1,673 matches
-
mai frumoase „proze” argheziene), am analizat și, ajutat de lene, am ajuns la încheierea că nicio amintire nu plătește cerneala cheltuită pentru a i se acorda relief”. Obiecțiile pe care se întemeiază această „încheiere”, tipărită la începutul însemnărilor Dintr-un foișor, trec „ca șerpii când se plimbă” printre o seamă de divagații și de paranteze, mai mult sau mai puțin tangente la îndemnul lui Caracostea. Dar nu sînt, cum li s-a părut unora că ar fi, doar argumente pro domo
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
naționalô." Mai mult decît un fapt, răscoala lui Horia este, urmează vorbitorul, un act din tragedia noastră națională. Ceea ce stîrnește și întreține această tragedie este, în fapt, granița dintre Ardeal și Regat, precum și orînduirea care a dus la răscoală. Din foișorul unui secol luminat, se sparie gîndul de ce s-a putut întîmpla cu nici o sută de ani în urmă, și Odobescu are grijă să o spună. Ca-ntr-o poveste, unde ascultătorii trebuie strămutați cu toții. Intrarea o face prea cunoscuta bucată
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
cu un cîine mic și bătrîn. ...Rîsul lui ßora și îngenuncherea lui Nichita D.P.: Cît timp ai rămas la doamna Grubach? Numele ei pare desprins din piesele tale... M.V.: Eram proaspăt absolvent, în 1980, cînd m-am mutat în zona Foișorului de Foc, pe strada Lirei. De data aceasta, m-am instalat cu "Erika" într-o mansardă. De la fereastra mea, cînd fumam în picioare, vedeam o mulțime de acoperișuri. Acolo am scris Bine mamă... și Călătorul prin ploaie. Cartierul îmi plăcea
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
vorbesc de faptul că eram, practic, peste drum de Casa Scriitorilor. În mansarda de pe Iorga am scris }ara lui Gufi. Au urmat apoi alte peregrinări: în 1985, un apartament într-un bloc delabrat de pe strada Cometei, din nou în zona Foișorului, unde am scris Spectatorul condamnat la moarte. După o inundație catastrofală provocată de o bătrînă paralizată care locuia la etaj, a trebuit să fug în pripă și am împărțit un apartament cu poetul Ion Zubașcu, la capătul liniei de autobuz
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
care a aparținut profesorului universitar Constantin V. Ionescu, coleg și prieten cu Ștefan Micle soțul Veronicăi. Odată cu familia Micle, invitată de C.V. Ionescu, uneori venea și Mihai Eminescu care, în una din seri a scris pe o scândură din peretele „foișorului” câteva versuri din poezia „Mai am un singur dor”. Vila Grierul, Șoseaua Bucium Sus pe Repedea se află impozanta clădire a Preventoriului Dr. Clunet. Casa a aparținut lui Vasile Sculy Logothetides și a fost supranumită „Mica Belvedere". În timpul primului război
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
ana, Elena Badea Situat în cartierul Vitan, pe strada Foișorului nr. 160, într-o fostă sală de dans, Teatrul Apropo este cel mai nou teatru independent din București, a cărui activitate se va axa pe inovarea în formă, inovare în conținut și teatru contemporan. Teatrul Apropo se află la 500
Un teatru independent, deschis în cartierul Vitan by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80315_a_81640]
-
ei săracii, sînteți USLA, le-o zic în buză, bănuiam eu, n-au avut pe unde altundeva să vă pitească și v-au adus aici pînă la noi ordine. Vă merge mintea, dom’ Căpitan, zice unul dintre ei din înălțimea foișorului, și profitînd de buna lui dispoziție, încerc marea cu degetul, pot să ies cîteva minute pentru...? Nici nu mă lasă să-mi termin fraza că începe să acționeze mecanismul care ridica poarta, hai plimbă ursul, dar rămîne între noi, îmi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nepoftiți, o întrecere de tir, o vînătoare de gîsculițe sau iepurași, poate? Nici una nici alta, îi răspunde, dar ia nu mai pune tu atîtea întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage după el poarta de fier pe rotile care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
partea asta, nu riști oare să le pierzi de tot urma, chiar dacă știi sigur că la un moment dat tot vor fi nevoiți să se întoarcă la elicopter ca să și ridice marfa? în afara santinelei de la poartă nu mai zări nici un foișor pe toată lungimea zidului, așa că putea încerca să treacă în partea cealaltă escaladînd împrejmuirea pe oriunde, cu condiția ca punctul pe care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea fi observat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vreun fum își acoperă jumătatea de jos a obrazului cu palma, femeia prinde în vîrful degetelor, cu delicatețe, paharul. Interesant că se poate locui într-o asemenea încăpere răspunde ea. Nu toți pot să-și construiască vile cu două niveluri, foișor, pavilion de vară... ...pentru că nu irosesc banii cumpărînd, odată, cîte o ladă cu vodcă. Nu cumpără pentru că au, la discreție, whisky veritabil. Îți place? E o bătură fină; evident, trebuie să te înveți cu ea. Dar vila? Arhitectul a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate doar norocoși, harnicii mei Înaintași o săpaseră chiar pînă În spatele unui vechi seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii de dedesubt, și nu-mi oferiseră o intrare efectivă În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui, al "vieții reale", după cum se exprimase domnișoara K.F. Domnișoara, pe care n-o mai vizitase din acea seară și care nu i-a trimis nici măcar o vorbă. Măcar de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta cîtă era, de pe uliță, cu chipul de ceară albă, încremenit, fără nici o clipire a pleoapelor, fără un tremur în obraz. Era o statuie vie, din ce în ce mai enigmatică, a ființei și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri despre prințul Șerban Pangratty și iubirea sa năprasnică pentru domnișoara K.F. Iar domnișoara K.F. veghea neobosită, nemișcată, ca o imagine dintr-o cadră veche, în fereastra foișorului ca o dovadă că poveștile lor nu sînt neadevăruri sfruntate. În toți acești cinci ani Radul Popianu n-a fost în Vila Katerina și se simțea împăcat, el, cel puțin își respecta făgăduiala în ceea ce privește interzicerea intrării prințului în Vladia. