56,882 matches
-
Trăia împăcat cu sine și fără de greșeală față de semeni, față de conștiința sa. Într-o bună zi, din seninul clipelor, s-a pogorît asupra lui Iov un șir de nenorociri: copiii îi mor, toți, sub dărîmăturile casei în care se ospețeau, focul și hoții îl lasă fără turme și herghelii. Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat." Aceste vorbe se auzeau din gura bietului Iov și niciodată ocară sau lepădare. Mai mult, Iov se îmbolnăvește rău. A șasea plagă
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
o boală asemănătoare cu lepra, termenul grecesc desemnînd o explozie de inflamații purulente și dureroase pe toată suprafața corpului, îl chinuie cumplit. În afara orașului, se afla un loc în care se depozitau gunoaie. Din cînd în cînd, li se dădea foc. Textul ebraic îl așază aici pe Iov, "în mijlocul cenușii" sau "printre cenuși". Aici îl găsim și noi. O imagine majoră, care mi-a fixat spectacolul în memorie, este spațiul în sine, spațiu în care toată povestea spusă sau nespusă a
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
practică o discriminare a minorităților, disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea e atît obiectiv, cît și subiectiv. Simțind nevoia de a-și abandona eul sau, mai bine-zis, eurile succesive ori simultane, scriitorul adoptă la un moment dat el însuși identiatea... englezească, precum o exasperare a ficțiunii
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
este adevăr și ce nu este, Milton, în Areopagitica, în anul 1644, scriere tălmăcită de Mirabeau în ajunul revoluției franceze cu titlul direct, politic incendiar, Despre libertatea presei, avea să lase pe cerul întunecat al Europei, însemnată cu litere de foc, fraza: Libera comunicare a ideilor și părerilor este unul din drepturile cele mai prețioase ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească în mod liber. Lucru petrecut tot în Anglia, întregind astfel Magna Carta Apud
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
Teodor Tanco Afară ninge liniștit,/ În casă arde focul;/ Iar noi pe lângă mama stând,/ De mult uitarăm jocul". Strofa aceasta și încă trei le învățasem acum 70 de ani în clasa a II-a primară, din cartea de citire. Și cum să nu fi reținut de atunci numele lui
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
nr. 3, p.1. Concluzia e amară: nici scriitorii clasici nu sunt onorați cu ediții de opere complete; și avertizatoare totodată: e timpul să se facă asemenea ediții, până când nu e prea târziu... Tot ninge-afară liniștit, Și-n casă arde focul, Iar- pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. E noapte. Patul e făcut, Dar cine să se culce? Iar mama ne spunea de Crist, Cu glasul rar și dulce, De Crist, cum s-a născut în frig În ieslea cea
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
spună dacă o căutase cineva. Doamna Anita voia ca fata să se scoale cît mai puțin din pat. Prima oară cînd Susana le deschisese ușa galeriei ce dădea spre grădină, a făcut-o fiindcă avea nevoie de ei: se stinsese focul în sobă și le-a cerut să-i aducă din șopron cărbuni, și i-au adus. Alteori se duceau fiindcă le cerea ceva de citit sau frunze de eucalipt pentru oala care fierbea pe sobă; fiindcă îi făceau rău florile
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
opulenței. De la luxuriantă la luxura nu e decât un mărunt pas, ce poate fi săvârșit chiar și pe nesimțite. înseamnă desfrâu, iar desfrâul - vorba lui Neagoe Basarab - "în bucatele cele multe se ațâță", așa cum "cu lemnele cele multe se face foc mare". Se spune ca omul la tinerețe trebuie să se ferească de desfrâu. Dar omul matur? Ori cel bătrân? Sunt ei oare absolviți de pândele voluptății frenetice, luxuriante, consubstanțiale acelui egoism ce omoară tot ce-i blând și elevat? Ba
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
ucisătură, ucigătură), ca și termeni expresivi din anumite categorii semantico-lexicale (numeroase sînt, în acestă zonă a vocabularului, numele populare pentru diavol: ucanel, ucigaie, ucigan, sau substitutele eufemistice din tiparul ucigă-l crucea (ucigă-l toaca / tămîia / pietrele / bolovanii /vederea / mînia / focul / întunericul etc.). Remarcabilă e mulținea de sensuri a unor cuvinte fundamentale - a umbla, a (se) uita, a umple, umbră, urmă; merită să fie cunoscută și bogăția de expresii și locuțiuni înregistrate la cuvintele-titlu unde, unghie, ureche. Între toate acestea, semnalez
