191 matches
-
fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață de obște cu un regim ascetic sever, întocmai ca la Mănăstirea Frăsinei. Datorită seriozității, disciplinei duhovnicești și slujbelor care se săvârșeau aici, Mănăstirea Lainici devine tot mai căutată de numeroși credincioși din împrejurimi. După 1947, când vine la conducere regimul comunist, Mănăstirea Lainici este din nou agresată sub diverse forme. În această
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
monumente ale naturii, ocrotite de lege. Astfel, la circa 9 km de oraș și la 1 km lateral de drumul european E85 se află rezervația floristică Ponoare unde există dediței (Pulsatilla patens și Pulsatilla montana), rușcuța de primăvară (Adonis vernalis), frăsinei (Dictamnus albus), stânjenei (Iris coespitosa și Iris sibirica), bulbuci (Trolius europaeus) etc. Tot în apropiere de Suceava, la 6 km de oraș, pe teritoriul comunei Moara, se află rezervația floristică de la Frumoasa, mai mică decât cea de la Ponoare, cu specii
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
pentru acest sit). Alte specii de plante întâlnite în arealul sitului: "Jurinea mollis ssp. transylvanica" și "Peucedanum tauricum" (alte două specii endemice pentru această zonă), zăvăcustă ("Astragalus dasyanthus"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), usturoi sălbatic ("Allium albidum"), sipică ("Cephalaria uralensis"), frăsinel ("Dictamnus albus"), popilnic ("Asarum europaeum"), crestată ("Aposeris foetida"), sânziene de pădure ("Galium schultesii"), poala "Sfintei Mării" ("Nepeta ucranica"), omag galben ("Aconitum anthora"), salvie ("Salvia transsylvanica"), gălbinare ("Serratula radiata"), mărgică ("Melica nutans"), plămânărică ("Pulmonaria officinalis"), pecetea lui Solomon ("Polygonatum latifolium"), veronică
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
rupestre într-un spațiu restrâns, a impus compararea acestei zone cu Muntele Athos, pentru zona în cauză folosindu-se și denumirea de ""Athos Românesc"". Comparația nu are susținere în realitate, acestă susținere fiind însă mai bună cu referire la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea (unde, la fel ca la Athos, femeile nu pot intra), sau cu referire la Munții Neamțului, unde este un mare număr de mânăstiri, schituri și chilii de sihaștri izolate, cu mare densitate. Aceste așezări rupestre par a fi
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
singur sau împreună cu Constantin Lecca și Barbu Stănescu numeroase biserici: Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, Biserica Curtea Veche, Biserica Răzvan Vodă, Biserica Sfânta Ecaterina din București, Capela cimitirului Șerban Vodă, Catedrala Sfinții Voievozi din Târgu Jiu, Biserica din Gârbovu, Biserica schitului de la Frăsinei, Biserica Mănăstirii Radu Vodă, Biserica Sfântul Nicolae de la Câmpulung Muscel și bisericile din Satulung, Cernat, Toderița, Râșnov, Țânțari (Dumbrăvița) și Arpătac (Araci). Cea mai însemnată colecție de picturi religioase realizate de către Mișu Popp se află în Biserica Adormirii Maicii Domnului
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
colecția Muzeului de Artă din Brașov. Chiar dacă a părăsit Bucureștiul, clientela pe care și-o formase în capitala Țării Românești i-a rămas fidelă. Astfel, Calinic de la Cernica în calitate de episcop al Râmnicului, l-a solicitat în vederea zugrăvirii bisericii schitului de la Frăsinei din Comuna Muereasca, Județul Vâlcea. Pentru pictarea bisericii din Frăsinei, Calinic a intenționat să-l angajeze pe Gheorghe Tattarescu care-i era prieten bun. Acesta a refuzat însă oferta din cauza unor alte comenzi în care era prins și, ca urmare
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
