4,121 matches
-
fiindcă și ea înțeapă discret, atît cît te poate amenința, mai mult neliniști, o ofilire lîncezitoare. În schimb, un început de viziune, care să strice liniștea de mecanism savurîndu-și rugina, izbucnește de sub un titlu întrutotul cuminte, Decor vechi: "Fereastra-și frînge arcul învechit/ Pe-o rîpă unde soarele apune;/ Și lîngă vatră foale vechi înghit/ În gușe largi amurgul de cărbune." Și finalul: "Pe cînd, cu vînăt trup și craniul ros/ De vremi și pleșuvia lor schiloadă,/ Împintenat cu stele, slab
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
baza construcției poemului. Din această categorie face parte poemul Rătăcitule, dedicat lui Nicolae Velea și scris, foarte probabil, la moartea prozatorului: "Rătăcitule, amintește-ți toate străzile/ Pe care ai pășit printre case părăsite,/ Amintește-ți covoarele roase și lăzile,/ Scaunele frânte sub greutăți infinite.// Amintește-ți de păsările care nu te vedeau/ Și-n zborul lor te loveau nevoind./ Amintește-ți de cei ce iubeau și urau,/ Amintește-ți cum vremurile treceau viscolind.// (...)". În partea a doua a poemului, din mers
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
geamului, mirese împodobite cu sute de mii de flori albe înclinându-se spre pământ, copaci pe care i-am iubit în România, dar pe care aici nu i-am văzut până nu m-am pensionat. Plecam dimineața și veneam seara frântă de muncă și griji, așa încât nu mai avem ochi și energie să văd nimic decât drumul făcut la volanul mașinii numai pe întuneric. Salcâmii au un loc special în ființa mea întrucât am trăit o parte din copilărie și adolescență
Orașe cu salcâmi. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/95_a_376]
-
umbrelor. De atunci familia n-a mai fost familie. Mama, care nu avusese niciodată un serviciu, a trebuit să câștige pâinea cea de toate zilele pentru cinci guri. Pleca dimineața la lucru, la niște sere de legume, și venea seara, frântă de oboseală. Copiii se gospodăreau cum puteau, de cele mai multe ori adormeau flămânzi, pâinea nu ajungea, hăinuțe noi primeau doar de Paști și Crăciun. Dar nu cârteau, știau că mama lor atât putea să le ofere. La 12 ani, Valentin lucra
Agenda2003-30-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281298_a_282627]
-
o întâmplare adevărată. Este o poveste care a inspirat întreaga națiune americană... și a fost la un pas de a nu se întâmpla. Este povestea a trei bărbați pierduți - Johnny „Red“ Pollard, un tânăr al cărui spirit de aventură fusese frânt, Charles Howard, un milionar care a pierdut totul, și Tom Smith, un cowboy a cărui lume dispărea văzând cu ochii - care s-au întâlnit și au descoperit speranța. Într-o zi de toamnă a anului 1936, la Saratoga, soților Howard
Agenda2003-46-03-liber () [Corola-journal/Journalistic/281721_a_283050]
-
de pensie și încep să cam încheie socotelile cu viața, Eli Lăslean a avut puterea să iubească un bărbat cu unsprezece ani mai tânăr decât ea. Un amestec de iubire matură și nebunie tinerească, o dragoste târzie, care s-a frânt prea devreme. Cu un pahar de votcă în mână, am ascultat fascinat povestea vieții ei, o poveste uneori plină de tristețe, o poveste în care moartea prematură a soțului a lăsat-o descoperită, dezarmată în fața vieții, cu un copil de
Agenda2004-26-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282573_a_283902]
-
o dimineață, avea să descopere că pantofii pe care îi lăsase de cu seară afară făcuseră... pași. Și pentru că veni vorba de cort, Dunca ne prezintă viața în bivuac: „Nici nu este nevoie să încerci să te adaptezi. Ajungi acolo frânt de oboseală, mănânci ceva care oricum nu-ți priește și te trântești să dormi, istovit și nespălat. Efortul fizic și psihic este inuman, așa că nu mai ai chef de nimic atunci când ajungi la sosire“. Nu mai vin la acest raliu
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
constituie într-un elogiu absolut adus unui simbol inconfundabil al libertății popoarelor din răsăritul Europei: Kazimir Wierzynski Wawel - Intrarea rămășițelor lui Pilsudski în cripta Regilor î Se deșteptară regii, în cripta lor, din somn: |n noaptea funerară, odihna cine-o frânge, De unde urcă vuiet în subteranul dom, Că ziduri tremurară și clopotul se plânge! De clopot clătinată lung turla i-a trezit, Cu greu ridică piatra, sculați din sarcofage Privesc cu-orbite goale: spre ei dârz a pășit... - |l știu, îl
O traducere inedită a lui Ion Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12895_a_14220]
-
