170 matches
-
ape tulburi. Recunosc, cu cât îmbătrânesc, cu atât devin mai prudent; evit numele proprii, caut epitetele cele mai palide și expresiile cele mai benigne, fie ele, uneori, și ambigui; nu mai spun lucrurilor pe nume - Doamne ferește! - și încerc să mă fofilez printre verbe... — Mai bine te lași de scris... îmi șuieră la ureche alter-egoul meu. Citirea acestor câtorva 22 mi-a lăsat un sentiment ciudat. Și nu mă îndur să-l numesc, de teamă că voi fi înțeles greșit. Ori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
la mine, ca să zic așa. Înțelegeți? Dar, în ceea ce vă privește, mă voi strădui să găsesc un alt mesaj, la fel de cuceritor ca și acesta pe care tocmai l-ați descifrat. Toinette era pentru a doua oară dezamăgită. Bărbatul i se fofila printre degete. Procurarea unui amant se dovedea a fi o treabă cu mult mai complicată decât își imaginase citind cărțile maestrului preferat. Disperată, aruncă o privire spre ucenicul pictorului, dar Luciano i se păru cam prea serios, chiar respingător. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și Daily News, iar Buzz a stat cu frica-n sân toată săptămâna și l-a silit pe Fud să stea cuminte în pivniță, ducându-i whiskey, sandvișuri cu salam și reviste porcoase șutite de la Moravuri. Uite așa s-a fofilat atunci, grație carismei lui de față palidă cu mațe pestrițe și a unei bafte chioare, iar mai-marii din poliție nu au aflat niciodată că un tip mort jefuise magazinul de spirtoase Happy Time, condusese un La Salle furat până în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Îmi voi lăsa pistolul pe pat. CAPITOLUL XII Un tip evadează din închisoarea orașului francez Bourges, așa cum se evadează; taie cu o pilă gratiile celulei și coboară pe fereastră folosind o funie confecționată din cearșafuri. Ajuns în curtea închisorii, se fofilează până la un zid înalt - cum e și firesc - de 7 metri. Îl escaladează: descoperă o bicicletă, o încalecă și - așa cum scrie la carte - o întinde mâncând pământul. Pe urmă - mașina jandarmeriei se avântă pe urmele lui și evadatul, observând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mai târziu a ajuns și ea să-și dorească să afle pe cine vedea Naji atunci când se uita la ea. Voia să-i fie prezentată. Naji era așa de ocupat cu munca încât lui Irene îi era simplu să se fofileze. Inițial, a ignorat senzația de greață care îi invada stomacul de fiecare dată când se întâlnea cu vreun băiat frumușel pentru o partidă scurtă; și-a pus rezervele pe seama înaltelor standarde morale ale personajului muribund din telenovelă. Dar, după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
umple pagini întregi din Avanpostul de Danzig și unde toți polonezii erau tratați drept asasini, orice faptă a germanilor mi se părea o dreaptă răzbunare. În orice caz, critica mea era îndreptată împotriva unor ștabi din partidul local, care se fofilaseră cu lașitate de la serviciul militar pe front și care, după marșuri prin fața tribunelor, ne plictiseau cu discursuri goale abuzând în permanență de numele sfânt al Führerului, în care noi credeam, nu, în care eu, cu netulburatul meu obicei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schițând pași de dans și, în cea mai frumoasă germană literară, spune „Da, vă rog“, atunci s-a zis cu tine, nu mai există întoarcere, ești legat, fiindcă ți se pune inevitabil zgarda de gât. Nu mai poți să te fofilezi; mai mult chiar, începe să se apropie de tine, palpabil, și să se transforme în persoană în carne și oase, cineva care poartă un nume care, până acum, nu fusese scris decât în aer. Iar atunci când am reușit totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timpul asupra lui?” „Exact”, spunea chipul. „De ce vă prefaceți că nu știți nimic? De