367 matches
-
Folclor. Tom VI) "Muzica bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei". [Melos]. Îngrijitor de ediție Alexandru Dimcea. București, 1997 "Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români". București, Edit. Muzicală, 1999 "Florilegiu sau crestomație de cântări religioase - compozitori români din sec. XV-XVIII," Edit. Muzicală"," 2002 Ediții "Timotei Popovici - Coruri". București, ESPLA, 1957 (ediția I); idem, București, Edit. Muzicală, 1970 (ediția a II-a) "Lieduri și arii din opere și operete". București, Edit
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
reconstituire a atmosferei de epocă din Balcani, într-o proză relevabilă prin tăietura frazei, a istorisirii și prin câteva caractere puternice. SCRIERI: Căntitsi tră armănami - Cântece pentru aromâni, îngr. și pref. Tiberius Cunia, Syracuse (SUA), 1992; Golgota românească, București, 1995; Florilegiu, București, 2000; Arăzgănseri, îngr. și pref. Dina Cuvata, Skopje, 2002; Vulturii Pindului, București, 2002. Ediții, antologii: Lucian Blaga, Puizii aleapti, Fayetteville, NY - Constanța, 1995; ed. 2, postfață Hristu Cândroveanu, București, 2000; Mihai Eminescu, Poezii, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
pe fața căruia tuleile abia se transformau într-un păr bărbătesc se ascundea un veritabil viitor scriitor. Suferința, zice acesta, este singura care duce la creație. În mediul searbăd în care se vede aterizat, tânărul Codreanu are parte de tot florilegiul existențial: angoasă, plictiseală, dragoste trecătoare, trădare, dușmănie, prefăcătorie, o căsnicie ratată și, în sfârșit, marea iubire. Apare femeia mult visată și așteptată, menită a acoperi parte din golul sufletesc al autorului. Ea poartă numele de L.(Lina) și coincide cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realism, vrem povești cu zâne și pitici, cu personaje „larger than life“, cu indiana joneși și star trekși. Perfect, și eu aș vrea ca filmul să fie o industrie în România și să avem, vorba celor de la România Actualități, un „florilegiu de genuri cinematografice“. Și mie mi-ar plăcea ca minimalismul ăsta să nu devină o modă, un refugiu pentru cei care n-au nimic de spus și care se fac minimaliști că se poartă. Dar aș vrea să avem totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
realism, vrem povești cu zâne și pitici, cu personaje „larger than life“, cu indiana joneși și star trekși. Perfect, și eu aș vrea ca filmul să fie o industrie în România și să avem, vorba celor de la România Actualități, un „florilegiu de genuri cinematografice“. Și mie mi-ar plăcea ca minimalismul ăsta să nu devină o modă, un refugiu pentru cei care n-au nimic de spus și care se fac minimaliști că se poartă. Dar aș vrea să avem totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
du-te-vino, trece de la un autor la altul, dar frecventează întotdeauna aceleași pajiști. Florilor moderne sau contemporane, el le preferă cele vechi. Pentru una sau două referințe la Tasso, la Machiavelli, la Buchanan, la Luther sau la Monluc, câte nume din florilegiul păgân! De altfel, pe grinzile „librăriei” sale, ca pe un fel de cer plin de constelații deasupra capului său, el a pus să i se graveze cincizeci și șapte de citate care, cu excepția unei fraze din Michel de l’Hópital
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
echivalează foarte adesea cu evitarea situațiilor expuse unor neplăceri destul de ușor de identificat: căsătorie, paternitate, responsabilități publice și private, bogăție, onoruri, glorie - tot atâtea capcane pe care e bine să le ocolești dacă vrei să-ți prezervezi seninătatea. Acesta este florilegiul de vederi profilactice la care aderă Montaigne... Și totuși, nici chiar evitarea tuturor acestor situații expuse problemelor și deci suferințelor nu te pune la adăpost de necazuri: ar fi prea simplu! Pentru că moartea, boala și alte lovituri ale soartei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