cea de la-nceput, tot ordine se cheamă că e. Exemple, cât cuprinde. Mă rezum la unul, decembrie (luna când palidă): „câinele se îndreaptă șchiopătând spre pădure în urma lui omul este aproape bătrân și ne aflăm în decembrie - luna când palidă frângi și împarți la repezeală osișoare ay osișoarele tale dragi ay câinele tău credincios” (p. 82). Revenind la antologie, dincolo de evident lăudabila intenție de resuscitare a interesului (necritic sau oricum nu neapărat critic) pentru poezia lui Virgil Mazilescu, mi se par
Precizări asupra preciziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2828_a_4153]
-
ca un "virus" distrugător ("Virus paralizînd/ toate sistemele de apărare" - Virus), trupul sfîrșește prin a deveni - exteriorizîndu-se - un obiect estetic: "capul mi-e poate/ cristal perfect/ craniul translucid/ ștergerea/ opacității ființei/ acum iarăși se vede/ în spatele meu/ obiectul/ l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi în condiția sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
a făcut-o, preferînd plicticoasa companie a gorilelor din acest film-bananier în care, cînd ți-e lumea mai dragă, poți aluneca ba pe o coajă de Zbor deasupra unui cuib de cuci, ba pe una de Equus. Dacă nu-ți frîngi gîtul pînă atunci, evadarea din final - inspirată, ca de altfel, o bună bucată de film, și de Închisoarea îngerilor - îți oferă un posibil echivalent cinematografic al trîmbițatei retrageri a lui Hopkins. Alături de compania lui Cuba Gooding jr., această "ieșire" din
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
trei versuri (a lui Șerban Codrin) neanunțând mai mult decât un pastel: "zi pe sfârșite/ zăpadă iluminând/ singurătatea", secvență încheiată inspirat de Constantin Severin cu "în pridvorul înghețat/ un corb pândește umbră". Brusc, liniștea care domnește peste întreaga ființare se frânge pentru că: "împușcătura/ bufnita speriată/ în clopotnița", îngrozitoare, asurzitoare rupere a unui echilibru. Și totuși, pacea eternă nu e tulburata cu nimic - replică lui Constantin Severin vine să pună punct unui eveniment întâmplător și pește care cei doi autori, speriați de
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
pierde rostul și vlaga. Un sfat, după Benjamin, nu este răspunsul la o întrebare, ci o propunere de continuare, într-un fel sau altul, a unei povești deja în desfășurare. Or, în acest volum al lui Tournier, dimpotrivă, povestirile se frîng cumva pe parcurs, se întrerup uneori, dar nu după formula facil postmodernistă, a fragmentarului și incoerenței deliberate, ci subminate dintr-un interior de substanță, unde sfaturile și-au ieșit de mult din uz. Povestitorul e primul care simte această fractură
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
O cultură mică e un șarpe boa care a înghițit un elefant. Dacă mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam pleoștita, Micul Prinț (alt călător prin stele, alt risipitor) nu suferă pentru atîta lucru, desi Saint-Exupéry (un albatros) își frînge aripile. Elefantul e Cultură Mare. Culturile Mari, care, ca orice elefant, își amintesc de tot și toate. Dar pe care culturile mici le ingurgitează integral. Adesea le pot și asimilă. Cînd Coposu și Paleologu, poate că și alții - fiecare separat
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
dar puțini au analizat-o. La mijloc este, cred, o confuzie de planuri: melodrama nu conteaza pe artistic, ci pe sentimental. Ea apelează la situații și la personaje care stîrnesc emoții așa zicînd brute și suficient de universale pentru a frînge inimile în absență medierii artistice. E de-ajuns să ascultăm o mamă care și-a pierdut copilul său să ne cutremuram la suferință unui tînăr condamnat la moarte de o boală incurabilă sau să participăm la o poveste de dragoste
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
de Iisusi astmatici:/ ase spune c-ar înaltă o corabie/ dar nimic nu se vede a ziceau -/ poate că-i doar o corabie de vorbea./ Zi și noapte am continuat să lucrez la corabie./ Zi și noapte imperiul îndoielii am frînt./ I-am așezat cu grijă pupă trirema odgoanele/ despăturita vatra din suflet gălețile cu roua/ ăPoftiti în corabia cu șapte pînze/ vîntu-i prielnic și depărtarea ne-asteaptă/ iat-o cum luminează cu toate rănile sale!a/ Dar oamenii întîrziau să urce
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri de coapse Peste mușcele a căzut amurgul, și incest de mirări. în turlă clopotul se frânge, pe nervii toamnei picură diezii, Miros a tine noapte limbută, cu luna agățată în emoției ce plânge. șold. Miros a tine noapte, depravată de goliciunea Cândva fiorul v-a cuprins pe trupuri, pietrelor. un menuet v-a înnoptat pe fire
