181 matches
-
Hudson aruncând o ultimă privire admirativă. Ești al naibii de tradiționalist, Hicks. Caporalul schiță un zâmbet. ― Sunt un nostalgic. Se auzi glasul lui Apone. ― Înainte. Hicks, că tot îți place să rămâi în urmă, asiguri spatele. ― Cu plăcere, sergent. Caporalul propti patul flintei de umărul drept, balansând-o lesne în brațe, cu degetul pe trăgaci. Hudson zâmbi, făcu un semn lui Hicks și-și ocupă poziția care-i fusese indicată, în capul coloanei. Aerul era dens, saturat cu aburul volburos care aureola fascicolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Capul creaturii de coșmar se strecura prin deschizătură, iar fălcile anterioare se căscau lăsând să se vadă un sistem maxilar asemenea unui piston și înarmat cu colți tăioși! Când dinții șiroind de umoare vâscoasă înaintară spre el, Hicks băgă țeava flintei în botul monstrului și apăsă pe trăgaci. Detonația vechii arme de foc răsună în interiorul blindatului și capul spart căzu pe spate într-o jerbă de sânge-acid care ataca instantaneu ușa și planșeul vehicolului. Hicks și Vasquez se aruncară, dar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
așa, o vacă de muls pentru fiecare. Și-apoi, nu crede preacuvioșia-ta că sus, în împărăția Sa, Domnul are nevoie nu de oameni sarbezi la față, ticăliți și ofticoși, ci de oameni unul și unul, cu știință-n ale flintei, cu păcatul la cingătoare, la vedere, nu ascuns în cine știe ce ungher al trupului ori al minții. Căci lupta Celui de Sus cu Necuratul nu s-a sfârșit; dimpotrivă, ea se-ascute. — Să lăsăm judecății Domnului treburile acestea - grăi blând Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la zavera dân 6 iunie și, când s-a-ntors moderații la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata n-a fost factoru poștal care pentr-o ștampilă primește chiar și plata În limas, chirimoyas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care mă onorează. Mi-a șoptit că situațea iera beton, da i-adusese mai mulți dușmani ca păduchi și că poate Îi vine la socoteală să steie o vreme Într-o quinta uitată dă lume, unde să nu-l ajungă flintele. Cum nu-mi cade cu tronc să pierd chilipire, i-am turnat vitezoman: — Am tomna ce cauți: quinta mea Magnoliile. Nu-i prea departe pentru ăl de știe drumu, iar puhoiu dă vizcacheras Îi sparie pă străinari. ți-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi place să stau În arsenalu care Îl umple pârdalnicu. Tomna Înhățam nescai făină să-i fac gnocchi la prânz, da don César nu a perdut timpu, care ie aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-am arătat lu protectoru meu acel capolavoro. Dedulcindu-se, ăla și-a Înfipt un dinte În ea, care a cedat naintea halelii. A scuipat o singură parolă masculă, s-a pus În picioare cât iera dă estraplat și, cu flinta În dreapta, mi-a dat poroncă să cânt ultimu Ave Maria. Să mă fi vizionat cum boceam. Nu știu dacă dân dispreț sau milă, il Capo a catadicsit să lungească termenu cu niște ceasuri, da m-a somat: — În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Mihail, dar se încredea înainte de toate în intuiția sa. O dată pus în situație, era imposibil să nu se descurce, să nu dea de un capăt. De asta și fusese trimis el și nu altcineva! Dacă era de tras cu flinta, l-ar fi trimis pe George Stan, aici erau de pus la contribuție mintea și mai ales simțul aceia special al agenților de mare clasă, simțul care nici măcar nu avea nume. Cînd reacționa corect, cînd găsea "urma bună", simțea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de Dumnezeu. * Cel ce te pălmuiește, regretă că ai numai doi obraji. * Frica păzește bostănăria, dar nu și casa de bani. * Paza bună atrage atenția. * Nu aduna mai mulți bani decât poți să numeri. * Puterea stă în minte, nu în flinte. * Decât să tragi de-a surda, mai bine tragi cu durda. * Unii se joacă de-a Baba oarba fără să se lege la ochi. * Nu toate caprele fac iezi; unele fac lemne. * Nu toate broaștele orăcăie; unele scârțâie. * Nu toate
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
bălai, nu-ți oferă nici o enigmă a existenței lor de dezlegat, după concepția făcătorilor de cuvinte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale și animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase, câinii, păsările, grajdurile, grâul ca lan, grâul ca boabe (copt sau cu lapte în el), tufișurile, pâraiele, vițeii cu botul crud, mânjii, răstoacele, și toate acestea chiar și astăzi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Sibiu Jazz Festival LUNI, 5 MAI Vernisajul expoziției multimedia Focus Jazz Concurs Formații Studențești de Jazz MARȚI, 6 MAI Premierea Gala Formațiilor Studențești de Jazz MIERCURI, 7 MAI Berti Barbera & 4Given/România Carlo Nardozza Quintet/Belgia JOI, 8 MAI Antonio Flinta Trio/Italia Lasse Lindgren „Hip Bop Constellation“/Suedia VINERI, 9 MAI Djabe/Ungaria Henry Franklin/Eldad Tarmu Quintet/SUA - Israel - România La Floresta/Spania SÎMB|T|, 10 MAI Piotr Wojtasik Quintet feat. A. Jagodzinski/Polonia Jean Loup Longnon Big Band
