164 matches
-
Rodia ("Punica granatum") este un arbore mic sau arbust foios de înălțime până la 5-8 m. În fapt, termenul de rodie reprezintă fructul, iar planta se numește rodiu sau rodier. Acesta crește pe o arie care se întinde din Iran până la Munții Himalaya în India de nord și este cultivat și
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
ea este un ierbivor rumegător. Iarba revine sub formă de bol din ciur în gură, unde este bine mestecată și rumegată, prin mișcările mandibulei la stânga și la dreapta. Iarba mestecată și îmbibată cu salivă trece de data aceasta în rețea, foios și de aici în cheag, unde se continuă digestia care se termină în rectum (unde se formează balega, aceasta folosind ca îngrășământ natural, iar în țările tropicale ca tencuială sau combustibil). O dată pe an vaca dă naștere unui vițel, pe
Vacă () [Corola-website/Science/307403_a_308732]
-
de asemenea, în Munții Apalași și pe coasta de vest a Americii de Nord. este o pădure aproape exclusiv de conifere, majoritatea florei fiind alcătuită din brazi, pini, zade și molizi. Totuși, în extremitățile sudice ale taigalei pot fi întâlniți și arbori foioși, precum plopul, mesteacănul și arinul. Alte specii de plante des întâlnite în taiga sunt mușchii și lichenii. Fauna este formată din animale rezistente la aceste condiții climatice excesive: În taiga viața animală este bogată, în cea nord-estică întâlnindu-se peste
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
la bază au hipsofile care prin concreștere închid complet 2 achene trimuchiate (numite popular jir). F. sylvatica L. este o specie comună din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan inferior, formînd păduri pure sau în amestec cu alte specii foioase sau de conifere. "F. orientalis" Lipsky (fag de Crimeea) este sporadic prin pădurile din Carpații și Subcarpații Orientali. În medicina populară, scoarța de fag se folosește ca vermifug și ca tonic-amar, precum și ca antidiareic. Genul "Quercus" (stejarul) cuprinde cca. 450
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
semințe oleaginoase. Uleiul de ricin este un purgativ puternic, dar se uitlizează și în cosmetică. Datorită acidului ricinoleic, are o acțiune de stimulare a peristaltismului intestinal. Sunt plante lemnoase sau erbacee, uneori semiparazite. Arbuști mici, semiparaziți pe arbori rășinoși sau foioși. Se hrănesc cu ajutorul unor haustori, care extrag seva brută din vasele lemnoase ale plantei gazdă. Are frunze verzi simple, nestipelate (uneori reduse la scvame). Florile sunt unisexuate, actinomorfe, dispuse axilar în inflorescențe cimoase sau racemoase. Fructul este baciform sau drupaceu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
situat la marginea vestică a orașului și ocupă o suprafață de aproximativ 10 hectare. Această suprafață reprezintă o parte dintr-o pădure de 189 ha, numită "pădurea Crâng", un rest din Codrii Vlăsiei. Pădurea este formată în special din plante foioase, cu puține conifere, și este cunoscută în primul rând pentru stejari și teii bătrâni care o compun. În zona parcului au fost plantate și unele exemplare din specii de copaci provenind din alte regiuni. În parc se află un lac
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
este un copac foios cu țepi ce crește până la 15 metri în înălțime. Este denumit și Catechu, Cachou sau Cutch negru. Este întâlnit în Asia, China, India și zona Oceanului Indian. Semințele lui sunt o bună sursă de proteine. Ramuri ale copacului sunt des tăiate
Acacia catechu () [Corola-website/Science/312898_a_314227]
-
Amanita verna" sau "Amanita muscăria", altele comestibile și gustoase, ca de exemplu "Amanita crocea", "Amanita rubescens", "Amanita vaginata" precum faimoasa "Amanita caesarea" (burete domnesc). Ciupercile cresc în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie în păduri foioase și de conifere, preferat pe soluri calcaroase, unele și pe teren nisipos, prin pășuni, tufișuri, livezi precum în parcuri. Ordinul "Agaricales" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic
Amanita () [Corola-website/Science/310880_a_312209]
-
ordinul "Basidiomycota" clasificate anterior în familiile "Tulostomataceae", "Lepiotaceae" și "Lycoperdaceae". Familia are peste 2.500 de specii descrise, încadrate în mai mult de 100 de genuri. Această familie constă in principal din saprofiți, care pot fi găsiți atât în păduri foioase și de conifere ca și prin pășuni tufișuri, livezi, în parcuri precum pe compost și așchii de lemn. Multe acestor specii trăiesc de obicei în grupuri sau în cercuri mari. Familia "" crește pe toate continentele (în afară de Antarctică) din primăvară până în
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