ce vă ascundeți după propriul dumneavoastră deget arătător? Și de ce vorbiți atât de eufemistic despre inginer? În sinea dumneavoastră Îi spuneți altfel...” „Observ că și dumneavoastră vă fofilați să-i rostiți numele cu voce tare...” „Normal”, răspunse chipul. „Eu sunt doar reflexia dumneavoastră. O imagine și atât. Nimic mai mult... Numiți-l dumneavoastră și am să-l numesc și eu...” „Vorbiți de Satanovski?” „Exact”, răspundea fața. „De Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tras de pulpană spre nenorocitul de „eu” și sunt gata să-l scot din postura comodă de mesager. - Cum să nu fiu? Nu mi-aș fi permis! Noi... Mi-a spus să-ți transmit că nu e corect să te fofilezi. Că noi toți am muncit... Ochii lui ca rântașul capătă o brumă de strălucire în vreme ce-mi reproduce cuvintele șefului. De fapt, îi invidiez sincer pe inșii ăștia. De-aia și casc gura la ei. Cum reușesc oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe socră-miu, pe onoarea mea. N-am crezut că o să-mi facă el mie așa figură dureroasă, că se va suci el așa, precum titirezul și va da cu votul În Băsescu. Știți că eu simpatizez cu pedeleul, nu mă fofilez, nu sunt ipocrit, Însă socră-miu se dădea de ceasul morții acu’ cinci ani și a zis că el nu freacă puntea pe vaporul marinarului, că el e cetățean cu simț de răspundere și nu suportă matrozii, că merge pe mâna
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
deschizătură laterală și mă uit la lume. Toți se plimbă încoace și‑ncolo, într‑o vânzoleală generală și nimeni nu mă vede. Lângă intrare stau aliniați Tom, Lucy și părinții lor, dar nici moartă nu mă duc acolo. Așa că mă fofilez spre o masă goală, mă așez, după puțin timp vine o chelneriță și îmi dă un pahar cu șampanie. Rămân acolo o vreme, șorbind câte puțin, și mă uit la lume, simțind că încep să mă relaxez. Aud un foșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era deosebit de tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna în aer, pierzând contactul cu solul. Jones, o zbughi afară pe sub picioarele Brett. Zburlit de frică, se fofilă printre Ripley și Parker care alergaseră auzind urletul, Dădură buzna în antrepozit fără să mai stea de gânduri și văzură picioarele lui Brett cum se zbăteau în gol. Ridicând ochii avură o ultimă viziune fugitivă a două tălpi înghițite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
meargă, mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te târăști. Se aplecă și intră. Țeava era mai strâmtă decât nădăjduise. Cum reușise monstrul pe care-l descriseseră Parker și Ripley să se fofileze înăuntru, nu-și putea închipui. Deh, viitorul va lămuri acest lucru! Tare ar fi vrut ca țeava să fie din ce în ce mai îngustă. Poate că în graba de a scăpa, creatura s-o fi înțepenit pe undeva. Ar fi mult mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
venit de hac lui Danton. Adevărul e că lătra cam tare. — Așa e, confirmă Lionel, fără să știe exact despre care Danton e vorba până la urmă: revoluționarul sau buldogul? Când să încerce să-și ia la revedere și să se fofileze în parc, portăreasa îi spune, conspirativ: — Ieri au fost iar... De la direcția de migrații... Ultima verificare... V-am dat niște referințe... După ce primiți cetățenia, ați putea candida ca primar în Angers. — Mulțumesc, madame Agnès, nu trebuie exagerat. Vreau să fiu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Amicul tău, Gustav, unde e? Hm! spuse Mihai Dinu plimbându-se agitat și aruncând catalogul pe catedră. Se exprima așa cum fusese, era și va fi în toate trecuturile, prezenturile și viitorurile repetabile, nervos. Un nemernic! A știut întotdeauna să se fofileze. Dar acum i s-a înfundat, deși l-am avertizat de mii de ori s-o lase mai moale, doar o viață avem și noi o împrăștiem. Ce-a făcut? întrebă Mioara. Ceea ce mă așteptam! răspunse Mihai răspicat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
