2,904 matches
-
fi trecut momentul de ezitare, l-am simțit intrând în cavitatea trupului meu, ca un supraviețuitor pescuit din valurile mării și săltat la bordul unei bărci de salvare. Iar acum se cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și garduri de țăruși, de bețe, pietre și bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
evrei declasați, nevropați și psihopați! Socialismul există, dar există și spirocheții, iubito! Așa că asta-i inițierea ta, scumpo, în latura mai spurcată a lucrurilor. Jos, jos cu șortul ăsta kaki, patriotic, întinde-ți șuncile, măi, sânge din sângele meu, descuie fortăreața coapselor, deschide-ți larg gaura aia ebraică, mesianică! Fii gata, Naomi, sunt pe cale să-ți otrăvesc organele de reproducere! Sunt pe cale să schimb viitorul seminției! Dar evident că n-am reușit. I-am lins urechile, i-am supt gâtul nespălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Pe dumneata?! Dumneata n-aveai de ce, chiar singur ai spus mai înainte că erai prea mic pentru... surîde femeia, apoi se întoarce la visarea ei, continuînd să-și scalde amintirile în viscolul de afară. Și din surîsul femeii, înflorit înăuntrul fortăreței, construită cu cinci foi de viță, în care s-a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și acesta va străluci ca Miami peste apele cenușii ale portului. Intenționau să Înlocuiască Piața Scollay cu o bucată mare și turtită de beton, deasupra căreia, pentru a Înfricoșa lumea, aveau de gînd să ridice niște clădiri guvernamentale, ca niște fortărețe. Norman se uita la imaginile cu clădiri din ziar și dădea absent din cap. Iar deasupra lui, În Balon, dădeam din cap la fel și eu. Demolarea unei părți atît de uriașe din oraș avea să fie o treabă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și utilizînd o matematică destul de suspectă, calculaseră că acest lucru va avea loc pe data de 22 octombrie 1844. Pregătindu-se pentru marele eveniment, mii de dreptcredincioși Își vînduseră toate bunurile lumești, după care construiseră o biserică imensă, ca o fortăreață, ca să aibă un loc sigur În care să stea În timp ce se petrece acest lucru. Îmi plăcea să citesc despre acești oameni. Erau exact ca mine, purtau mereu cu sine acest sentiment apăsător de calamitate iminentă. CÎnd a răsărit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deci, ce greu îmi este să vorbesc despre asta, dacă nu prin aluzii. Luni. Astăzi am văzut o mână printr-una din ferestrele închisorii, către mare. Umblam pe zidul de piatră al portului, cum îmi este obiceiul, până în spatele vechii fortărețe. Fortăreața e complet închisă între ziduri oblice; ferestrele, apărate de gratii duble sau triple, par oarbe. Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce greu îmi este să vorbesc despre asta, dacă nu prin aluzii. Luni. Astăzi am văzut o mână printr-una din ferestrele închisorii, către mare. Umblam pe zidul de piatră al portului, cum îmi este obiceiul, până în spatele vechii fortărețe. Fortăreața e complet închisă între ziduri oblice; ferestrele, apărate de gratii duble sau triple, par oarbe. Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe zidul de piatră al portului, cum îmi este obiceiul, până în spatele vechii fortărețe. Fortăreața e complet închisă între ziduri oblice; ferestrele, apărate de gratii duble sau triple, par oarbe. Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția mâinii m-a uimit, de parcă ar fi ieșit din rocă. Mâna era într-o poziție nenaturală; presupun că, în celule, ferestrele sunt situate foarte sus, adâncite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
face nimic, au spus, îndepărtându-se. Miercuri. Am mers să duc un buchet de violete la hotel pentru domnișoara Zwida. Portarul mi-a spus că a ieșit demult. M-am învârtit îndelung, sperând s-o întâlnesc din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor cu basmale pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu un delicios banchet de pirați abțiguiți, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o cunoscuse niciodată, Îl abandonase și ea, avea să le respingă la rîndul lui, și se pedepsea pe sine În gînd cînd se surprindea visînd la fata de pe plajă. Socotea că o asemenea slăbiciune nu era demnă de el, de fortăreața lui sau de proiectele pe care le făurise pentru un viitor nu prea Îndepărtat. Bătrînul căpitan de pe María Alejandra, don Alfonso Pertiñas y Gaberias, se născuse În minusculul cătun Aldan, În peninsula Morrazo, o limbă de pămînt care separă estuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață devoratoare, feroce, de neînvins, prin marele sistem de apărare pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude apoi pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că el trebuia să se apuce de învățat și ea, ar fi foarte bine dacă i-ar urma exemplul. Probabil că un amănunt, o întâmplare, ceva, stătuse la baza deciziei sale. Ovidiu își făurise în interior o motivație temeinică, o fortăreață pentru că altfel ar fi fost imposibilă o schimbare evidentă și inexplicabilă. Și dacă Sidonia se chinuise cu el la examene, ba chiar învăța cursurile, le comenta cu el până la demență, convinsă fiind că prin revenirea obsedantă asupra acelorași aspecte, memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privire? întreba apoi, întinzând mâna. — Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire... hmmm... mormăi el îngândurat. Ei bine, de fapt a fost o falsă amintire. Despre cum mă uitam pe cer la fortărețele zburătoare — Vă referiți la bombardiere? îl întreba Fanny. — Da. B17-urile americane. Ședeam în cărucior. Mama mă scosese la plimbare în parcul din oraș - pe vreme aceea locuiam în Faversham, comitatul Kent - și avioanele treceau adesea pe deasupra noastră, dar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cerul, într-un