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
cea mai precară dintre toate. Modificările survenite în limbaj șterg sensurile laterale și nuanțele; pagina "perfectă", constând tocmai din aceste delicate valori, este aceea care se tocește cu cea mai mare ușurință. Dimpotrivă, pagina care poartă vocația nemuririi poate străbate focul eratelor, al versiunilor aproximative, al lecturilor neglijente..." Idei surprinzătoare la un autor în ale cărui scrieri de un puternic exercițiu al formei, se pot citi mai mult pagini perfecte. E ceva tipic pentru un scriitor de o asemenea anvergură intelectuală
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
o căutare a universalului. Și aici Claudel urmează pilda spiritului medieval: In esse uno non est ordo - în a fi singur nu există ordine - spunea Meister Eckhart. Există o forță obscură, o occulta virtus în natură, care urăște, consumă ca focul orice formă izolată, neangrenată într-un întreg: totul e în legătură cu toate". Mixtura dintre idealism și persuasiunea mobilizatoare e incontestabilă. Încheierea unui eseu dedicat lui Sartre are o factură învederat convențională: "Totuși, efortul său din ultimii ani de a lichida o
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
pricina, semnalează cîteva toponimice care ar putea fi indiciul pentru existența, în vechime, la noi, a agriculturii montane. Există în munții Făgăraș un loc numit Arsurile, în muntele Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar nu de agricultură ar fi vorba, ci de creșterea vitelor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
apriga, în fond, dorință de a mai fi, care pretinde timpului încă o creditare: "Pe treapta cea de jos a scării/ mai poposesc pentru-un răstimp./ Nu mai e vreme să mă plimb/ până la malurile mării(...) atât cât să dau foc țigării/ și-n fumul ei, ca într-un nimb/ să lunec dincolo de timp/ spre pragul cel de sus al zării// Pe treapta cea de jos a scării." Dansant, cu reverențe, de felul său, rondelul se potrivește puțin cu "chipul știut
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
discret, unde este Piața Venceslav. A tresărit, apoi probabil că mi-a citit intențiile oneste (și anti-comuniste) și pe furiș mi-a spus că nu trecuserăm pe acolo. I-am spus că vreau să văd locul unde și-a dat foc Jan Palach. A mormăit ceva - cu simpatie - dar, evident, ne feream amândoi de agenții secreți, fie ei români, fie ei cehi. Au urmat alte zile, cu vizite și mese stropite copios cu bere Budvar, și a sosit ziua plecării. Ne-
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
al Galei. De la Villon la Apollinaire și de la Maurice Scève la Valéry, de la trubaduri la lionezi și de la poeții Pleiadei la romantici, ca și de la damnați la suprarealiști, poezia franceză a știut să întrețină - chiar și laborios cînd era nevoie - focurile unor sărbători ale Verbului". Dar cele mai caracteristice aprecieri în acest sens sînt rîndurile dedicate lui Balzac, nu doar un autor "cezaric", ci unul de-a dreptul demiurgic, ducînd mai departe decît ceilalți procesul plăsmuirii literare precum un analogon al
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
de apă. Stalactitele străluceau: unele erau ca de sidef, în altele se amestecau roșul și verdele ca în tabloul unui pictor. Tăcerea era necuprinsă, dar se presimțea o vibrație tainică, de parcă într-adevăr am fi fost mai aproape de miezul de foc al pământului. - Mi-e frig, a spus ea după un timp. Când ne-am întors, el își continua lenta și meticuloasa pregătire a aparatelor. - Mie mi-e frig, i-a spus ea, și mi-e foame. De ce nu ieșim să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pe urmă o să te culci. A arătat spre casă și a dat din mână. - Pe ea era mai bine să n-o deranjăm. S-o lăsăm cu ale ei. Pesemne că cercetează. Am mâncat cu poftă. Am uitat să aprind focul și grămada de vreascuri se odihnea la câțiva pași de noi, ca un arici uriaș. Când am isprăvit cina, el s-a ridicat și a coborât câțiva metri uitându-se la hardughie mai de aproape, parcă șovăind. S-a întors
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