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
mai mic ,căci accidentul i-a distrus mai multe oase”. Nu destule, aș dori să precizez, dar o să spui că fac asta din invidie. Ce accident? Dracu știe. O fi lovit-o vreun admirator cu un ciocan, de i-a frânt doar oasele nazale, nu și mandibula, cu care, iată, se mai ajută la vorbit, din păcate. Dar care ciocan? Poate Christian Ciocan, revenit la viață, după ce a fost ținut pe tușă mai bine de un an. Adevărul face topul celor
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
numit iubire este vedere” și o construcție artistică 40 D Lestine iterare originală, foarte apropiată de arta care relevă o gândire poetică profundă. misterul prin imaginea „nopții” care „își poetică a marelui Nichita Stănescu. Ca Metaforele „pustiul tâmplei”, „strada cu frânge gâtul/ șlefuind isteria gesturilor/ și la Nichita, întâlnim unele construcții ochi mari de piatră” și altele oferă o largă cu care ne mângâiem trecerea” (strofa indescifrabile pentru cititorul de rând, deschidere în universul inepuizabil al d). Probabil că este vorba
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
emoții. Asta-i meseria lui. Provoacă emoții pozitive, negative, triste, vesele... Am vrut să le ofer cititorilor mei ce mi-a plăcut mie din literatura din toate timpurile. Mă îndrăgostesc de Anna Karenina, îl detest pe Bolkonsky, Jean Valjean îmi frânge inima, plâng la moartea lui Charles Swann... Plânsul face parte din evantaiul de emoții pe care știu să le provoc. Nici mai mult, nici mai puțin. Emoțiile sunt limbajul universal prin care poți să înțelegi lumea. Nu toată lumea poate să
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
degeaba cărau după-amiaza moloz de la ruine, degeaba îl reconstruiau, ca mii de alți oameni, cu cântecul pe buze și plini de entuziasm, dacă acum tata nu poate să găsească un post corespunzător și peste tot unde se duce toți își frâng mâinile și zic: „Vă rog să ne iertați, dar cu astfel de convingeri politice...”, de parcă arborele cotit ar avea vreo treabă cu convingerile politice. Din ușă, la plecarea de-acasă, tata ne spunea că munca la gară e extraordinară și
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
sub plopul drept/ Pironită-așa/ Și nu știu ce-aștept/ Și nu știu ce-aș vrea...” etc. (Amurg de toamnă). Face de toate-n peisaje, uneori chiar și un fel de bacoviene (cum poate): „E vînt și ploaie.../ Ulmii se frîng./ Plopii sendoaie,/ Salcîmii plîng” etc. (Singurătate). În general însă, creioane delicate, copilăroase: „...Sus, pe muchi de zid,/ Rîndunelele;/ Jos, floarea-și deschid/ Viorelele;/ Alături, un plop/ Lin se clatină...” etc. (Pier sub vînt ușor). De sensibilă, era fără-ndoială sensibilă
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
însăși” (De la Poe la Valéry) În acest ultim eseu, Eliot își exprimă rezerva față de impasul literaturii ca „progres al conștiinței de sine”, gândind că efortul propriu literaturii europene, „extrema luciditate în legătură cu exprimarea și interesul extrem față de ea” s-ar putea frânge în viitor „datorită unei tensiuni crescânde împotriva căreia mintea și nervii omului se vor răscula; tot așa cum se poate susține că e posibil ca nesfârșita perfecționare a descoperirilor și invențiilor în domeniul științei, ca și a aparatului politic și social
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
N I C O L A E B Ă L A Ș A ( R O M Â N IA ) Fiecare zi, una după alta, a curs firesc până în seara de dinainte de Crăciun, când am venit de la mine din sat, frânt de obosit. Revăzusem mormântul părinților și, ca într-un dialog în doi, le spusesem ce voiam să fac în viitor. Fără măcar să mănânc, m-am întins și am ațipit aproape o oră. Când m-am trezit, am deschis calculatorul. Olesya
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
odinioară. Autorul împletește relatările despre comuna Domnești cu acelea ale familiei sale, bucurându-se de fiecare dată când localitatea natală atrage, din punct de vedere economic și istoric, atenția întregii țări. Luptători anticomuniști, „Haiducii Muscelului”, destine ale unor oameni harnici, frânte de teroarea comunistă, prin naționalizare, persecuție și închisoare, intelectuali de nivel național, preoți, medici și învățători, care se dedică progresului comunei Domnești - o întreagă pleiadă de oameni deosebiți populează paginile acestui volum - destine pe care autorul le consideră demne de
O carte cu deosebite rezonanţe sufleteşti. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Ştefan () [Corola-journal/Journalistic/87_a_67]