425,743 matches
-
65). Scrive inoltre Trier: "Ciò che îl nomos è, lo è all'interno della propria cerchia recintata" (Ibidem). E l'autore di Teologia politică aggiunge a sua volta: "L'anello di recinzione, la cinta formată da uomini, îl Mannring, sono forme originarie della comunità di culto, giuridica e politică" ( C. Schmitt, Îl nomos della terra, cît., p. 65). 13 Schmitt sottolinea l'importanza che, nella storia del nomos occidentale che egli traccia, assume la scoperta del Nuovo Mondo agli albori dell
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
epoca, che ha effettivamente aperto un abisso tra la libertà, ovvero l'assenza del diritto tipică dello stato di natură, e l'ambito di uno stato "civile" ordinato." (C. Schmitt, Îl nomos della terra, cît., p. 95). 16 Almeno nella formă macroscopicamente evidente del colonialismo "classico". Riguardo ad altre forme di "colonizzazione" più sofisticate, îl discorso probabilmente è ancoră aperto. 17 W. Brown, Stați murați, sovranità în declino, cît., p. 38. 18 Ibidem, p. 43. 19 Egli non parla apertamente di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
libertà, ovvero l'assenza del diritto tipică dello stato di natură, e l'ambito di uno stato "civile" ordinato." (C. Schmitt, Îl nomos della terra, cît., p. 95). 16 Almeno nella formă macroscopicamente evidente del colonialismo "classico". Riguardo ad altre forme di "colonizzazione" più sofisticate, îl discorso probabilmente è ancoră aperto. 17 W. Brown, Stați murați, sovranità în declino, cît., p. 38. 18 Ibidem, p. 43. 19 Egli non parla apertamente di contraddizioni, anche se non nasconde le problematiche connesse ai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
più alla liberă volontà del sovrano (rispetto all'interferenza di autorità esterne), ovvero allo Stato-soggetto o Stato-apparato, bensì alla libertà di una moltitudine di persone (i cittadini e i "governati"), le implicazioni del concetto di sovranità appaiono nitidamente sotto la forma di una problematică "convivenza degli opposti". 22 Quando parliamo di "origine contingențe", ci riferiamo all'origine storica della democrazia "dei moderni": la democrazia antică și pone al di fuori di questo discorso, poiché richiama un altro ordine di questioni (comunque
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
De unde rezultă o sursă de pericole și amenințări foarte serioase și foarte complicate, probate de atitudinea tranșantă a colosului din Est și concretizate în reînarmarea Rusiei și în atitudinea să deja foarte ofensiva, atitudine care poate fi înțeleasă atât că forma a unei apărării activ-disuasive, cât și ca avertisment strategic. Culoarul strategic al Dunării se centrează pe fluviul Dunărea. Începe de la Gurile Dunării și se termină în Germania. Este un culoar adiacent celui terestru și, deopotrivă, celui maritim de Sud. Importantă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și, din acest motiv au menținut (și încă mențin) țară într-o zonă de siguranță strategică dintre Estul și Vestul European; 3. Pe vremea imperiilor, reunificarea spațiului românesc în arealul Daciei era practic imposibilă, întrucat teritoriul românesc era, sub diferite forme, spațiu de siguranță strategică 5 (spațiu-tampon) între aceste imperii. Astfel, Moldova dintre Prut și Carpați a fost spațiu de siguranță strategică pentru Imperiul Rus, iar Țara Românească (Muntenia) era considerată un fel de zonă de siguranță strategică pentru Imperiul Otoman
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
reducă vulnerabilitățile statului, sau spre exterior, alocând forțe și mijloace pentru a acționa în mod direct sau nu asupra surselor de risc. Considerăm că analiza mediului de securitate, așa cum este acesta perceput la nivel național, poate reliefa exprimarea (sub diferite forme), de către majoritatea statelor, a preocupării pentru prevenirea și gestionarea unei tipologii noi de riscuri, adesea prezentate sub formă de riscuri asimetrice, neconvenționale, de tip nou. Viziunea democrațiilor occidentale privind transformarea mediului de securitate Democrațiile occidentale, prin fundamentarea istoric- democratică a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
asupra surselor de risc. Considerăm că analiza mediului de securitate, așa cum este acesta perceput la nivel național, poate reliefa exprimarea (sub diferite forme), de către majoritatea statelor, a preocupării pentru prevenirea și gestionarea unei tipologii noi de riscuri, adesea prezentate sub formă de riscuri asimetrice, neconvenționale, de tip nou. Viziunea democrațiilor occidentale privind transformarea mediului de securitate Democrațiile occidentale, prin fundamentarea istoric- democratică a instituțiilor statale, prezintă avantajul unor sisteme de securitate exersate, transparente și adaptabile la realitățile momentului. Economiile dezvoltate permit
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
securitatea energetică, managementul crizelor și efectelor acestora, promovarea drepturilor omului și principiilor democrației. Aceste priorități sunt văzute ca provocări ale politicilor de securitate italiene și presupun existența unor riscuri la adresa securității naționale și individuale, care se pot materializa sub diferite forme: atacuri teroriste pe teritoriul național, piraterie pe rute maritime importante, criminalitate transfrontalieră, traficul ilicit de droguri, arme și persoane, imigrația clandestina. De asemenea, se apreciază că Italia rămâne una din destinațiile preferențiale ale imigrației clandestine, iar cetățenii italieni percep această