clientela pe care și-o formase în capitala Țării Românești i-a rămas fidelă. Astfel, Calinic de la Cernica în calitate de episcop al Râmnicului, l-a solicitat în vederea zugrăvirii bisericii schitului de la Frăsinei din Comuna Muereasca, Județul Vâlcea. Pentru pictarea bisericii din Frăsinei, Calinic a intenționat să-l angajeze pe Gheorghe Tattarescu care-i era prieten bun. Acesta a refuzat însă oferta din cauza unor alte comenzi în care era prins și, ca urmare l-a recomandat pe Mișu Popp. Pictura bisericii Mănăstirii Frăsinei
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Frăsinei, Calinic a intenționat să-l angajeze pe Gheorghe Tattarescu care-i era prieten bun. Acesta a refuzat însă oferta din cauza unor alte comenzi în care era prins și, ca urmare l-a recomandat pe Mișu Popp. Pictura bisericii Mănăstirii Frăsinei a fost executată între anii 1860 - 1863 în stil academist realist, cromatica generală având predominață albastră. Împreună cu Constantin Lecca a pictat în anul 1863 biserica Mănăstirii Radu Vodă. Aprecierile pe care presa vremii le-a făcut lui Lecca în anul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
toate iconostasele pictate în întreaga sa carieră. Icoanele sunt pline de expresivitate plastică ce reiese chiar și din ornamentarea rafinată a încadrărilor realizate cu elemente geometrice și vegetale poleite cu aur. Aceeași valoare artistică ar fi avut și iconostasul din Frăsinei, dacă nu ar fi fost repictat grosolan peste pictura lui Popp. Este de menționat că la biserica din Câmpulung există singurele iconostase pictate de Mișu Popp, unde apar atât prorocii cât și apostolii. Ca și la iconostasul de la Frăsinei, iconostasul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
din Frăsinei, dacă nu ar fi fost repictat grosolan peste pictura lui Popp. Este de menționat că la biserica din Câmpulung există singurele iconostase pictate de Mișu Popp, unde apar atât prorocii cât și apostolii. Ca și la iconostasul de la Frăsinei, iconostasul din Muscel este modificat pentru a câștiga spațiu cu planuri decalate în armonică. Pe de altă parte, arhitectura bisericii din Câmpulung Muscel este asemănătoare cu cea a bisericilor din Frăsânei și Târgu Jiu și concepția iconografică a picturilor murale
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
februarie 2000, deoarece Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române nu dăduse binecuvântare pentru a putea fi văzut. Urmașii părintelui au solicitat preoților și ierarhilor din țară și de peste hotare să facă slujbe de dezlegare. Din data de 1 mai 1999, la Mănăstirea Frăsinei s-au făcut timp de 40 de zile, slujbe de dezlegare, după Sfânta Liturghie. Cu ocazia parastasului de un an de la deshumare (29 septembrie 1999), într-o atmosfera tainică, Prea Sfințitul Teodosie Snagoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, i-a citit
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
floristice semnalate în arealul rezervației: bujor de stepa ("Paeonia tenuifolia"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), tartan ("Crambe tataria"), stânjenelul galben ("Iris humulis ssp. arenaria"), stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica" și "Asyneuma canescens"), cătușnica ("Nepeta ucrainica"), zăvăcusta ("Astragalus dasyanthus"), sipica ("Cephalaria transylvanica"), frăsinel ("Dictamnus albuș"), lalea pestrița ("Fritillaria orientalis"), trânji ("Neottia nidus-avis"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), untul vacii ("Orchis morio"), salvie ("Salvia transsylvanica") sau "Waldsteinia geoides" - o specie din familia Rosaceae. În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și
Rezervația de bujori Zau de Câmpie () [Corola-website/Science/324381_a_325710]
-
