10,848 matches
-
română, lipsită de un trecut propriu la care să râvnească în secret, critica basarabeană nici măcar nu putea purta penibilele bătălii pe care le purta critica din România: bătălia cu critica estetică ,burgheză" reprezentată de Maiorescu și Lovinescu. Tentativa de desprindere forțată de un trecut era o formă mascată a dependenței de o tradiție, chiar dacă oficial renegată. Critica basarabeană nu are la ce se raporta în istoria proprie. Din 1940 până în 1966, Eugen Lungu nici nu are nimic de reținut în antologia
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
din copilăria noastră. Bântuia, cică, un secret; cum i se dezvăluia cuiva, posesorul murea. înainte însă de a închide ochii mai găsea puterea de a-l șopti la urechea altui curios, care dădea numaidecât ortul popii, mai găsind și acesta forța să-l destăinuie unui terț. Bineînțeles, și acesta dădea colțul. Până la urmă se întindea un câmp de decedați comparabil cu cel al victimelor celui de al doilea război mondial, iar secretul tot secret rămânea, ca unul pecetluit pe buzele unor
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
încremenită într-o poză de grup juvenil, cu ochii arși de speranță într-un viitor ce va să vină. Cincuagenari acum, aflați la momentul "jubiliar" (și nu jubilativ) al antologiei de autor, ei par să-și încarce bateriile și să forțeze reintrarea pe velodromul poetic la o vîrstă la care un Nichita Stănescu, de pildă, își făcuse întreaga cursă, își scrisese marile opere, și putea muri cu seninătate. Volumul de Poeme alese al lui Alexandru Mușina - "optzecist" tipic prin parcurs și
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
și arbori de petrol// iar în camera cealaltă sub cheie/ mările mele se dau de ceasul morții// plâng grohăie ciripesc." (O noapte în Sibiu). O întorsătură de zile mari, la finele celui de-al doilea poem, îi schimbă complet datele, forțând așteptările de lectură, deja constituite, să se modifice și ele. E destul de greu să descoperim vreo hibă într-un ansamblu poetic atât de bine pus la punct, cu precizie de ceasornic elvețian și cu oportune dereglări ale mecanismului producător. Dacă
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
cînd și-au cumpărat pantofi de la oraș. Și toți și-au cumpărat de-aici, la prima generație. Și toți sînt la prima generație și-așa vor și rămîne cu copii cu tot. Numai un regim delicat, ca propria dictatură, îi forța să-i admire pe intelectuali împotriva firii, cu toptanul. Adoptînd o poziție oarecum suspicioasă, în parte neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
13), O. Goga (11). Despre generoasa reprezentare a poeziei religioase interbelice am vorbit anterior. Singura observație pe care aș face-o e că, la Radu Gyr, Ion Buzași merge prea mult spre politic, ca și în cazul lui Andrei Mureșanu, forțând nota. Cu patru poeme de Vasile Militaru se încheie perioada interbelică. Din perioada contemporană, Ion Buzași reține numai pe Ioan Alexandru (cu șapte poeme). Axiologic, antologia e destul de omogenă, cu mici depresiuni, acceptabile. Nu stau acum să discut ce-ar
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
nu mai este interesant să separi bobul de neghină, ci să le amesteci, prețios, în spațiul spectacolului sau al comentariului despre, trăgînd în derizoriu totul. E banal să pui degetul pe valoarea existentă, reală. E cu mult mai interesant să forțezi nașterea unor nume, să împingi în față spectacole minore. Sînt două tipuri de analiză: una în care se disecă o montare, și sînt multe bune în anul 2004 la acest prim nivel, și a doua, a nominalizărilor și apoi a
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
protecția anonimatului declară că "cei care au provocat panică la ultimul miting al lui Ceaușescu erau profesioniști". Mai mult securistul anonim afirmă că "provocatorii" erau români antrenați. Ar fi fost vorba de un grup de 40-45 de oameni care au forțat intrarea în piață. Același colonel de Securitate afirmă însă că Piața Palatului fusese închisă ermetic de forțele de ordine. Cum a putut forța în aceste condiții sus-pomenitul grup intrarea în piață e un mister pe care anonimul nu și-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
