1,004 matches
-
latină sau greacă. La fel de plauzibil este ca variantele să reproducă, destul de corect, diferențe de dialect sau de grai, plauzibil să fi existat în limba daco-geților, răspândiți pe un teritoriu atât de întins. Alexandru Papadopol Calimah analizează această problemă, a redării fonemelor dace de către vorbitorii de limbă greacă și latină, considerând că filologii români vor avea capacitatea de a găsi soluții pentru interpretarea numelor de plante păstrate de Dioscoride și de Apuleius. Un inventar al numelor de plante, făcut pornind de la aceste
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvînt în parte. Cea mai simplă ortografie fonemică este aceea care prezintă o corespondență unu la unu între grafeme și foneme. În practică, însă, unele ortografii fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
Cea mai simplă ortografie fonemică este aceea care prezintă o corespondență unu la unu între grafeme și foneme. În practică, însă, unele ortografii fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe de două sau mai multe foneme cu cîte un singur simbol; de exemplu în silabarul japonez katakana caracterul コ reprezintă secvența de două
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
o corespondență unu la unu între grafeme și foneme. În practică, însă, unele ortografii fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe de două sau mai multe foneme cu cîte un singur simbol; de exemplu în silabarul japonez katakana caracterul コ reprezintă secvența de două foneme . Avantajul practic evident al ortografiilor fonemice este că
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
fonemice folosesc și secvențe solidare de cîte două (mai rar trei) caractere pentru a nota un singur fonem; de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe de două sau mai multe foneme cu cîte un singur simbol; de exemplu în silabarul japonez katakana caracterul コ reprezintă secvența de două foneme . Avantajul practic evident al ortografiilor fonemice este că pot fi învățate foarte ușor, atît de către vorbitorii nativi, cît și de către străini, și
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
de exemplu în limba maghiară digraful "sz" reprezintă fonemul unic . Și invers, unele ortografii fonemice notează secvențe de două sau mai multe foneme cu cîte un singur simbol; de exemplu în silabarul japonez katakana caracterul コ reprezintă secvența de două foneme . Avantajul practic evident al ortografiilor fonemice este că pot fi învățate foarte ușor, atît de către vorbitorii nativi, cît și de către străini, și că sînt mai ușor de folosit în practică decît ortografiile care se abat mult de la relația regulată dintre
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
pot menționa următoarele: Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică" este utilizat în locul celui de "ortografie fonemică". În sens strict, cele două sînt totuși diferite: o ortografie fonetică notează sunete, iar una fonemică notează foneme. Cum un fonem se poate manifesta fonetic prin mai multe alofone (de a căror existență vorbitorii în general nu sînt conștienți), o ortografie strict fonetică recurge la mai multe simboluri și este mai complexă și mai greu de utilizat decît
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică" este utilizat în locul celui de "ortografie fonemică". În sens strict, cele două sînt totuși diferite: o ortografie fonetică notează sunete, iar una fonemică notează foneme. Cum un fonem se poate manifesta fonetic prin mai multe alofone (de a căror existență vorbitorii în general nu sînt conștienți), o ortografie strict fonetică recurge la mai multe simboluri și este mai complexă și mai greu de utilizat decît una fonemică. De
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
simboluri și este mai complexă și mai greu de utilizat decît una fonemică. De exemplu, dacă limba română ar avea o ortografie fonetică în sens strict, în locul literei "n" din cuvintele "bandă" și "bancă" ar trebui folosite litere diferite, pentru că fonemul se realizează în cele două cuvinte ca sunete diferite: un alveolar în "bandă" și un velar în "bancă". Ortografii fonetice propriu-zise sînt de exemplu transcrierile fonetice precise. Totuși, pentru notarea curentă în scris a unei limbi o asemenea precizie nu
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
anul 705). Populația Albaniei de dinainte de invazia turcilor era compusă din albani caucazofoni (triburile gargar, uti, gardman etc) la care se adaugau și triburile iranofone. Scrisul alban a fost inventat pe baza dialectului gargar și era compus din 52 de foneme. În aceasta limbă au fost traduse Biblia și alte lucrări religioase. Iar tradiția locală istorico-literară a fost stabilită în secolul al VII-lea d.H. prin „Istoria albanilor” a istoricului armean Movses Kalankatvatsi (secolele VII-VIII), „Elegia”” poetului Davtac (secolul al VII
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
stabilește inventarul de unități segmentale (vocale și consoane) și unități suprasegmentale (accent, intonație) cu valoare funcțională, caracteristic limbii române. Totodată, ca în fonologia oricărei alte limbi, sînt determinate seriile de sunete echivalente (alofone) prin care se realizează fiecare fonem în parte. Prin analiza valorii funcționale a diferitelor aspecte fonetice se ajunge la concluzia că limba română standard folosește următoarele unități segmentale: și următoarele unități suprasegmentale: fiecare dintre acestea putîndu-se realiza fonetic în mai multe moduri echivalente fonologic. Lipsesc așadar
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
ca vocale. Inventarul de vocale al limbii române conține șapte sunete și diferite variații fonetice ale acestora: În unele împrumuturi neadaptate se păstrează două vocale suplimentare, similare cu cele din limbile de origine. Acestea nu fac parte din inventarul de foneme de bază ale limbii române, dar le menționăm aici pentru că apar în cuvinte încetățenite, iar vorbitorii instruiți le folosesc ca atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