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
actorilor non-statali (organizații internaționale, companii multinaționale, asociații nonguvernamentale, grupări criminale și organizații teroriste). Un aspect accentuat în documentul programatic de securitate îl reprezintă semnalarea unei noi categorii de riscuri, altele decât cele tradiționale, care se pot dezvolta în scop și forma până la proporții globale. Aceste noi tipuri de riscuri sunt multidimensionale, mai putin vizibile și mai puțin predictibile. Deși nu sunt nominalizate ca fiind riscuri asimetrice, din analiza documentului considerăm că tipologia acoperă spectrul de riscuri menționat. O tendință specifică a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
arcul carpatic). Provocările regionale menționate de strategia de securitate a Ungariei sunt analizate atent pe regiuni: Europa Centrală, Europa de Sud-Est, Comunitatea Statelor Independente, spațiul mediteranean, Orientul Apropiat și Mijlociu 34, conturând zonele de interes ale statului și - într-o formă neexplicită- complexele de securitate determinante pentru securitatea Ungariei. Strategia de securitate maghiară nu identifica riscuri relevante ,cu baza de plecare în Europa Centrală. Provocările originare Europei de Sud-Est sunt considerate ca având ca sursă ritmul încet de schimbare politico- socială
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ca având ca sursă ritmul încet de schimbare politico- socială și economică, corupția sistemică, structurile politice și economia nefuncționala a anumitor regiuni, contracțiile sociale și problemele etnice și religioase nerezolvate ale minorităților. Acestea creează condițiile apariției următoarelor riscuri: apariția unor forme variate de terorism și criminalitate organizată, traficul de droguri, armament și ființe umane. Spațiul Comunității Statelor Independente este analizat funcție de importanță componenței acestuia, strategia de securitate acordând interes Ucrainei, Rusiei și spațiului caucazian, precum și statelor din Asia Centrală. Principalele riscuri relevate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
istorice, acestea și-au adaptat strategiile de securitate la realitatea apartenenței la spațiul comunitar. Putem concluziona că riscurile asimetrice sunt prezente sub menționări diverse în majoritatea strategiilor de securitate analizate. Acestea sunt menționate direct - că riscuri asimetrice sau indirect, sub formă de: riscuri neconvenționale, riscuri de tip nou, dar prezentând aceleași caracteristici. În gestionarea riscurilor asimetrice considerăm ca fiind importantă dimensiunea preventivă, anticipativa a strategiilor de securitate, față de dimensiunea activă, care urmărește gestionarea consecințelor. Aceasta are beneficii multiple: resursele necesare sunt
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de dialog politic real sau imaginar, de continuă raportare. Prin statutul său, monarhia constituțională, în imaginarul politic și simbolic românesc, a fost într-o congruenta perfectă cu valorile politice, sociale, economice, culturale aparținătoare Occidentului. Din perspectiva politică, monarhia constituțională era formă de stat cu vaste ramificații și legături care "unea" civilizația românească de lumea occidentală, producând o îndepărtare controlată de simbolurile răsăritene, balcanice și chiar otomane. Pentru că schimburile de idei și curente, care a început la mijlocul secolului al XIX-lea, a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
războiul împotriva oamenilor a durat patru decenii și jumătate"6. Perspectiva unui război rece cu împărțirea sferelor de influență este o paradigmă frecvență în științele politice și relațiile internaționale, folosită în special în discursurile publice din postcomunismul românesc, ca o formă de explicație și înțelegere a rolului modest jucat de elitele politice refugiate în Vest. Interpretările lui Mihai I cu privire la guvernul României din exil vin să întregească un model solitar de referință pentru ceea ce se întâmplă în Europa Occidentală cu cei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
drumul spre "Vest". Totodată, din perspectiva Regelui, Republica Moldova este privită ca o nevoie firească a Uniunii Europene de a întregi solidaritatea să și de a reconstrui granițele sale. Relația cu Occidentul apare, în viziunea lui Mihai I, si ca o formă unilaterală, ca o garanție, ca o măsură de a testa consecventă și voință Uniunii Europene, acesta întrebându-se retoric "Cât de departe sunt dispuși să meargă" (oficialii și decidenții UE - n.n.). Opțiunea pro-Vest a Republicii Moldova și, în același timp, a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
