268 matches
-
în lift și uită incidentul în timp ce cobora. Și în hol se aflau femei, iar la intrare, de asemenea. Lângă bordură așteptau jumătate de duzină de mașini negre, impunătoare, fiecare cu câte o femeie la volan. În câteva minute strada va forfoti de mulțimea grăbită de la orele prânzului. Dar acum, cu excepția femeilor, era aproape pustie. - Domnul Craig? Craig se întoarse. Era una din tinerele femei care stătuse lângă intrare, o femeie vioaie, cu o față ciudat de severă. Craig se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
zâmbească. - Nu, rosti el, nu trebuie să uităm de bani. Ei sunt un ajutor prețios pentru un trai bun, așa mi s-a spus. Ca funcționar, Prowse se cam fudulea. Își cheltuia o mare parte din bani pe haine și forfotea întruna în sus și-n jos pe coridoarele lungi ale Oficiului de Asigurări Sociale, pe lângă oamenii care nu se prefăceau, ci munceau cu adevărat. Curat, spilcuit, omulețul își cultiva cu încăpățânare o mustăcioară firavă și o atitudine de umor vulgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
n-ar avea ceva mai bun de făcut decât să vă sprijine împotriva vrăjmașilor voștri, când voi lăsați să fie batjocorit cuvântul Său și acela al Trimisului Său, Domnul să-i dăruiască rugăciunea Sa și mântuirea Sa! Când, pe străzile forfotind de oameni din orașul vostru, femeile se preumblă fără văl, oferindu-și obrazul și părul privirilor necuviincioase a sute de bărbați care nu le sunt chiar toți, presupun, soț, tată, fii sau frați. Pentru ce ar feri Dumnezeu Granada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se lăsase o lună întreagă pentru a-mi pune ordine în afaceri. * * * Ieșirea mea din Fès a fost remarcată. Țineam să plec în surghiun cu capul sus, înveșmântat în brocart, nu noaptea, ci la lumina zilei, să străbat ulicioarele, care forfoteau de oameni, urmat de o impunătoare caravană: două sute de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Siguranța Statului, la București. Aici l-am întâlnit și pe părintele Nicolae Grebenea, care era în greva foamei, avea cinci zile de grevă când l-am întâlnit, ținut într-o celulă, pe un grătar sub care permanent, zi și noapte, forfotea un circuit de apă care istovea rezistența și năucea mintea victimei. Revederea cu Părintele a fost scurtă, în trecere. De la Siguranța Statului, lotul nostru a fost depus la închisoarea Văcărești. Așa cum am arătat în scrisul meu anterior, la Închisoarea Văcărești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a rostului omului în viață, care aduce pace și mântuire pentru care trebuie să militeze tot omul generos și devotat unui ideal. „Cea mai dureroasă rană este aceea făcută de mâna unui prieten.” (Sf. Nicodim Aghioritul) Dar minciuna și răutatea forfotesc în apele lor. Cortegiul de suferințe și bârfe pentru legionari nu s-a încheiat. Astfel, o doamnă, soție de fost prim-ministru și președinte de partid, ea însăși decedată în închisoare, le spunea legionarilor cu care a venit acolo în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mă făcu să-mi desfac palma pe rotunzimile ei; simțeam în vibrația acestui trup armonii ceramice. I-am șoptit la ureche ceva lipsit de importanță. Nona își lipise fruntea de tîmpla mea și mă privea cu ochii verzi în care forfotea mîhnirea. Amîndoi simțeam că e ultima oară cînd ne vedem. Cazarea la centru fu excelentă. În aulă s-au produs cele mai încurajatoare discursuri. Ne vorbi însuși ministrul, conștient că se adresează unor tineri ce constituiau forța care trebuia să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o armată numeroasă. Norii încă mai erau destul de roșii, dar, pe pământ, se întunecase deja. Dengo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său comandant, Niwa Nagahide. Deodată, Ishida Sakichi și alți patru sau cinci membri ai grupului pajilor se întoarseră în mare grabă, dintr-o direcție necunoscută. Înainte de a merge în camera lui Hideyoshi, de pe culoar și din odăile pajilor se auziră forfotind glasuri fericite, iar Hideyoshi îi întrebă pe cei din jur: — S-a întors Sakichi? De ce întârzie atât de mult să vină aici? Și trimise un om să-l muștruluiască. Ishida Sakichi se născuse la Nagahama și cunoștea geografia zonei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu capitala. Ali! — Ordonați, dom’ sergent, spuse negrul. — Pune la punct toate vehiculele... Provizii maxime de apă, combustibil și hrană. O să-l găsim pe porcul ăsta chiar dacă se ascunde în fundul iadului. Peste o jumătate de oră, Postul Militar din Adoras forfotea, cuprins de o activitate cum nu se mai văzuse de pe vremea creării lui sau de pe când făceau escală acolo marile caravane venite din sud. Nu se opri toată noaptea, ducând cămila de frâu, la lumina unei luni timide și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison. A doua zi, Khayyam se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc În jurul prețuitorilor de monede, care, Înzestrați cum se cuvine cu balanța lor regulamentară, râcâie un dinar de la Kirman, Nishapur sau Sevilla, adulmecă un tanka de la Delhi, cântăresc În palmă un dirham de la Buhara sau