăzi. Cînd ajunse în dreptul casei Ilincăi îi sări din piciorul stîng un pantof fără să-și dea nici el seama cum. Ei, se mai întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
locul lor în casă, dar se răzgîndi deodată și le aruncă lîngă un pom. Ce faci? strigă Ilinca la el. De ce le arunci? Așa! răspunse Bărzăunul înțepat, hotărît să se lase definitiv de pictură. Îmi spuneam eu că-s niște fleacuri!... Dar decît să bat drumurile și pădurile degeaba, ca alții (aluzia era îndreptată direct spre Nuțu), mai bine citesc, scriu ori desenez. Așa-mi place mie! Aruncă o privire piezișă spre Nuțu, dar acesta nu era atent la spusele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel de semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i mai spună cîteva vorbe usturătoare, dar nu mai putu continua din cauza emoției. Nea Petrică, de cum văzu semnele, păru de nerecunoscut. Se întorcea ca o sfîrlează cînd spre o lespede, cînd spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai mult sau mai puțin intenționat, precum că speculațiile pe tema psihologiei sinucigașului nu-s decât prostii, totul reducându-se la un gest (rațional? irațional? - cum vrei ...) tradus în cele două timpuri diferite ale verbului a fi. Ce mai încolo-încoace, fleacuri! Eu: - Ți-am ascultat frazele destul de atent, ca să-mi dau seama (încă o dată!) cât de mult simplifici. Ca orice matematician „meseriaș”, reduci pluralitatea ca să faci operația cât mai ușor. Voi, oamenii numărului și ipoteticului, prea căutați tot timpul rezolvări, iar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
uneori, cu un fel de modestie. Intervențiile sale erau sincopate, presărate cu hohote de râs, cu câte un „nu-i așa?!” de un scontat efect oratoric. Dar cine avea timp să observe toate acestea? Cine era să se împiedice de fleacuri? Important era ce face tovarășu’ Căpuștean! Și, slavă domnului! („vorba marxistului!”, - ar adăuga el repede - nota autorului) face destule! Mai întâi, de cum s-a întors în R., a pus tare problema fotbalului. „Nu avem echipă în Ce, necum în Be
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
e lipsit de spirit combativ”, „e apolitic”, sau: „Mai concret, tovarășu’, fără floricele, că viața nu este doar un câmp cu flori! Mai sunt și ciori!’’. Când răsărea și câte un articol mai bun, îl chema pe autor pentru vreun fleac, aducea vorba de articol așa, ca din întâmplare și adăuga zâmbind: „ - Nu m-așteptam să fie atât de bun...”, adică „ați mai învățat și voi ceva gazetărie de la mine, deși nu vă stă gândul decât la coniac și la pocăraș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]