din limbile de origine. Acestea nu fac parte din inventarul de foneme de bază ale limbii române, dar le menționăm aici pentru că apar în cuvinte încetățenite, iar vorbitorii instruiți le folosesc ca atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după gradul de deschidere a cavității orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund vocalelor : Semivocalele și pot apărea în limba română numai înainte de o vocală, în timp ce și pot apărea atît înainte cît și după, ca în exemplele date. Potrivit lui Emanuel Vasiliu este posibilă
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
a consoanei precedente. Un indiciu al acestei situații este faptul că i-ul final scurt nu necesită timp fizic pentru pronunțare. Unii cercetători (de exemplu Emil Petrovici) au extins această interpretare și la nivel fonologic, motiv pentru care inventarul de foneme ajunge să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
pronunțare. Unii cercetători (de exemplu Emil Petrovici) au extins această interpretare și la nivel fonologic, motiv pentru care inventarul de foneme ajunge să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei . O interpretare mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
și la nivel fonologic, motiv pentru care inventarul de foneme ajunge să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei . O interpretare mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei Avram, care evită extinderea masivă a inventarului de foneme prin introducerea
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
pentru care inventarul de foneme ajunge să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei . O interpretare mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei Avram, care evită extinderea masivă a inventarului de foneme prin introducerea unui singur fonem special, , al
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei . O interpretare mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei Avram, care evită extinderea masivă a inventarului de foneme prin introducerea unui singur fonem special, , al cărui rol este de a marca palatalizarea consoanei după care este așezat. De exemplu, perechea de cuvinte "lup"-"lupi" se transcrie fonologic -, unde de data aceasta prin se înțelege o succesiune de două
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei . O interpretare mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei Avram, care evită extinderea masivă a inventarului de foneme prin introducerea unui singur fonem special, , al cărui rol este de a marca palatalizarea consoanei după care este așezat. De exemplu, perechea de cuvinte "lup"-"lupi" se transcrie fonologic -, unde de data aceasta prin se înțelege o succesiune de două foneme (realizată ca un singur
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
prin introducerea unui singur fonem special, , al cărui rol este de a marca palatalizarea consoanei după care este așezat. De exemplu, perechea de cuvinte "lup"-"lupi" se transcrie fonologic -, unde de data aceasta prin se înțelege o succesiune de două foneme (realizată ca un singur sunet). Această interpretare are mai multe avantaje: Emanuel Vasiliu împinge mai departe această interpretare, considerînd că este de fapt un alofon al vocalei și nu un fonem separat. Pentru ca o astfel de echivalare să fie acceptabilă
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
data aceasta prin se înțelege o succesiune de două foneme (realizată ca un singur sunet). Această interpretare are mai multe avantaje: Emanuel Vasiliu împinge mai departe această interpretare, considerînd că este de fapt un alofon al vocalei și nu un fonem separat. Pentru ca o astfel de echivalare să fie acceptabilă este nevoie totuși să se introducă un operator special care să marcheze o "jonctură silabică" (notată cu ca în secțiunea despre semivocale), descrisă ca obligația de a continua silaba de la ultima
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
care clasifică consoanele în funcție de modul și locul de articulare. (Tabelul cuprinde și două din semivocale, și , notate aici și .) De asemenea sînt indicate unele alofone ale consoanelor, anume acelea care au un simbol aparte în Alfabetul Fonetic Internațional. Așadar, inventarul fonemelor limbii române cuprinde următoarele consoane: Sunet !! Exemple !! Descriere !! Notație fonetică românească !! Note privind alofonele
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
funcționale. Analiza fonologică a unei limbi determină care sînt acele elemente fonetice ale limbii care au un rol în diferențierea cuvintelor sau a categoriilor gramaticale ale acestora. Aceste elemente din vorbire care pot determina diferențe la nivel semantic se numesc foneme. Spre deosebire de fonetică, unde diferențele dintre sunete sînt analizate indiferent de rolul lor semantic, fonologia ține cont de percepția sunetelor de către vorbitorii acelei limbi. Chiar dacă fonetic două sunete sînt diferite, și poate în alte limbi această diferență este importantă pentru transmiterea
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
două sunete sînt diferite, și poate în alte limbi această diferență este importantă pentru transmiterea corectă a sensului cuvintelor, dacă în limba avută în vedere aceste sunete nu sînt "percepute" ca diferite ele vor fi tratate ca unul și același fonem. De exemplu, în limba română cuvintele "haină", "heliu" și "hidră" încep toate cu "h" și vorbitorii limbii române nu găsesc nici o diferență între aceste sunete. Acest "h" este așadar un fonem unic, notat de obicei cu simbolul . O analiză fonetică
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]