plantelor este sub influența reliefului și a elementelor pedoclimatice. După compoziția floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă. Fauna este variată și bogată și se grupează în cinci biotopuri
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
ul, sau Tilia, este un gen care cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate ale emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversității speciilor este găsită), Europa și Estul Americii de Nord. i sunt copaci foioși, ajungând până la 40 metri înălțime, cu frunze cu o anvergură de 6-20 cm, străbătute de nervuri. Numărul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizează spontan, atât în sălbăticie cât și cultivate. Teiul prezintă flori hermafrodite. Polenizarea se
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
este necesar să se considere alburnul tuturor esențelor de lemn ca având clasa de durabilitate S, cu excepția clasei de durabilitate a alburnului la salcâm, castan, cer și stejar, față de termite. ... c) durabilitatea față de Lyctus este dată numai pentru lemnul speciilor foioase, care conține amidon în alburn. ... d) durabilitatea față de Hylotrupes bajulus nu este dată decât pentru rășinoase. ... e) duramenul tuturor speciilor este recunoscut ca durabil față de insecte, în afară de Hylotrupes bajulus și Anobium punctatum. ... f) riscul unui atac din partea lui Hylotrupes bajulus
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 aprilie 2015 "Specificaţie tehnică privind protecţia elementelor de construcţii din lemn împotriva agenţilor agresivi. Cerinţe, criterii de performanţă şi măsuri de prevenire şi combatere - Indicativ ST 049-2014"*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265776_a_267105]
-
necesar luarea de măsuri de protecție și conservare în vederea scăderii pierderilor calitative și deprecierii cauzate de ciuperci; d) asociate atacului de ciuperci de alterare cromatică sunt fenomenele de incindere și răscoacere în sezonul cald, pe un număr mare de specii foioase; ... e) metodele și produsele de protecție a lemnului rotund după tăiere se bazează pe imersie în apă, ploaie artificială, paste antiseptice, aerosoli calzi și reci, măsuri silvotehnice și fitosanitare. ... 6.1.3. Protecția cherestelei de foioase și rășinoase după debitare
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 aprilie 2015 "Specificaţie tehnică privind protecţia elementelor de construcţii din lemn împotriva agenţilor agresivi. Cerinţe, criterii de performanţă şi măsuri de prevenire şi combatere - Indicativ ST 049-2014"*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265776_a_267105]
-
Denumire Cariul comun│ obiecte aflate în muzee, biserici. 1.2. Caracteristicile atacului: 1.3. Criterii de depistare a unui atac activ: a) Găuri de zbor cu rumeguș fin și proaspăt în │ │ │ │ jurul lor sau rumeguș căzut sub mobilă; Cu precădere foioase (stejar, fag) însă și │ │ │ De Geer │ rășinoase atacate de ciuperci (molid, brad) - lemn 2.2. Caracteristicile atacului: c) Adulții depun ouă fie în același lemn atacat, │ │ │ │ fie zboară la alt lemn atacat sau neatacat; 2.3. Criterii de depistare a
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 aprilie 2015 "Specificaţie tehnică privind protecţia elementelor de construcţii din lemn împotriva agenţilor agresivi. Cerinţe, criterii de performanţă şi măsuri de prevenire şi combatere - Indicativ ST 049-2014"*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265776_a_267105]
-
fiind împărțit între provinciile Iliră și Central Europeană din cadrul regiunii Circumboreale și provincia Adriatică din regiunea Mediteraneană. World Wide Fund for Nature împarte Croația în trei ecoregiuni—pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din munții Dinarici și pădurile de foioase ilire. Sunt cunoscute 37.000 de specii în Croatia, dar numărul lor real este estimat a fi între 50.000 și 100.000. Afirmația este susținută de cei circa 400 de noi taxoni de nevertebrate descoperiți în Croația în prima
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Boreal, fiind împărțit între provincia ilira a regiunii circumboreale și provincia adriatică a regiunii Mediteraneene. Conform WWF, teritoriul Bosniei și Herțegovinei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din Munții Dinarici și pădurile de foioase ilire. Bosnia și Herțegovina este locuită de trei popoare constituente: bosniaci, sârbi și croați. Tensiunile dintre aceste popoare rămân ridicate și adesea provoacă controverse politice. Conform recensământului din 1991, Bosnia și Herțegovina aveau o populație de 4.377.000 de