gen de declarație, care se referea în chip direct la fosta provincie românească dintre Prut și Nistru, reprezenta, în sine, si o poziționare de politică externă și geostrategică pro-Est. La nivelul anilor 1991-1992, regele vedea în recunoașterea independenței Republicii Moldova o formă de abandonare a acesteia (România a fost primul stat al comunității internaționale care a recunoscut independența fostei republici sovietice - n.n.) și o șansă ratată de a dezavua pactul prin care soarta acesteia fusese decisă în august 1939. Prezenta Armatei Roșii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a României declanșate cu brutalitate de agenții intereselor sovietice"26. Desfășurarea actului de la 23 august 1944 a fost un subiect colosal în interpretările pe care Mihai I le-a dat evenimentului în sine și în reconstituirile pe care istoricii, sub forma unor analize ample sau note biografice neoficiale ale monarhului, le-au realizat 27. Regele nu a caracterizat niciodată această acțiune într-o notă politică, partizană, de cucerire a puterii, ba chiar a precizat că niciuna din interpretările date evenimentului din
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pentru Mihai I o chestiune grav, o nedreptate a istoriei, o consecință care demonstrează încă faptul că multe dintre nedreptățile, abuzurile și fărădelegile sovieticilor au rămas în picioare. Regele vede în continuare o urgență din condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, ca o formă de reîntregire a Europei. Independența republicii Moldova este inițial negata, dezavuata, existentă a "două românii" este respinsă. Ulterior, pozițiile monarhului se nuanțează. Raporturile cu Uniunea Europeană dau, din perspectiva lui Mihai I, măsura adevăratului drum firesc, normal al viitorului fostei provincii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai mult de competență de a interveni în trebile individuale, lăsând interesele locale în apreciația autorităților locale și mărginindu-se numai de a exercita o salutara privighere asupra mersului trebilor publice. Numai așa se poate ajunge la cea mai bună formă de administrație, la acea ce se numeste în Englitera self-government"16. Și Nicolae Fleva alege să păstreze termenul original într-un citat din Ferron pe care il tălmăcește totuși în limba română: "Națiunile sunt supuse în politica la ceea ce se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și, pe urmele sale, constituționaliștii de la "Junimea" - preferă să împingă dezbaterile parlamentare în spațiul conceptual și oarecum securizat al temei constituționale, eludând realitățile imediate: împroprietărirea țărânilor, legea tocmelilor agricole, lega domeniilor coroanei etc. Deși poate fi considerată și că o formă de precauție electorală, opțiunea pentru discursivizarea unor chestiuni abstracte, precum regimul constituțional sau protocolul parlamentar se justifică, fără îndoială, si in precară alfabetizare politică a elitelor conducătoare. Maiorescu însuși se vede nevoit să suporte acidă ironie a lui Delavrancea, care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tânărului stat din sud-estul Europei. * Vom observa deîndată că, în ciuda ideilor despre influență "modelatoare"26 și covârșitoare a culturii franceze, multe referințe vin direct din spațiul anglo-saxon. Alteori, modelată de intermediarul francez, terminologia politică englezeasca ajunge la noi într-o formă deja "negociată" că înțeles. Un clasic precum John Stuart Mill, de pildă, este tradus cu On Liberty abia în 190227, cărțile sale fiind citite în secolul al XIX-lea în original sau în tălmăciri franceze sau italiene 28. Karl Marx
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
condiționată de elemente care nu aparțin experienței, susține Kant. Autorul Criticii rațiunii pure identifica, pe lângă senzații, care sunt exclusiv empirice, două "intuiții pure apriorice", adică nerezultând din experiența: spațiul și timpul. Spațiul și timpul nu există necondiționat, obiectiv, ci reprezintă forme ale intuiției noastre, forme prin care ne raportăm și catalogam experiențele noastre în ceea ce privește lumea înconjurătoare. Astfel, orice experiență are loc în spațiu, o intuiție externă, bazată pe simultaneități, respectiv în timp, intuiție internă fundamentata pe succesiuni. Spațiul și timpul ca
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nu aparțin experienței, susține Kant. Autorul Criticii rațiunii pure identifica, pe lângă senzații, care sunt exclusiv empirice, două "intuiții pure apriorice", adică nerezultând din experiența: spațiul și timpul. Spațiul și timpul nu există necondiționat, obiectiv, ci reprezintă forme ale intuiției noastre, forme prin care ne raportăm și catalogam experiențele noastre în ceea ce privește lumea înconjurătoare. Astfel, orice experiență are loc în spațiu, o intuiție externă, bazată pe simultaneități, respectiv în timp, intuiție internă fundamentata pe succesiuni. Spațiul și timpul ca atare nu pot fi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și este astfel transcendență 19, numai în măsura în care se încăpățânează să rămână rațiune pură, înaintând dincolo de materia brută oferită de experiență - devine rațiunea un instrument de cunoaștere lipsit de credibilitate. Drept pentru care Kant privilegiază intelectul în raport cu rațiunea, considerându-l o formă de cunoaștere mai sigură, chiar dacă inferioară rațiunii 20. Kant introduce, între intelect și rațiune, facultatea de judecată, pe care o divizează în facultate de judecată estetică, respectiv teleologica. Prima are un rol estetic și distinge între frumos, respectiv urât, în timp ce
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]