din curiozitate. Era un magazin obișnuit, unde erau expuse pe rafturi o mulțime de mărfuri colorate. Vedea prin geamul puternic, întărit de gratii, alcool cu etichete cunoscute, cutii, dulciuri, îmbrăcăminte, jucării. Nu era încă târziu, dar magazinul era închis. Se forță să descifreze tăblița cu programul. Înțelese că magazinul ar fi trebuit să fie deschis, dar era totuși închis. Privea prin vitrină fermecat. Cum stătea astfel, trecu pe lângă el un om care ducea un brăduț. Spuse ceva către profesor și râse
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
autoritar al literaturii anilor ’50 la relaxarea ideologică și estetică din deceniul imediat următor o acțiune premeditată, venită din interiorul partidului, sau o diminuare a vigilenței (profesionalismului?) aparatului cenzurii, de care a profitat lumea scriitoricească? Au reușit scriitorii noștri să forțeze ușa cenzurii sau aceasta s-a deschis larg oferindu-le șansa să se bucure de aerul proaspăt al modernismului? Citirea în succesiune cronologică a notelor și rapoartelor întocmite între anii 1960 și 1971 de funcționarii Direcției Generale a Presei și
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
consens. Amintesc o antologie demnă de interesul marelui universitar Ion Zamfirescu, intitulată Dramaturgia istorică română contemporană din 1988, pe care aș zice că a completat-o În această carte cu o binevenită Cronologie a dramaturgiei din perioada 1827 - 1987. Nu forțez sensurile unui C.V. al teatrului românesc care, dacă n-a avut tragedii, numeroase și Înalte, precum comedia, În schimb, prin dramaturgia istorică a excelat diferențiat, În funcție de istorie și societatea partizană au ba a culturii. Să nu se uite talentul dramaturgilor
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
soteriologic. Formulelor de invocație, vechii tehnici a repetiției, rimelor simple, termenilor livrești li se alătură vocabulele arhaice (moldave, cu deosebire) și cuvintele „retezate”. Dar arhaismul sau este, Întîi, o stare de spirit. Desigur, Cezar Ivănescu confirmă și aici uriașă să forță de absorbție, fiind o personalitate ce intersectează mari albii lirice. Sinteză ivănesciană Își subordonează aceste experiențe poetice, brodata pe canavaua unei concepții despre poezie. Lirismul sau curat și elevat, de o simplitate savanta, folosește un sever filtru cultural, poetul-receptacol impunînd
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne face să încercăm imposibilul, să forțăm limitele, să vrem, să încercăm reabilitarea inteligenței, vocației, talentului deturnate de o Istorie mașteră. Și atunci... Poate de aceea scriu și vreau - din ce vanitate (sau disperare) a vârstei? - să public asemenea scurte și neînsemnate texte. Băjenarii Băjenar, băjenari s.m.
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
și amfibologie. Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză nocturnă, telurică, degradată, dar figurând perenitatea, abilitatea, perfecțiunea, identitatea autonomă, asigurând circularitatea vieții, traversând boala și moartea, într-o infinită reîntoarcere. Romanul forțează limitele verosimilului, este structurat idealistic și nu realistic, pe tema morții ca proiect oniric deopotrivă subiectiv și obiectiv, sau a vieții gândită din perspectiva morții; nu doar a celei viitoare, dar și a celei prezente, ca însoțitoare permanentă a existenței
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
mai tot timpul în viață, de probele doveditoare. Din nefericire, providența mi le-a oferit chiar mie, tocmai cînd mă așteptam mai puțin. Uitasem complet - trebuie să spun - palavrele despre porumbei și neajunsurile pe care le pot provoca, (inclusiv trezitul forțat în zori dacă ești nevoit să dormi în apropierea sălașului lor) cînd, pe negîndite, a apărut Pasărea în existența mea: un avorton cu picioare de cocostîrc, gît diform de girafă, cioc încîrligat și roșu ca un gogoșar, un ochi enorm
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
atacul, însoțirea, patima, lupta, robirea, consimțirea, făptuirea. Marcu Ascetul, referindu-se și el la meșteșugul demonilor de a se insinua în sufletul nostru, spune : „și păcatul se naște așa, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește și îl primește”<footnote Marcu Ascetul, Despre cei ce-
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
o familiaritate cu sensul de 'catarsis'. Este important să nu te decizi, să nu joci ce ți se cere ci ceea ce vrei tu să dai, aducând, cu gesturi infinitezimale, publicul acolo unde vrei tu. Nu e vorba aici de a forța sau de a fi moralizator. Trebuie găsită acea parte interioară neîntinata care, de fapt, pe toți ne unește.” Dan Puric are o parte interioară care atinge profunzimi de nebănuit. Este de o sensibilitate rară, sensibilitate care face din actor un