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Obi ajungea destul de groasă, iar stratul de omăt era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu săniile pe Întinderea Înțepenită a fluviului. Să fi văzut atunci nouri de zăpadă spulberată, să fi auzit chiote și focuri de flintă În aer de dragul avîntului fără piedici prin albia uriașă!... PÎnă la urmă, lui Gheorghe i s-a dat o muncă primejdioasă: ducea poșta la cel mai apropiat oficiu, la o cale ferată, vreo 40 de kilometri spre sud. Pleca dimineața
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
i-l impunea datoria. Din cauză că fără hârtie ștampilată puteam fi considerați, cum s-ar spune, liberi ca păsările cerului și - la drept vorbind - un caz pentru tribunalul de campanie, el a pus trei bărbați în vârstă, care erau înarmați cu flinte cu alice și grenade anti-tanc, să ne ducă și să ne încuie în pivnița unei case țărănești. Unul dintre cei trei bătrâni punea preț pe faptul că era primarul satului și conducătorul țăranilor locali. Și tot ciudat e și faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lăsa învins, arată timpului cât îi poți fi de folos! Mi-e dor de codrul verde M-am săturat să vorbesc cu mine, însămi; mi-e dor de un dialog sincer, prietenesc. Plec să mă sfătuiesc cu fratele meu, codrul, flinta am lăsat-o în cui, îmi iau doar un stilou. Fug de subsolurile mizere, cu șobolani, de găștile de vagabonzi și de hiene, Perverșii ce stau în fruntea unor obști care te marginalizează și te umilesc. De indivizi ce fac
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bine legat, cu o privire azurie de te treceau fiorii când te privea și mustață răsucită ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să fie la o sută de pași în spate, dincolo de șanț, câte un sac, ladă sau coș din fiecare fel de marfă! S-a înțeles? Nu așteptați să vă miruiesc cu câte un glonte în frunte!”... În spatele convoiului, cumpănindu-și flinta, se afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât cât ai da de dușcă o ulcică cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în pădure! De aici nu plecați decât când soarele va fi de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care nu găsea răspuns. „Am fost eu mai obosit ca de obicei? Sau?... Dacă este adevărat că muierea se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea ca uns! „Ei, lasă, că vă descânt eu de șopârlaiță!” - și-a zis hangiul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Asta dovedea că hangița îl aștepta... Dar cum să intre? Îi pierise curajul parcă. Lui, căruia nu-i era teamă nici de o pușcă îndreptată spre el. Atunci se baza pe iuțeala cu care putea mânui cele două pistoale sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în vorbă unul din concentrați. ― Tu ce crezi? Eu zic căăă... nu-i spune - a presupus un altul. ― Cine știe ce-i în sufletul și în mintea omului? Mai ales când îi vorba de un lotru care trage cu pistolul sau cu flinta fără să clipească. Da’ să-l lăsăm pe povestitor să pășească mai departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eram băietan tânăr, începu Calistrat să vorbească dintr-o dată, tata m-a luat cu el pe munte. Nu mi-a zis nimic când am plecat de acasă, dar l-am văzut cum pune în desagă cornul cu pulbere, plumbii și flinta cu care mergea uneori la vânătoare. M-a dus acolo, unde am fost noi ieri, la gura minei părăsite. Ne-am așezat, și-a aprins o țigară, după care mi-a spus o poveste. La fel voi face și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tata avea două cazmale, probabil le găsise în baraca lui Fritz. În spatele ei, ne-am apucat să săpăm o groapă. N-am putut s-o facem prea adâncă, pentru că stânca era foarte aproape de suprafață. Imediat ce am terminat, și-a încărcat flinta și mi-a spus să aduc catârii acolo pe rând, câte unul. Le-a pus țeava sub ureche și i-a împușcat pe amândoi. Au căzut secerați în groapă după care am început să-i acoperim cu pământ, am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să încalțe sandale de paie noi. Nu purtați sandale cu curelele desfăcute după mersul pe drumurile de munte. Dacă baretele s-au rupt, legați-le îndeajuns de strâns astfel încât, dacă se udă, să nu vă roadă picioarele. Pușcași, tăiați fitilele flintelor la lungimea de un picior și legați-le în mănunchiuri de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
valuri, se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea atent, până când, în sfârșit, dădu comanda: — Foc! În clipa aceea, împușcăturile dezlănțuiră un vuiet asurzitor și un zid de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răstimp de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]