În opera lui Geoffrey Chaucer, misoginismul epocii medievale este reliefat și combătut cu putere, deși nu foarte coerent, de către târgoveața din Bath, care ia atitudine decisivă, încercând să respingă învățăturile clericilor privind răutatea femeii. Aceste opinii erau adunate în adevărate florilegii în perioada medievală, bărbații le foloseau drept arme pentru subordonarea și claustrarea femeilor. Târgoveața din Bath se opune oricărei ordini, constrângeri sau autorități, atacă tradiția ce o forța să-și nege instinctele, este cu siguranță o feministă convinsă. Devine o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pot fi asimilate cu elemente ale ospitalității. Moto-ul ar putea fi oaspetele de onoare, citatul oaspetele de marcă în timp ce aluzia doar un oaspetele de-al casei; pastișa ar avea de a face cu darul de sine, în timp ce culegerea și florilegiul evocă banchetul. Traducerea, practică textuală în palimpsest, după Genette, pune tulburător problema ospitalității străinului care este textul tradus și secole de-a rândul traducătorii și teoreticienii vremii n-au înțeles respectul față de textul străin și stranietatea lui, sacrificându-i-o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un alt gen, uneori chiar într-o altă artă. La acestea am putea adăuga pastișa în care se contopesc în mod fericit invitația acasă și darul de sine și totodată darul total și conjuncția amoroasă, banchetul dat de culegere, antologie, florilegiu sau neospitalitatea parodiei. Imitația și continuarea pot fi privite ca un dar de sine, ca o primire vecină cu adopția, în care raportul între același și altul se pune în termeni de circularitate. În fine, dacă antologia, florilegiul, culegerea constituie
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
culegere, antologie, florilegiu sau neospitalitatea parodiei. Imitația și continuarea pot fi privite ca un dar de sine, ca o primire vecină cu adopția, în care raportul între același și altul se pune în termeni de circularitate. În fine, dacă antologia, florilegiul, culegerea constituie un banchet, ne vom gândi și la primirea și găzduirea pe care le alcătuiesc povestirea cu ramă, anagrama, acrostihul, povestirile unele în altele, cuvântul umplut, expansiunea, traducerea, transpoziția dar și la refugiul-ascunzătoare care este pentru anagramă și acrostih
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
va fi distins cu Premiul Frontieră Poesis. Îi apar și alte versiuni la cărți de poezie românească - Psaumes de Magda Cârneci (1997, în colaborare), L’Appel du nom de Cezar Baltag (1999, în colaborare cu Alain Păruit și Ilie Constantin) -, florilegiile Une Anthologie de la poésie moldave (1996, în colaborare cu Alain Păruit și Cornelia Golua), Romanian Poets of the 80’s and 90’s (1999, în colaborare cu Alain Păruit pentru partea franceză a antologiei) și Comme dans un dessin de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
Repere bibliografice: Perpessicius, Alte mențiuni, III, 202-206; Constantin Pricop, Etape critice, CL, 1976, 3; Dan Grigorescu, Michelangelo, „Sonete și crâmpeie de sonet”, CNT, 1976, 14; Emil Manu, „Călătorie spre transparență”, RL, 1978, 17; Lit. rom. cont., I, 537; Dan Grigorescu, Florilegiu de poezie franceză, CNT, 1981, 40; Piru, Debuturi, 193-194; Françoise Escoffier, „Lirică franceză modernă” par C. D. Zeletin, „Revue des deux mondes”, 1982, august; Radu Cârneci, Marele florilegiu, LCF, 1983, 27, 28; Emil Manu, „Ideograme pe nisipul coridei”, RL, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
spre transparență”, RL, 1978, 17; Lit. rom. cont., I, 537; Dan Grigorescu, Florilegiu de poezie franceză, CNT, 1981, 40; Piru, Debuturi, 193-194; Françoise Escoffier, „Lirică franceză modernă” par C. D. Zeletin, „Revue des deux mondes”, 1982, august; Radu Cârneci, Marele florilegiu, LCF, 1983, 27, 28; Emil Manu, „Ideograme pe nisipul coridei”, RL, 1983, 31; Emil Manu, „Andaluzia”, RL, 1987, 9; Alexandru Balaci, Poezia lui Michelangelo, RL, 1987, 13; Ecaterina Țarălungă, Desprinderea esenței, CNT, 1987, 22; Rotaru, O ist., III (1987), 237-240
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
Ion Pillat și Al. Donescu, include apeluri patetice de ajutorare urgentă a fraților de peste Prut, aprig loviți de secetă; Toamne și podgorii românești (în numărul 9), precedat de o tabletă a lui Tudor Arghezi, Lumina de toamnă, și conținând un florilegiu din poezia lui Mihai Eminescu, N. Iorga, Al. Macedonski, Cincinat Pavelescu, Adrian Maniu, D. Anghel, I. Buzdugan, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Lucian Blaga, Elena Farago, St. O. Iosif, G. Topîrceanu, Al. O. Teodoreanu, Volbură Poiană-Năsturaș, Nichifor Crainic, Virgil Gheorghiu, N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
