282 matches
-
culeasă. Se poate ca aceste urme să nu fie decît În Închipuirea simbolică a celui ce-și privește verigheta acum, la un apus de soare, care-și adaugă și el semnificația alegorică la trăirea vreunui crepuscul intim. Amploarea asfințitului și frăgezimea polenului. Poate că verigheta este doar Însemnul logodnei ciudate și trainice a celor două. Multe poeme mimează datarea apelînd la sintagme de notorietate care numesc sărbători consacrate sau zile marcate În calendar de un anume simbolism tradițional. Prilej cum nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cealaltă auditivă - greierul care țîrÎie. Corespunzătoare planului real și al celui imaginar. Și liniștea, și pîinea se coc, se maturează, se pătrund parcă de o stare de spirit care le aduce la Împlinire. Nimic mai nimerit deci pentru a Încerca frăgezimea liniștii, așa cum gospodina sau brutarul o fac Înțepînd cu bețișorul pita, decît acutele penetrante ale greierului. Și-mi place la nebunie acel prelung... care face din greier un vel-pitar al universului (liric). Bătînd nucile ograda mameidoar ciorile și vântul bătând
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dublînd În mod miraculos, grațioasa lor ființă aurorală. Realcătuită astfel, Îmbogățită cu semnificații pe care le sugerează doar, dulceața de fragi propune din capul locului o opoziție ireconciliabilă Între artificiu și naturalețe, Între Încercarea infructuoasă de a păstra nealterată o frăgezime efemeră și mireasma inconfundabilă dar pieritoare a ființei autentice. Este, de fapt, o sintagmă care denunță o incompatibilitate și o impostură. Fragii nu pot fi resimțiți (și nu există aievea și nealterați) decît În locul și la vremea care le aparține
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor Trimiterea la Francis Jammes s-a putut face fără dificultate, căci și versurile lui Voronca transmit o similară emoție a Întîmpinării făpturilor umile, o senzație de puritate și frăgezime, transcrisă, bunăoară, În desenul grațios al mult citatului poem Privește: Ce mlădios e piciorul asinului ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare În mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al oceanului de la marginea orașului. Din cînd În cînd sirenele fug pe țărmuri și vin pînă pe străzile principale, aducînd În solzii lor o frăgezime salină. În partea de la nord fumegă potolit vulcanii seculari. Și În subsoluri, prin butiile pline de solare musturi, așteaptă baloturi mari cu cînepă pentru vestimentele unor amurguri somptuoase. În cazărmile aerate, lalelele și crinii stau În locul piramidelor de arme. În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cel mai mare preț fiind literatura, care trebuia însă regândită, întrucât ajunsese, „la unii tineri”, „rătăcitoare”, în sensul că atrăgea spiritele „spre țărmuri streine de periculoasă robie”, strecura în suflete „seducțiile unor civilizații prea înaintate ca să-și fi putut păstra frăgezimea inițială”. Prin însemnătatea acordată originii și rolului social al artei, N. Iorga menținea s. - sub aspectul orientării estetice - la polul opus estetismului junimist și oricărui estetism, opus chiar preocupării față de artă. Directorul „Sămănătorului” acorda, obișnuit, puțină atenție calității artistice a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
și dă un farmec original motivului universal și totodată specific-românesc al copilăriei, aceasta fiind axis spiritual, lume carnavalescă superior-metaforică, „răsturnată”, tărâm al primordiilor și al jocului recreator de lume, paradis, recuperat prin simțul nealterat de secolul grăbit, al candorilor și frăgezimilor. Un capitol aparte îl constituie poezia de inspirație națională și socială pe linia George Coșbuc - Alexie Mateevici - Octavian Goga, versul strigăt existențial, oracular, mesianic sau pamfletar: „Sunt pata cea de sânge, zisă/Republica Moldovenească,/Ce-n loc să frigă ucigașii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
F. se refugiază o vreme în literatura pentru copii. Două proze avându-l în centru pe eroul lui Carlo Collodi relevă darul povestirii și al dialogului, vervă și ingeniozitate îndeosebi în încercarea de a-l mobiliza pe tânărul cititor. Oarecare frăgezime și culoare au și versurile din Umbreluța de argint. Consacrându-se ulterior traducerilor, privilegiat într-o măsură de activitatea sa în cadrul Editurii Tineretului, F. a putut, după 1955, să transpună în românește cărți susceptibile de tiraje foarte mari, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955; Ce mai faceți, florilor?, București, 1957; Glasuri limpezi, București, 1961; Frăgezimi, București, 1964; Poeme, pref. Al. Piru, București, 1965; Cireș amar, București, 1967; Călător fără vâlvă, București, 1969. Traduceri: O. Vâsoțkaia, Haide-n horă, București, 1956; Ghicitori populare rusești, București, 1956; I. Akim, Papă Lapte, București, 1959; V. Ardamațki, Aici 11-17