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Oltului și scad sub 0 grade pe vârful Negoiu. Cantitățile de precipitații medii anuale sunt cuprinse între 650 mm. în zona depresionară și urcă peste 1.300 mm. in zona muntoasă. Flora bine diversificată în specii de: conifere (brad, molid), foioase (fag, stejar, gorun, tei, paltin de munte, arțar, frasin), specii de arbuști (vișinelul, alunul, socul), specii de ierburi (păiuș roșu, iarba câmpului, țepoșică, pieptănăriță) și o gamă variată de specii floristice (macul de munte, crucea voinicului, daria, roua cerului,zambila
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
este reprezentat doar de orizontul marnos dar de la Sboghițești la Bahna Rusului și Nucșoara, pe Râul Doamnei, la partea superioară a orizontului marnos apar gresiile gipsifere.Faciesul disodilic este alcătuit din șisturi marno-argiloase, bituminoase, care au la partea superioară plăci foioase, marnoase, de culoare vineție ce aflorează la Suslănești, pe versantul stâng al Argeșelului și conțin o bogată faună cu resturi de pești, fosile de păsări, insecte și resturi de plante. Gresiile gipsifere, gipsurile amorfe sau serpentiniforme și marnele nisipoase de la
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Capparis spinosa, arbuști de capere, este o plantă perenă foioasă de iarnă care crește frunze rotunde, cărnoase și flori mari de la alb la alb-roz. Planta este cel mai cunoscută pentru bobocii comestibili ai florilor (numite capere), deseori folosite drept condiment, și fructul (boabe de capere), ambele fiind consumate conservate.. Alte
Capere () [Corola-website/Science/325642_a_326971]
-
și genul "Cantharellus" cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El este cunoscut în popor mai departe sub numele burete galben, gălbenel sau urechiușă. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase (sub fagi, stejari) precum de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, sau prin tufișuri de zmeură și mure, din mai până în octombrie (noiembrie). Primul care a descris buretele a fost Carl von Linné sub denumirea "Agaricus cantharellus" în anul
Gălbior () [Corola-website/Science/325839_a_327168]
-
sinistru al "lui Satan", derivat din cuvântul grec "σατανᾶς", după ce s-a simțit rău datorită "emanațiilor" buretelui din timpul descrierii. Buretele este răspândit de-a lungul zonei temperate în Europa. El crește prin pășuni, tufișuri și în poienile din pădure foioasă, de preferat pe soluri calcaroase. În România, Basarabia și Bucovina de Nord el poate fi găsit adeseori în zonele mai călduroase ale Munții Carpaților din (mai) iunie până septembrie (octombrie). După ce se pare, că a început o discuție destul de crâncenă
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
sau golubincă otrăvitoare (transcris din limba rusă). Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri calcaroase, cu preferință în regiuni montane din România, Basarabia și Bucovina de Nord, în păduri foioase de fagi rare, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub pini, din iunie până în octombrie. Ca obișnuit în ultimi ani, micologii se ceartă despre denumirile binomiale a ciupercilor, astfel și cu privire la această specie. Cel mai târziu din
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
boletus) lupinus" sin. "Boletus splendidus" (suspect, pori roșii), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri" "Boletus radicans" (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase), "(Rubro)boletus rhodoxanthus" (crud otrăvitor, fiert fără mare gust, pori roșii), "(Rubro)-Boletus rubrosanguineus" (otrăvitor, pori roșii), "(Rubro)boletus satanas" (otrăvitor, cuticulă de culoare deschisă), "Boletus spinarii" (necomestibil, fără tonuri roșiatice) sau "Tylopilus porphyrosporus" sin. "Porphyrellus pseudoscaber" (comestibil, dar negustos
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
preparat foarte gustos, pori roșiatici, reticulat pe picior), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri" "Boletus radicans" (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase), "(Rubro)boletus rhodoxanthus" (crud otrăvitor, fiert fără mare gust, pori roșii), "(Rubro)-Boletus rubrosanguineus" (otrăvitor, pori roșii), "(Rubro)boletus satanas" (otrăvitor, cuticulă de culoare deschisă), "Boletus spinarii" (necomestibil, fără tonuri roșiatice) sau "Tylopilus porphyrosporus" sin. "Porphyrellus pseudoscaber" (comestibil, dar negustos
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiată în locuri luminoase și călduroase în păduri foioase, ocazional și în acele mixte între altele sub stejari, fagi și frasini, dezvoltându-se de la deal la munte din începutul lui iunie până la sfârșitul lui octombrie. Carnea buretelui se decolorează cu sulfat de fier într-un roz viu. Mare pericol
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]