567 matches
-
în DOOM2 2005 nu oferă modificări spectaculoase față de cele din DEX 1975. Totuși, compararea rezultatelor și analiza noilor intrări în DOOM2. evidențiază câteva tendințe ale flexiunii verbale actuale, cele mai multe deja semnalate în studii mai vechi. Concluziile privind productivitatea anumitor tipare flexionare formulate aici reflectă un nivel de limbă standard, foarte multe formații cu circulație orală nefiind (încă) înregistrate în dicționare. O primă observație privește fenomenul variației morfologice libere. Aceasta apare în mai mare măsură la verbele din fondul vechi, decât la
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
Între femei care-și dispută același bărbat nu sunt posibile cavalerisme, duelul ia forma unei inevitabile Încăierări. Posesivă, Mița Își manifestă instinctul de proprietate asupra amantului căruia Îi stabilește prin raportare la propriul eu identitatea, fapt marcat stilistic prin formele flexionare diferite ale verbului a fi (a fost... era... este...); trecutul (indicat gramatical de perfect compus și prin imperfect) se convertește prin puterea voinței Într-un prezent etern. Amantul Miței a fost, este și va fi mereu amantul ei, permanentizându-și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
construcțiilor]. 2.3. Extrem de rare sunt acronimele formate prin adăugarea la finală a unei litere / unui sunet cu rol de desinență, astfel încât pronunția silabică să fie posibilă, iar aspectul lor să corespundă unui cuvânt obișnuit, permințând încadrarea într-un tip flexionar uzual: rom. hantru < h[ectar de] a[rătură] n[ormală cu] tr[actorul] + -u; rus. ČEKA < Če[rezvičajnaja] K[omissija] + -a. 2.4. Există sigle care pot fi și sunt rostite atât silabic, cât și alfabetic, câteodată chiar de către unul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de marcă hipocoristică sau ludică, ori, într-o limbă ca franceza, de adaos grafic pentru ca pronunția noii formații să nu difere de aceea a secvenței detașate din original, înainte de fragmentarea acestuia. Evoluția respectivă permite uneori încadrarea cuvântului într-un tip flexionar specific genului pe care îl are termenul de bază sau evitarea omonimiei cu un cuvânt preexistent: engl. bike "bicicletă" < bic[ycle]; fr. desse "geometrie descriptivă" < [géométrie] des[criptive] (aici a avut loc, în prima etapă, o condensare); perme "permisie" < perm
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sintagma înlocuită. Acest lucru este valabil nu numai în cazul reținerii regentului, când fenomenul este logic, ci și pentru tipurile de condensare în care elementul menținut este determinantul, fie acesta substantiv sau adjectiv care se substantivează; "din punct de vedere flexionar, noul cap preia obligatoriu informația de gen a componentului suprimat și, facultativ, pe cea de număr" (Dindelegan, pp. 1-2). Cuvântul extern poate intra în diferite grupuri sintactice libere, dar nu face parte decât din sintagme stabile specializate cum sunt politică
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
există decât dacă are valori și funcții concrete realizate într-un discurs 132; această din urmă perspectivă permite includerea în rândul cuvintelor și a uneltelor gramaticale, precum și afirmarea ideii conform căreia un cuvânt poate fi reprezentat de mai multe forme flexionare pe care acesta le adoptă în cursul întrebuințării sale133. Cele trei laturi ale cuvântului nu sunt însă imuabile; fiecare dintre ele este susceptibilă să se modifice, prin evoluții interne datorate unor cauze diferite, în cursul transpunerii lor într-o altă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
morfematice (afixe, teme de compunere sau cuvinte), respectiv, în cazul derivării regresive, în eliminarea unor astfel de elemente. În schimb, conversiunea nu produce modificări în configurația cuvântului, ci numai în comportamentul său sintactic și, în unele limbi, în formele sale flexionare, în funcție de noua valoare lexico-gramaticală (de pildă, adjectivele adverbializate românești pierd formele flexionare, în timp ce gerunziile și participiile adjectivate câștigă astfel de forme). 1.1. În ce privește procedeul condensării lexico-semantice, acesta aduce, inerent, mari schimbări formale față de etimonul sintagmatic sau compus, a cărui
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în eliminarea unor astfel de elemente. În schimb, conversiunea nu produce modificări în configurația cuvântului, ci numai în comportamentul său sintactic și, în unele limbi, în formele sale flexionare, în funcție de noua valoare lexico-gramaticală (de pildă, adjectivele adverbializate românești pierd formele flexionare, în timp ce gerunziile și participiile adjectivate câștigă astfel de forme). 1.1. În ce privește procedeul condensării lexico-semantice, acesta aduce, inerent, mari schimbări formale față de etimonul sintagmatic sau compus, a cărui configurație se reduce considerabil, dar nu are ca efect, în majoritatea cazurilor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