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
și s-a apropiat de taina lui Dumnezeu”. (Oscar Wilde) ,,Cine nea dat ochi pentru a vedea stelele și nu ne-a dat și mâini pentru a le atinge?” (Florbela Espanca) ,, Nici un alt anotimp nu apropie sufletul ca iarna, de frăgezimea copilăriei și de reculegerea bătrâneții”. (Ionel Teodoreanu ) Inspirația... „avea senzația că în astfel de momente cea mai mare parte a muncii lui nu era făcută de el, ci de ceva care se afla deasupra lui și îl controla: gândirea și
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
pădure din parc ce era, răspunde în Voșlăbeni biserică, inteligență kinetică pe culoar în picioare, ține hățurile visului paleontologic al treilea șoim, aceleași aripi, "Dolomită Voșlăbeni" 44 intern 55 CFR km 142+8, 143 atol alb prin vegetație, orhidee la frăgezimea petalei, Gheorghieni iotacizat oficial, dublat în personalul Gheorghieni Tîrgu Mureș, însemne tricolore locomotiva cu vopseaua scorojită, fetița avea degetul în gură, cerul uniform deasupra noastră, legea morală în noi! cu bunica ta aproape oarbă, 78 de ani, cristal opacizat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de altă parte, după atâtea încercări și suferințe, este surprinzătoare rezistența și permanenta renaștere izvorâtă doar din adăparea cu apa vie a credinței în Dumnezeu, așa cum regăsim în poezia „Cum de mai luminezi câteodată”: Cum de mai luminezi cîteodată? De unde frăgezimi mai arăți ? omule, sfântule, rupt în bucăți pe cruce, în furcă, pe roată ? Pesemne că pe acest temei Radu Gyr, ca exponent al unei întregi generații, își manifestă „Crezul”: Puneți-mi lanțuri și cătușe Să sune scrâșnetul hain Și mii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
critică speculativă nu e mai puțin importantă. Foarte în notă mărunțișurile distractive: jocuri, șarade, paradoxuri etc. (prof. univ. Leca Morariu,Revista Făt Frumos nr.1, anul XVII,1942) * „... această tânără revistă dă impresia sufletului primăvăratec, a cărei însușire primordială este frăgezimea”... (C. Stelian în „Evenimentul zilei”, 12 aprilie,1942) ...”Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” aduce prin publicația trimestrială Elena Doamna o plăcută surpriză. La al doilea număr și-a croit un drum durabil în manifestările literare din Bucovina. Ținuta tehnică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
altul, punându-i-se la încercare nerăbdarea și curiozitatea (Scara, La pârâu). Vicleniile protagoniștilor, simularea inocenței fac farmecul acestor idile cu surse mai adânci în ambiguitatea simbolisticii sexuale și a cuvântului de spirit. Instinctul sănătos, nerepudiat cu ipocrizie, coexistă cu frăgezimea sentimentului. Mediul rustic i-a oferit lui C. premisa pătrunderii în adevărul trăirilor. Impresia de autenticitate pe care o face erotica coșbuciană se datorează cunoașterii adânci cu care poetul prezintă gestica personajelor și mai ales felul lor de a vorbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
poporului Israel de a se converti. Dumnezeu, asemenea grădinarului din parabolă, acordă un nou termen - durata rămâne totuși necunoscută -, după care va decide „scoaterea din rădăcină”. În același timp, în opinia autorului AP, parusia nu va întârzia, deoarece „mlădițele au frăgezime”, adică falșii mesia au apărut deja. Ultima parte a capitolului al II‑lea este foarte importantă. Se trece de la interpretarea ideologică, abstractă, la descrierea unei situații istorice concrete. Fragmentul reflectă, fără îndoială, frământările epocii și ale mediului în care apocrifa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea spurcăciunii? / Îmi strigă cei ce privesc / Muta noastră conviețuire...” Deznodământ blajin). Cu Judecătorul de păpuși (1980; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), universul de frăgezimi primăvăratice, lumea exuberantă de plante și animale, de jucării și personaje închipuite își precizează net configurația și caracterul de vis suav și fantast într-o formulă ludică și fantezist livrescă. Însă, în ciclul final (Judecătorul pleacă), apar și semnele unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