de la hardughia care coborâse din cer. Se auzea un murmur nedeslușit de glasuri și din când în când răsuna câte un hohot de râs. Lumina dinăuntru era la fel ca înainte, gălbuie și tremurătoare. Am căutat chibriturile și am aprins focul. Flăcările s-au înălțat luminând dintr-o dată în jur coliba, cortul, catârul adormit și bagajele. Dincolo de ele, totul era cufundat în beznă. La căldura focului am ațipit iarăși și m-am trezit abia când a apărut ea în marginea cercului
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
dinăuntru era la fel ca înainte, gălbuie și tremurătoare. Am căutat chibriturile și am aprins focul. Flăcările s-au înălțat luminând dintr-o dată în jur coliba, cortul, catârul adormit și bagajele. Dincolo de ele, totul era cufundat în beznă. La căldura focului am ațipit iarăși și m-am trezit abia când a apărut ea în marginea cercului de lumină roșiatică. M-am ridicat și am alergat spre ea. - Ce s-a întâmplat? Cine sunt oamenii ăștia? am întrebat-o. Ea a zâmbit
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
întrebat-o. Ea a zâmbit. Avea obrajii îmbujorați. Și-a trecut mâna prin părul meu. - De ce nu dormi? Hai, du-te la culcare. A desfăcut fermoarul și a intrat în cort. El s-a trezit și a început să mormăie. Focul se stinsese și era o noapte fără lună. Întunericul era acum nepătruns. Am intrat în colibă și m-am trântit pe laviță, dar n-am putut să dorm. Zgomotele nopții, ușoare și profunde totodată, dar mai ales amintirea acelei hardughii
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
țara noastră în calitate de cercetător, ca etnolog, al culturii și civilizației noastre rurale, încă de la începutul anilor '70. Câteva stagii petrecute în România - în Maramureș, Oltenia și Bucovina - au fost fructificate îndeosebi în două cărți de referință: una, apărută în 1994, Focul viu, rudenia și ritualurile ei în Carpați, și cea proaspăt ieșită în traducere românească, publicată doar cu doi ani în urmă, la Presses Universitaires de France. La data primei sale vizite la noi, Dl Jean Cuisenier era deja directorul Muzeului
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
Cluj. Este, cred, o excelentă ocazie pentru a retrasa oarecum istoria contactelor Dv. cu civilizația și cu cultura tradițională românească și cu România în general. Știu că ați publicat deja, în 1994, o carte care se numește Le feu vivant (Focul viu) la Presses Universitaires de France, iar Memoria Carpaților a fost publicată de aceeași editură în anul 2000. Așadar, cum vedeți acum drumul Dv. spre România și tradițiile sale? Dacă mă uit înapoi, adică cu mai mult de treizeci de
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
de asemenea, pentru familii, să-i înzestreze cu mijloace de existență, cu pământ, cu locuință, - toate acestea mă conduceau spre investigarea unui ansamblu social larg, organizat de relațiile de rudenie. Erați, așadar, obligat oarecum să ieșiți din tematica volumului Dv., Focul viu, consacrat exclusiv relațiilor de rudenie și să vă lărgiți câmpul cercetării... Desigur... Deoarece relațiile de rudenie, relațiile de organizare socială, funcționarea societății locale în ansamblul său, asocierile de ciobani, de crescători de oi, precum cele pe care le-am
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
pădurii, care mi s-a părut a fi foarte departe de înalta cultură ecleziastică. Fiindcă aici se perpetuau totuși practici cu totul străine de acea cultură. Așa se face că, atunci când turmele sunt conduse, primăvara, la munte, are loc aprinderea focului viu, care nu are nimic de-a face cu cultura ecleziastică. Tot așa, practica jocurilor funerare. în timpul celor trei zile cât durează ceremoniile în casa mortului, are loc priveghiul, care nu e doar un priveghi condus după regulile practicii creștine
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
să rostească texte mai structurate, cu mult mai lungi. Am cules texte mai mari de două sute de versuri... Ea e, desigur, cu mult mai distantă, nu trăiește emoția... Dacă e vorba, așadar, să aruncați o dublă privire spre cartea Dv., Focul viu, și către cealaltă, care tocmai s-a tradus, Memoria Carpaților, cum le puteți raporta una la cealaltă și ce aduce nou, după părerea Dv., această ultimă carte? Cum situați această carte în ansamblul cercetărilor Dv. privitoare la România? Prima
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]