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Înainte, cu zâmbetul pe buze, spre țelul trasat care Îți promite fericirea. Încerci să te bucuri singur de acel răsărit care Îți umple inima de speranță, de viață. Nu mai contează că ei trag jaluzelele in jurul tau și te forțează să crezi că e noapte. Poți să vezi prin ele, dacă știi cum să privești prin linii orizontale, poți să zărești roua din iarbă și să auzi cum Îți dau bună dimineața păsările cerului. Și așa ramâi printre puținii oameni
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
Marion și cu Orjen plecau spre cine știe unde. Aaron Juda Hartman rămînea singur În noroi și În soare, spunea:Iată, grecii ne privesc!”. Pretutindeni vibrează tensiunea ce și-a păstrat rezonanțele istorice, pe alocuri mitice. Autorul mizează Însă pe experiențe sordide, forțând imaginația și poate chiar răbdarea cititorului În Îmbinări stilistice sortite eșecului. Dovadă stau imagini precum cea În care Demétrios privește „o muscă subțire și ageră”, care „se așază pe ochiul lui Fric, Își Înfige trompa În albul lui”, sau perspectiva
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
un turneu italienesc în Anglia, înseamnă în același timp și propagandă italienească, aș că ar face o impresie penibilă să lipsească la pupitru un italian. Refuzul acesta a făcut o impresie colosală și mă felicit pentru filosofia de a nu forța lucrurile. Spătaru a venit ieri de la Viena unde a cîntat 7 spectacole la Staatsoper cu succes enorm (am văzut criticile și scrisoarea de angajament) și îmi spune că nu se trăește deloc prost acolo, evident la bursa neagră găsești, ca
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
nici nu e cine știe ce mare lucru să faci o execuție splendidă: ea este atât de rafinată în toate mișcările ei, încât fără să-ți dai seama, ajungi la perfecție! Ea te inspiră la cele mai superbe pretenții artistice; ea te forțează aproape! Aș compara-o cu o femee frumoasă, sensuală, înamorată, care se dă toată! Dar să lăsăm poezia! Să trecem puțin la bucătăria Scalei! Orchestra e compusă din 18, 16, 12, 11, 9 coarde, câte 4 lemne, 8 corni, 4
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
înălțimi) fără durată. Scopul demersului de metrizare temporală constă în a găsi acel cadru/măsură de pulsație prin care să fie cuprinsă generic toată OS, în continuitatea sa. Aceasta poate implica uneori și un aspect de redundanță, atunci când OS este forțat categorisită, doar printr-o clasă/paradigmă de pulsație. Pe de altă parte, orice fapt de instrumentalizare induce condiția de corporalitate, respectiv a unui suport (de orice natură - conceptuală/teoretică ori concretă/materială), prin/din care OS să se poată afla
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
s-a Întâmplat, a fost din cauza personajului. În momentul În care simt o dorință cruntă ca personajul să fie real nu ca să bem o sticlă de vin Împreună, ci ca să pot face ferfeniță cartea În care apare și să-l forțez să o mănânce (nu cu toți autorii se poate aplica acest procedeu - unii sunt matahale, alții sunt morți), s-a cam terminat povestea Între mine și cartea care-l conține. Constantin POPA fost olimpic internațional la geografie Pentru mine, o
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
vedea dacă omul merită acea vrednicie și cinste înaltă, la care avea să fie înălțat după încercare. Dumnezeu i-a dat omului porunca să nu mănânce din pom, după ce a luat toate măsurile de prevenire pentru aceasta. Nu i-a forțat libertatea, pentru că s-ar fi pierdut tot prețul virtuții, și ca nu cumva chiar silit fiind și neascultând, mai mare osândă să-și agonisească. Dar omul neascultând și-a deschis larg simțirea, ceea ce i-a orbit mintea, l-a înstrăinat
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
cu El<footnote Nikolai Berdiaev, Esprit et liberté. Essai de philosophie chrétienne, Paris, 1933, p. 340. footnote>. Tot în acest sens, Părintele Stăniloae ne învață că e o chenoză a lui Dumnezeu și în faptul că se reține de a forța o pătrundere cu iubirea și cu cunoașterea în cei ce se închid Lui, mai binezis că i-a creat așa, ca să nu le poată smulge cu sila iubirea lor referitoare la Sine<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Dumnezeu este lumină, în
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]