privesc nesigur. Nu Înțeleg ce vrei să... — Au existat anumite - Își drege glasul - situații și momente În care te-ai prefăcut doar că Îți produc plăcere ? O, Doamne. Te rog, nu mă Întreba asta. — Știi, chiar... nu-mi amintesc ! mă fofilez. Adevărul e că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi ! zice, brusc Înflăcărat. Încep o nouă relație. Și mi se pare cât se poate de normal să... Învăț din greșelile trecutului. Îi privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aia și bretonul foarte lung. Eram și eu hippy fără să fi știut sau să fi vrut. Așa că, de fiecare dată când ajungeam, după lungi peripeții, că locuiam departe de facultate și cu hainele alea nu era ușor să te fofilezi în tramvaiele irealist de ticsite, pe terenul unde „făceam“ armata, știam că voi auzi ofițereasa urlând la mine că iar n-am coafura regulamentară. Și mai era o chestie cu chipiul ăsta - sau poate numai în amintirile mele e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fie adevărate. N-ar fi fost uimit să afle că Bull era doar un escroc. — Și unde naiba ai fost în ultimele nopți? Ne-am distrat de minune. Ăsta a fost cel mai de succes turneu și tu te-ai fofilat în fiecare seară după câteva păhărele. — Mda, păi... Dave. Trebuie să-ți fac o mărturisire. M-am văzut cu o păsărică. (Pentru Bull, era incredibil de ușor ca, la nivel mental, să-i schimbe lui Alan hainele și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bar.) Și e cam măritată. Gillis fu surprins să-și dea seama că e ușurat de mărturisire. — Păi și de ce n-ai zis nimic? Ce naiba, am fi înțeles cu toții. Of! Băieți, Johnnie a călcat un pic strâmb. De asta se fofila el în turneu. Membrii echipei Wanderers începură să chicotească. Tipi mari, siguri pe ei, îmbrăcați în pulovere. Bull era apreciat pentru constituția lui atletică. Pentru că înscrisese așa de multe puncte, chiar dacă încă se resimțea după noaptea de dinainte. Fusese bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ziceai că ție nu ți-e frică! i-o întoarse Victor și, zărind-o, printre fetele din amfiteatru, pe Felicia, o salută, făcându-i un semn cu mâna. Dobrescu îngăimă o scuză, mai stătu pe acolo câteva clipe, apoi se fofilă printre studenți și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are familie grea, săracul... Cineva le vesti studenților că aveau printre ei și colegi de la alte facultăți și atunci între grupul lui Tase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a așezat în cel mai prăfos și întunecat ungher să-i facă rău): Da, domnișoară... Mai bine nu mai continua. S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii mamei ei. - Dar nu asta te-a speriat așa de mult... Jeanne aruncă o privire spre ceainicul care susura ușor, dar fiica ei nu-i dădu drumul. Ceaiul mai putea să aștepte, adevărul nu. O dată mai mult, Jeanne se fofilă: - Singurul adevăr e că n-aș fi suportat să te pierd. - Și totuși asta se va Întîmpla dacă ai să taci mai departe. Jeanne rămase tăcută un moment, de parcă ar fi cîntărit această perspectivă, iar chipul pe care-l Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi tras un șut în fund luîndu-și la revedere, zice Dendé. Gîndiți-vă cum am rezistat noi, cum am ținut cu dinții de fiecare secundă, spune Tîrnăcop, cît a durat hăituiala pînă am reușit să ne facem pierdută urma. Ne-am fofilat fiecare pe unde am putut, prin gurile de metrou, pasaje, străzi lăturalnice, apoi ne-am încuiat aici ca niște criminali. Pînă cînd Tîrnăcop nu s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de gol, e slab de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]