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a ridicat lanterna magică s-o aranjeze. Pentru câteva clipe s-a făcut iarăși beznă, Însă visul a fost reluat de Îndată ce Karl a reașezat lanterna cum se cuvine. O prințesă cu plete blonde, Îmbrăcată Într-o rochie albastră, apăruse În foișorul castelului și Îl implora pe tânăr să urce la ea. — Pe el Îl cheamă Golo, a explicat Karl. Stătea Întins pe podea cu brațele Încrucișate sub cap și privea cerul magic. Iar fecioara aceea Încântătoare se numește Genoveva. Nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și a fost), la revistă s-a instalat gîndirea stereotipă. Lerești îi prefera pe condeierii cît mai șterși (tip Milucă), să nu se rețină ceva original. Fluturel i-a zis "Bășinică" și după Fluturel ne-am luat noi toți. Lucian Foișor a dat și explicația etnologică: "Om slab, făcut din bășina lui Dumnezeu". Într-un jurnal de bătaie lungă (abia și-a publicat primele patru părți) se tot vaită că nu l-au lăsat să plece în Franța (de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
socoteală Cărticica Roșie pe care-o obținuse-n dar. Ce-o fi făcut cu ea, după septembrie '75, cînd Mao s-a ocultat, nu știu. Ne cocoșam de rîs citindu-i neroziile. Cu voce tare, împreună cu Fluturel și cu Lucian Foișor. Deși ne cam strîngea în spate ce se zvonea după vizita lui Caisă la Mao. Urma să purtăm salopete? Să mîncăm la cantine? Să scriem cărți colective, sub pseudonim? Dumnezei-Popeștii păreau puși pe reduceri de tiraje, mai ales la traduceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mele imagini. Iarăși am intrat în relație proastă cu televizorul. N-o să mai spun amintirea mea, ci versiunea mea. Uneori îmi vine în minte mai mult decît o amintire. Poetic spus, amintirea unei închipuiri. Puteam să jur că lui Lucian Foișor îi apăruse, în "Crochiul" săptămînal, în loc de domul din Milano, domnul din Milano. Nu, nu s-a întîmplat așa, mă Dana. Imaginația ta de ficționară a stabilit-o. Questa coda non e di questo gatto. Coada asta nu-i coada acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
armeană) despre vechea "Oră" și intervențiile creatoare ale corecturii. Într-o notă despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică. Așadar, se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza Pasăre. Rîdeți de truda lui?" Dă-l în post-meridian!" îl înjura Lucian Foișor. De-acasă îl cheamă Șopîrlă, nu Pasăre. E de la noi, din Dorohoi. S-a preschimbat în sturz și se umflă-n pene de găselnița cu Partidul/Ceaușescu/ România. Nici nu știu dacă-i a lui, dar a dat-o drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ce contau tezele din '71, intrarea Elenei, în '72, în CC, sprijinită de Bodnăraș, ascensiunea lui Nicușor la vîrful Asociației Studențești? Și cum să nu scrie Lerești primul despre toate Hotărîrile de Partid? Cum să nu se delimiteze de Lucian Foișor? Lucian nu voia "să aprofundeze expunerea fundamentală de la Congresul educației politice și al culturii socialiste", din iunie 76 și fugea de "reciclările" impuse presei. Fuga a ajuns prima dintre cele patru îndeletniciri fundamentale ale omului. A devansat hrana-pradă, lupta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
furca și gata. Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi s-a uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel, unde altundeva!" A doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un album Dali, tabloul cu mutra lui Lenin multiplicată pe clapele unui pian. Azi, spre prînz, Lucian Foișor purta un pardesiu lung, negru (Max Mara? Ferraud? Escada?) peste o vestuță de piele maro, dinspre hippy. Nu practicam noi tactica unui pic de nebunie (și de flori), de la hippies cetire? Fantastic în toată scena era jobenul. Jobenul impecabil satinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi salutat duduci dintr-o birjă. Chiar așa, Fluturel. L-am văzut eu pe Lucian cu jobenul lui Mihai Codreanu? Nu, mi s-a părut. A produs o iluzie. Fluturel arăta eliberat, ca după o micțiune. Asta și cred. Lucian Foișor a deprins de decenii bune (și mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tradus în felul meu ceea ce ar suna mai exact și mai frumos: Cînd vremurile-s înnourate, rămîi singur". Nici nu m-a auzit. A aruncat o privire suspicioasă coloratului. Hai să ne mutăm. Ăla ne-a pus gînd rău. Lucian Foișor deja a literaturizat-personalizat sujetul. Scurt și cuprinzător, într-o scenuță-schemuță deșteaptă: hold-up la joben. Fluturel a sărit ca dintr-o cutie-surpriză cu arc. Stai și termină-ți vinul. Ceasul lui Cuza a dispărut și el. N-o fi jobenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
justifica Mihoc; după '89, Mihok, apoi Miok a ajuns rector de universitate particulară: "În viață nu contează să ai cărți bune, ci să le joci bine pe alea din mînă"). Leandru le-a folosit magistral pe cele din mînecă. Lucian Foișor a fost amenințat, lui Fluturel i-a promis că scapă de "poșta-redacției" și de paginile de proză. A închis ochii la agramatismele lui Briceag. Cred că folosea vreo mie de cuvinte Gil în reportaje, dar era "ancorat în imediatitate", cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]