strâmbă din nas În fața unei subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În care lupul și mielul să bea laolaltă, În toată liniștea, apa aceluiași pârâu. Dar nu mă mulțumesc să visez, eu construiesc. Plimbă-te mâine prin cartierele din Isfahan, vei vedea cohorte de lucrători care sapă și clădesc, meșteri care forfotesc. Pretutindeni răsar aziluri, moschei, caravanseraiuri, fortărețe, palate ale stăpânirii. În curând, fiecare oraș important Își va avea marea sa școală, ea Îmi va purta numele, „medersa Nizamiya”. Cea din Bagdad funcționează deja, am desenat cu mâna mea planul locurilor, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împrejurimile satului, poliția era pretutindeni, scotocea până și poverile catârilor, dar cine ar fi cutezat să oprească un echipaj regal? Ne continuarăm drumul până În curtea unei imense clădiri de culoarea șofranului. În mijlocul ei trona un uriaș stejar centenar, În jurul căruia forfoteau războinici Încinși cu două cartușiere Încrucișate. Prințesa n-a avut decât o privire de dispreț pentru acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu paie, iar în jurul meu toată lumea avea în picioare pantofi de piele fină. Bărbații purtau pălării și costume, eu nu mă puteam compara cu ei, păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și pantofi cu tocuri înalte. De jur împrejur forfotea o mulțime de oameni, bone și vlăjgani tineri în uniformă de marinar, cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ochii de rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu stratul adipos atrofiat, presat, cerat, mumificat! Unii dintre decedații apăruți astfel, buimăcitor, în peisaj, erau realmente pungi de tegument deshidratat și tăbăcit, piftii pline cu oase, putregaiuri forfotind și zăngănind hilare, la fiece pas. Alții se regăseau, însă, într-o stare fizică ceva mai bună, mai reavănă, adică mai puțin pronunțată, de degradare și de descompunere, ceea ce-i făcea relativ mai lesne de recunoscut. Mare parodie, mare exhumare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se de belșugul verii și pitulând taine printre ramuri și frunzișuri, clădind un sfielnic templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru rememorează amintirile din vremea când era la începuturi, doar mlădițe cu muguri ce-
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
nu publicăm decât informații cu ștampila oficialității. ― D-aia sunteți organul lașității de cugetare! surâse un tânăr bătăios. ― Zi, băiete, cât poftești! murmură redactorul, strângând din umeri. Ce, Universul e jurnalul meu? Incinta începea să se învioreze. Pe estrada prezidențială forfoteau secretari și funcționari. Se auzeau glasurile aprozilor de pe culoare: "Poftiți la ședință, domnilor deputați!" Examinând figurile de jos, Titu Herdelea zări pe Gogu Ionescu, care se uita la tribuna doamnelor, căutîndu-și soția, cu care schimbă câteva semne. Eugenia văzuse pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
meu, mulți fac același lucru, și ce poate fi mai apetisant după o zi caniculară și când știi că ai un loc unde să-ți pleci capul. Nu-ți rămâne decât să te bucuri. S-a lăsat seara, dar orașul forfotește de lume. Nu departe de piața centrală este un carusel mare și foarte frumos, plin cu copii, iar părinții îi urmăresc grijulii de pe margine. Pitoresc, orașul acesta! Si am văzut doar o frântură din el, aici în centru. Mai am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă mai înmoaie, nu mă mai încovoaie canicula, inamicul meu invizibil, dar prezent peste tot în jurul meu, până în urmă cu câteva zile. Mă simt sleit de forțe, dar fericit. Saint Jean este un mic oraș pe malul râului Nive și forfotește de pelerini. Impactul meu a fost foarte puternic, o trecere radicală de la solitudinea care m-a însoțit mereu de când am pornit, de la Genova, la imersia într-o mare de persoane echipate pentru pelerinaj și care, efectiv, umplu străzile puține, de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dimineața în Gara de Nord. Eu venisem încă de la ora cinci și mă plimbam de-a lungul peroanelor trăgând în piept aerul rece al dimineții. Soarele abia răsărise; nu se vedea din cauza acoperișurilor înalte, dar prezența lui o simțiseră toți călătorii care forfoteau prin gară: arătau mai sprinteni și mai voioși. După puțin timp se ivi și Mihaela, grăbită, cu o valiză în mână. Era surâzătoare, fragedă și radia atâta viață și bucurie, încît un bolnav s-ar fi însănătoșit stând numai în preajma
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
etică. Mi se întâmplă, ca zilele trecute, să fiu încântat de prezența lui Liviu Ciulei la emisiunea lui Patapievici, sau de prezența Sânzianei Pop la „Profe sioniștii“ Eugeniei Vodă? Voi scrie aici. Mă convinge o carte, mă farmecă un spectacol, forfotesc în culisele festivalului de la Sibiu, lucrez în juriul UNITER, surfilez strategii în boardul Fundației Soros, mă întâlnesc cu adolescenții de la liceul X? Descopăr un autor, un redactor de la radio sau un bancher gata de mecenat? Mă ucide un film, mă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]