Dumnezeu”. Părintele Emilianos are ceva din gingășia fratelui starețului Zosima. Acest bătrân vedea în orice om pătimaș un copil bolnav „deosebit de vrednic de compătimire”. Emilianos Simonopetritul adaugă o ironie tipic grecească acestei perspective realiste. El tratează cu o afecțiune maternă frăgezimea minții omenești ce confundă trandafirul cu un mărăcine. Când vrem să scriem o epistolă și descoperim că stiloul s-a defectat, ne apucăm să reparăm singuri ustensila, uitând de noi înșine o zi întreagă, fără să mai ajungem la gândul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Nichifor Crainic sau în sonetele lui Radu Gyr”. Robert Cahlueanu este, însă și un poet al dragostei de patrie și de patrie mică - Basarabia (volumul - Lacrimi pentru Basarabia, 1995). În poezia sa „transformă duritățile și asprimile în gingășii și frăgezimi, fulgerul în rouă, negurile în zăpezi; gândurile însângerate în gănduri înfiorate și înmiresmate.” Lumea este prezentă într-o nouă viziune: „altădată materiale, grele, apăsătoare, a senzațiilor, sentimentelor, altădată trăite la limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
tura de zi să o duc acasă“. Liz a făcut o audiție muzicală cu Diane și a confirmat că avea un ton perfect. A fost o zi binecuvântată, căci și Diane avea, ca și Liz, o prezență unică, impunea, În ciuda frăgezimii vârstei, o anumită forță și respect. Și, pentru a completa succesul zilei, a apărut și Priscilla Smith, care venea din experimentele de la Performance Garage din Soho, unde tocmai jucase În spectacolul Dionysus În 69, care făcuse mult zgomot, și imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire străveche,/ nevindecatele răni/ de pe trupul leprosului// Cu fața spre asfințit/ în singurătate/ lunec/ cu treptele casei/ în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat, e înghețat, împietrit, veșted („regatul de iască al Mumei”), iar lamentoul sună mai violent în prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în relație cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată încă de E. Lovinescu), cu o propensiune filosofică accentuată, creațiile critice ale lui I. Negoițescu uimesc și farmecă tocmai de aceea prin frăgezimea și savoarea lor senzuală. La fel de pregnant transpare înclinația ludică a spiritului său speculativ, iar străfulgerările ideatice intră uneori într-o țesătură dilatată parcă de un suflu stihial, iar alteori se comprimă, primind relieful de cristal al unor aforisme sau conturul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
engleză termenul acesta are o accepție mai modestă decât în alte limbi. În engleză „genial” înseamnă plăcut, simpatic, vioi, stimulator, calități pe care memorialul bătrânului om de teatru le are din plin, în chip irezistibil. Emană din cartea lui o frăgezime extraordinară, ceva genuin, niște arome, un farmec, un gust al existenței, o vivacitate, prin care trecutul evocat parcă s-ar ivi prima oară abia acum, nou-nouț și strălucitor. Prospețime tinerească pe care, paradoxal, tocmai vârsta târzie are darul de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
agonizantă, dar există. Vulnerabilitatea înseamnă realitate vie, existență, fragilă, e adevărat, dar vie. Nu putem iubi decât ce e viu, adică vulnerabil, destinat să moară. În filmul lui Tarkovsky, Stalker, la un moment dat personajul principal spune : slăbiciunea, fragilitatea, înseamnă frăgezime și viață ; puterea, asprimea, înseamnă rigiditate și moarte. Eugen Ionescu a denunțat mereu, încă din tinerețe, cultul forței ca dezumanizant și a combătut ca stupidă și falsă teoria că totul în lume se decide numai prin raportul de forțe. În
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai ales acele poeme lungi aruncate în fugă pe hârtie și rămase în stare brută, dar străbătute de suflul geniului (relevam mai înainte observația lui Călinescu că multe din versurile acestor poeme și-ar fi putut pierde prin amendare formală frăgezimea originară, dar, fără îndoială, poetul însuși ar fi simțit aceasta, era prea mare artist ca să nu știe riscurile excesului de „artă” ; dovadă cele câteva „stângăcii” păstrate, desigur deliberat, în unele dintre antume) ; e însă mai mult decât probabil că partea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dânsul, dragoste în care punerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare îndrăzneală erotică, e zugrăvită în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei discrete, fine, cu timidități de începător și cu lucidități sceptice de om matur - totul solubilizat în perfecta adaptare a ritmului sufletesc cu cel al locuțiunii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]