vacarm scos de-un singur motor imens. Toată lumea din parc s-a oprit locului și a privit în sus, ducând mâna streașina la ochi. Am început să plâng. Mama mi-a zis „Nu plânge, puiu’ mamii! Sunt Fortărețele Zburătoare“. Am mijit ochii și m-am uitat la cer. Avioanele erau prea sus ca să le poți vedea cu ochiul liber. Nu se vedeau decât darele albe de vapori, parcă trasate cu creta pe cerul albastru. Și totuși mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ochiul liber. Nu se vedeau decât darele albe de vapori, parcă trasate cu creta pe cerul albastru. Și totuși mi-am băgat în cap ideea că le văd. Însă ceea ce credeam eu că văd pe cer nu erau avioane, ci fortărețe - niște construcții solide, pătrățoase, cu poduri mobile, metereze și steaguri ce flutură-n bătaia vântului, plutind că fermecate prin văzduh. Am rămas cu această idee până peste câțiva ani, când m-am dus la grădiniță și am facut un desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
construcții solide, pătrățoase, cu poduri mobile, metereze și steaguri ce flutură-n bătaia vântului, plutind că fermecate prin văzduh. Am rămas cu această idee până peste câțiva ani, când m-am dus la grădiniță și am facut un desen cu fortărețele mele zburătoare, iar educatoarea a râs de mine și mi-a explicat ce sunt ele în realitate. — Iată o poveste înduioșătoare, spuse Fanny. — Mulțumesc, zise Adrian. — Numai că dumneavoastră v-ați născut la doi ani după război, continuă ea. — Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
n-o să avem nici o problemă să-i punem cu botul pe labe, ești indus în eroare, prăpădiții luptă cu mijloace primitive, ceea ce încearcă să facă e sinucidere curată. Cu toate astea viermii au reușit să-i construiască un fel de fortăreață la Inter, vă vine să credeți una ca asta? Păi da, tocmai de-acolo te-ntorceai, n-ai avut boașe nici măcar să mai rămîi puțin în zona fierbinte, ce să-i faci, curajul nu-i un lucru pe care-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
te părăsească? Cel puțin ea avusese întotdeauna curajul să-i spună verde în față ce avea pe suflet, nu ca restul celor din jur. începe să chibzuiască din nou încotro s-o apuce dacă să o ia spre Bastion, Cazemată, Fortăreață, zona liberă de neocomunism, la ora asta însă or fi dormind cu toții, poate, poate Dendé să mai fie treaz citind pînă în zori, luînd notițe, conspectînd, Gulie însă trage la măsea în fiecare seară pînă uită de el, iar Tîrnăcop
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se complac unii în timiditate, mor în ea ca într-o mare virtute. Petru își trăia timiditatea intim, plăcut, nerostit. Timiditatea lui Petru, cetate, piatră peste piatră zidită în taină. Poarta, fereastra, curtea de strajă, sala de sfat, tronul, biserica fortăreață într-un ghem de inimă; respira în fiecare cărămidă timiditatea lui Petru. Se priveau pe furate. Se atingeau din greșeală. Își vorbeau din întâmplare în pauzele dintre ore, în sala de sport, la culesul frunzelor. Parcul era dincolo de stradă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ia de la Sever acele moduri de acțiune care îi sînt necesare pentru a-și consolida statul, iar de la Marcus Aurelius să ia exemplele potrivite pentru a putea păstra în mod glorios un stat gata întemeiat și solid. CAPITOLUL XX Dacă fortărețele și multe alte lucruri pe care principii le fac în fiecare zi sînt sau nu de folos Unii principi, pentru a-și asigura stăpînirea asupra statului, le-au luat supușilor lor toate armele; alții au întreținut dezbinările în ținuturile cucerite
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
armele; alții au întreținut dezbinările în ținuturile cucerite; unii au alimentat dușmăniile împotriva lor înșiși; alții, în sfîrșit, s-au străduit să-i cîștige de partea lor pe aceia de care nu erau siguri la începutul domniei; unii au înălțat fortărețe; alții le-au dărîmat și le-au distrus. Și cu toate că nu putem formula o judecată cu privire la toate aceste lucruri, fără a examina împrejurările particulare ale fiecărui stat în care s-a procedat într-un fel sau altul, voi vorbi totuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tăi proprii și care trăiesc în preajma ta, în statul pe care tu îl stăpînești mai dinainte. Strămoșii noștri, și mai ales aceia care erau socotiți înțelepți, obișnuiau să spună că Pistoia trebuie stăpînită prin lupta dintre facțiuni, iar Pisa prin fortărețe. Ei întrețineau discordiile în unele provincii care le erau supuse, pentru ca să le stăpînească mai ușor. Cred că în vremurile acelea, cînd Italia era împărțită în două tabere, care atîrnau aproape egal în balanță, era bine că se făcea astfel; dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acelora care i-au devenit prieteni și l-au ajutat să ocupe principatul numai pentru că nu erau mulțumiți de guvernarea anterioară. Principii au avut obiceiul ca, atunci cînd voiau să domnească cu mai multă siguranță peste un stat, să înalțe fortărețe în scopul de a ține în frîu pe aceia care ar fi avut de gînd să li se împotrivească și pentru ca în același timp ele să le servească drept adăpost sigur în cazul unei răscoale neașteptate. Eu laud obiceiul acesta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Viteli a dărîmat două cetăți la Citta di Castello pentm ca să poată să păstreze acest teritoriu în stăpînirea lui. Guido Ubaldo, duce de Urbino, revenit pe tron după ce fusese alungat de la putere de Cezar Borgia, a distrus din temelii toate fortărețele aflate pe acel teritoriu, socotind că fără ele va fi mai greu să-și piardă din nou statul. Cei din neamul Bentivoglio, reveniți la Bologna, au făcut același lucru. Așadar, fortărețele sînt folositoare sau nu, după timpuri; și dacă ele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]