menite să încadreze cuvântul într-un tip lexical uzual în limba adoptivă. 1.2.1. Problema prezervării genului gramatical nu se pune, desigur, în cazul împrumuturilor din limbi care nu cunosc această categorie, situație în care prevalează adaptarea la tipurile flexionare din limba receptoare, uneori influențată de genul natural sau de genul unor sinonime. Cuvântul condensat este redat după propriile norme ortografice și ortoepice, suferind eventuale accidente fonetice uzuale, și este inclus îndeobște în tipul de flexiune cel mai apropiat formal
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
living s.m. < engl. living[-room]; rom. poliș s.m. [cf. cârnat s.m.] < engl. Polish [sausage]; rom. shop s.n. < engl. [turist] shop; rom. sirec s.n. < tc. seyrek [ağ]; rom. șoș s.m. [cf. stâlp s.m.] < magh. sas[fa]). Împrumutul adoptă rareori un tip flexionar de alt gen decât cel așteptat: arom. căpak'e s.f. < tc. [göz] kapağ[ı], [pencere] kapağ[ı]. La fel se comportă și împrumuturile unei limbi care nu cunoaște genul făcute dintr-o limbă caracterizată prin această categorie gramaticală. Dacă nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sau nu genul elementului reținut din etimonul complex sau al etimonului însuși (care poate fi și el împrumutat ca atare), în funcție de genul natural din limba receptoare și de forma terminației originare, care poate fi asimilată unuia sau altuia dintre tipurile flexionare proprii. Ceea ce contează, de obicei, și în aceste cazuri sunt constrângerile limbii receptoare, și nu genul din limba donatoare, iar concordanța cu acesta este o pură coincidență. Cel puțin în privința limbii române, terminațiile cuvintelor străine joacă un rol important în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
exemplul danaidă de mai sus, este de presupus că uneori intervine nu numai forma terminației, ci și genul sau numărul elementului reținut sau al întregului compus etimologic. Acești factori pot juca un rol în stabilirea încadrării împrumutului într-un tip flexionar asemănător celui al etimonului, ceea ce denotă cunoașterea limbii donatoare de către cei care l-au împrumutat: rom. coloniale f. pl. < fr. [denrées] coloniales f. pl.; rom. saleu n. < fr. [bâton] salé m.; rom. sofită s.f. corespunde cuvântului germ. Soffitte s.f. din
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și în alte compuse germane, cu sensul "superior, principal", și provenind din adjectivul oberer m., obere f., oberes n. "idem". Lexicalizarea unor astfel de teme condensate din compuse poate produce, în rare cazuri, modificări la finală, destinate încadrării în tipurile flexionare uzuale: rom. kil < (înv.) kilo < kilo[gram], dar genul se menține. 1.3.6. Schimbări gramaticale profunde au loc, desigur, în condensările care au drept corolar procese derivative: noul cuvânt preia, ce-i drept, sensul și comportamentul sintactic al întregii
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul -aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a V-a: a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura imperfectului unor verbe din conjugarea a II-a (scri-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
auz-i, simt-Ø/simț-i, spun-Ø/spu-i etc. Morfeme omonimetc "Morfeme omonime" Inventarul unităților morfematice este relativ redus ca realizare fonetică. Pe de altă parte, din diverse motive, ținând de istoria limbii în primul rând, diferite forme finite sau teme flexionare din flexiunea unităților lexico-gramaticale prezintă aceeași structură morfematică în dezvoltarea mai multor sensuri ale aceleiași categorii gramaticale. Morfemele corespunzând acestor sensuri gramaticale dezvoltă între ele relații de omonimie. Morfemele omonime care corespund unor categorii gramaticale distincte își fixează identitatea specifică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
directoare-le. În flexiunea nominală, omonimia la nivel de dezinență poate fi anulată de prezența morfemului pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate în interiorul acelorași categorii gramaticale. Sincretismul generează polisemia morfemelor. Astfel, în flexiunea verbală, dezinența exprimă concomitent numărul și persoana: -i (persoana a II-a + ‘singular’: cânta-i)/-ți (persoana a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al poziției de regent; în această poziție substantivele proprii admit în general numai atribute care descriu în mod concret perspectiva din care se realizează diversificarea „obiectelor” denumite: Costin cel mic/Costin cel mare; Tudor de azi/Tudor de ieri. CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVETC "CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVE" Gramatica tradițională distribuie substantivele limbii române în trei declinări, având în vedere terminația de nominativ singular nearticulat și într-o relativă corespondență cu diferențierea după gen. Declinarea I: substantive feminine terminate în -ă (casă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în această poziție substantivele proprii admit în general numai atribute care descriu în mod concret perspectiva din care se realizează diversificarea „obiectelor” denumite: Costin cel mic/Costin cel mare; Tudor de azi/Tudor de ieri. CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVETC "CLASE FLEXIONARE DE SUBSTANTIVE" Gramatica tradițională distribuie substantivele limbii române în trei declinări, având în vedere terminația de nominativ singular nearticulat și într-o relativă corespondență cu diferențierea după gen. Declinarea I: substantive feminine terminate în -ă (casă, țară), -ea (stea), -à
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate cele trei genuri: carte, frate, pronume. Tipuri de flexiunetc "Tipuri de flexiune" Clasificarea tradițională rămâne nesemnificativă și nefuncțională, întrucât nu reflectă raportul dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii. Noua ediție a Gramaticii Academiei, pornind de la diferite tipare flexionare, distinge zece clase de declinare, identificate prin alomorfele afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest tip de flexiune. Se înscriu tot aici substantivele proprii feminine variabile în funcție de categoria cazului: N.Ac.: Elena, Maria. G.D.: Elene(i), Marie(i) Realizarea concretă a celor două teme principale determină gruparea mai omogenă a substantivelor în patru clase flexionare: 1. ă/e (cu varianta ă/i): casă/case (bancă/bănci) 2. ă/i: arătură/arături 3. e/i: carte/cărți, vreme/vremi 4. Ø/le: stea/stele, mușama/mușamale, zi/zile Tipul II de flexiunetc "Tipul II de flexiune
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.Ac.V.G.D., plural). Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural determină gruparea substantivelor în opt clase flexionare: 1. -Ø/i: student/studenți, seminar/seminarii 2. -u/i: codru/codri, ateu/atei, consiliu/consilii 3. -e/i: frate/frați 4. -ă/i: popă/popi 5. -Ø/uri: toc/tocuri, zero/zerouri 6. -Ø/e: semn/semne 7. -u
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singură formă, pentru toate cazurile la singular și plural; se cuprind aici substantive masculine, feminine și neutre din declinarea a III-a și substantive masculine din declinarea a II-a. Sub aspectul dezinențelor, omonime, substantivele se înscriu în două clase flexionare: 1. -e/e: învățătoare/ânvățătoare, nume/nume. 2. -Ø/ Ø: pui/pui, ochi/ochi, sânge/sânge. Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Substantivele prezintă trei forme în cursul flexiunii; se cuprind aici substantive masculine și feminine din declinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazurile), caracteristică flexiunii substantivelor feminine, cu aceeași dezinență la singular (casă-case(i), case(le) etc.) ci în omonimia cu N.Ac. singular, caracteristică substantivelor masculine. Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural marchează distribuirea substantivelor în patru clase flexionare: 1. -e/-i/-uri: vreme/vremi(i)/vremuri 2. -ă/-i/-uri: treabă/trebi(i)/treburi 3. -ă/-e/-i: papă/pape(i)/papi 4. -ă/-e/-le: pașă/pașe(i)/pașale FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUITC "FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI" Înscris în structura sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel mai adesea metaforic) unitar și sens lexico-gramatical de adjectiv: de piatră (rece, insensibil), de geniu (genial), om cu scaun la cap (rațional), om din topor, dintr-o bucată, (somn) geamăn cu moartea (somn foarte adânc), fără pereche etc. Clase flexionare de adjectivetc "Clase flexionare de adjective" Din punctul de vedere al variabilității structurii morfematice în funcție de principiul acordului cu substantivul (pronumele) cu care intră în relații sintactice de dependență sau de interdependență, adjectivele se înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unitar și sens lexico-gramatical de adjectiv: de piatră (rece, insensibil), de geniu (genial), om cu scaun la cap (rațional), om din topor, dintr-o bucată, (somn) geamăn cu moartea (somn foarte adânc), fără pereche etc. Clase flexionare de adjectivetc "Clase flexionare de adjective" Din punctul de vedere al variabilității structurii morfematice în funcție de principiul acordului cu substantivul (pronumele) cu care intră în relații sintactice de dependență sau de interdependență, adjectivele se înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională distinge două mari clase
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]