în culegeri antologice, cum probabil se întîmpla și cu predicile. într-adevăr, și corpus-ul predicilor autentice ale lui Augustin, care fusese alcătuit de benedictinii din congregația San Mauro prin combinarea unor culegeri precedente, a fost mărit prin descoperirea unor florilegii cu noi omilii de către G. Morin și C. Lambot prin 1930 și, foarte recent, de către Dolbeau. De fapt, abia începînd cu secolul al XVI-lea a fost adoptat, în cazul lui Augustin și al altor scriitori antici, criteriul privitor la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a scrie această operă, el compusese Obiectiones, unde îl acuza pe Augustin de erezie, fapt care îl făcuse pe Prosper să se ridice împotriva lui (cf. p. 000). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta ale lui Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuia să-i servească la combaterea lui Nestorie. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 8. Faustus de Riez Originar din Britannia, născut probabil în primii ani ai secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Stejar). în orice caz, trebuie să se fi bucurat de o educație serioasă, atît profană cît și teologică, deși multe din trimiterile care se găsesc în operele sale (în special în scrierea contra lui Iulian) provin mai degrabă din florilegii decît din lectura directă a autorilor. La moartea lui Teofil, la 15 octombrie 412, Chiril i-a luat locul în cîteva zile, după confruntările dintre facțiunea sa și aceea a arhidiaconului Timotei. Voința de a-și consolida puterea l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au făcut acest lucru înaintea lui, însă speră să poată spune ceva nou și (așa afirmă în comentariul la cei 12 profeți) să contribuie la clarificarea pasajelor obscure ale discursului profetic. Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229) și florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului atestă că Chiril a comentat și Psalmii, iar în unele manuscrise ce conțin serii de pasaje biblice s-au găsit și comentarii fragmentare la diverși Psalmi (pînă la 119) ce apar sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrieri, și opera dedicată lui Theodosius, cu titlul De recta fede, cu precizările respective: ad Theodosium; ad Dominas (= Arcadia și Marina); ad Augustas (Pulcheria și Eudocia, care aveau acest titlu). Ultimele două corespund exact intenției din introducere: e vorba de florilegii de texte biblice, cele mai multe neotestamentare, însoțite de scurte comentarii. La începutul Ad Dominas, Chiril a adăugat, așa cum face de obicei, o serie de fragmente extrase din scrierile „sfinților părinți ce au trăit înaintea noastră”, începînd cu Atanasie, unde apare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. însă genul literar cel mai caracteristic al epocii este florilegiul dogmatic. Producția marilor teologi din secolul al IV-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril recursese pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
marilor teologi din secolul al IV-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril recursese pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile teologice; un florilegiu se găsește în Apologia celor douăsprezece anatematisme, altul a fost prezentat de Chiril la conciliul de la Efes. El se folosise deja de culegeri de origine apolinaristă ce conțineau pasaje din Diodor din Tars și Teodor de Mopsuestia. Ideea unui permanent
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ci și cele din secolul al II-lea sînt interpretate ca și cum s-ar inspira din doctrina naturii unice sau a celor două naturi. După cum am arătat deja, disputele postcalcedoniene au în general aspectul unui conflict în jurul moștenirii lui Chiril, iar florilegiile conțin multe pasaje din operele acestuia; Sever de Antiohia a scris o confutațiune a unuia dintre ele, de orientare difizită, compus din 244 de texte ale lui Chiril (cf. p. 000). Desigur - așa cum chiar Sever s-a străduit să demonstreze
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
străduit să demonstreze -, exista tendința de a denatura pasajele, separîndu-le de contextul lor, sau chiar de a crea falsuri; în secolul al V-lea, apocrifele au fost totuși puțin numeroase, cu excepția falsurilor apolinariste, intenționat folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. însă aproape că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost totuși puțin numeroase, cu excepția falsurilor apolinariste, intenționat folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. însă aproape că nu există scriere dogmatică în care să nu existe și un apendice cu „opinii ale Sfinților Părinți”. Acestea tind tot mai mult să aibă întîietate în raport cu trimiterile la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]