stânjenelul sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), stânjenelul de nisip ("Iris humilis ssp. arenaria"), dediței ("Pulsatilla pratensis ssp. hungarica"), pălămidă ("Cirsium brachycephalum"), clopțelul cu frunze de crin ("Adenophora lilifolia"), angelică ("Angelica palustris"), trifoiașul-de-baltă ("Marsilea quadrifolia"), otrățelul bălților ("Aldrovanda vesiculosa"), frăsinel ("Dictamnus albus"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), siminoc (din specia "Helichrysum arenarium"), o specie de clopoțel ("Jasione montana") din familia Campanulaceae, ghiocelul de baltă ("Leucojum aestivum"), buhai ("Listera ovata"), flocoșele ("Lychnis coronaria"), bujori ("Orchis laxiflora ssp. elegans"), untul-vacii ("Orchis morio"), stupiniță ("Platanthera
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
sau 5), stamine 8-10, iar gineceul din 3-5 carpele libere la bază dar unite prin stilele lor. La baza ovarului se află un disc nectarifer intrastaminal, subovarian. Fructul este bacă, drupă, samară, hesperidă, capsulă sau schizocarp (mericarpic). Dictamnus albus L. (frăsinel) are rizomi și rădăcini adventive. Tulpina erbacee ajunge la 80 cm inălțime, iar florile sunt alb-roze, puternic mirositoare. În tulpină și în frunzele mari, penat-sectate, se află alcaloizi toxici. Partea subterană are proprietăți diuretice și vermifuge, iar scoarța conține ulei
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
-l legionar, l-au bătut cu bestialitate. El a zăcut câteva zile în spital în stare de comă și, la scurtă vreme după ce s-a refăcut, a divorțat de soție și s-a călugărit la un schit izolat de lângă Mănăstirea Frăsinei, retrăgându-se în munți ca și personajul interpretat de el în "Ochi de urs". Cântăreața de muzică populară Sofia Vicoveanca a fost distribuită în acest film, după ce regizorul Stere Gulea a văzut-o în mai multe spectacole și a rămas
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
cunoscut și sub denumirea populară de "stânjenel de stepa"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), didiței ("Pulsatilla montană"), ruscuța de primăvară ("Adonis vernalis"), coada șoricelului ("Achillea setacea"), gâscarița ("Arabis hirsuta"), asparagus ("Asparagus officinalis"), prazul-cu-cap-rotund ("Allium sphaerocephalon"), flămânzica ("Draba nemorosa"), garoafa ("Dianthus giganteus"), frăsinel ("Dictamnus albuș"), alior ("Euphorbia cyparissias"), iris ("Iris aphylla"), colilie ("Stipa pulcherrima"), cimbrișor (cu specii de "Thymus comosus" și "Thymus glabrescens ssp. glabrescens"). Fauna este reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte; dintre care unele protejate
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
Cephalaria uralensis"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), usturoi sălbatic (din specia "Allium saxatile"), hajmă păsărească ("Allium flavum"), ruscuță ("Adonis flammea"), o specie de sparanghel sălbatic ("Asparagus vericillatus"), coamă de aur ("Galatella linosyris"), garofiță (din speciile "Dianthus dobrogensis" și "Dianthus leptopetalus"), frăsinel ("Dictamnus albus"), negară ("Stipa capillata"), alior ("Euphorbia nicaeensis"), stânjenel pestriț ("Iris variegata"), iasomie ("Jasminus fruticans"), colilie ("Stipa ucrainica") sau armirai sălbatic ("Carduus hamulosus"). Fauna rezervației este una caracteristică zonei de stepă și este reprezentată de mai multe specii (unele endematice
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
16 noiembrie 1957, în satul Spinu din comuna Perișani (județul Vâlcea), din părinții Gheorghe și Maria, primind la botez numele de Ioan. După absolvirea școlii în satul natal, în anul 1974, tânărul Ioan Popa a intrat ca frate la Mănăstirea Frăsinei. A urmat studii la Seminarul Teologic „Sf. Grigorie Teologul“ din Craiova (1975—1980) și la Institutul Teologic Universitar din București (1981—1985), obținând titlul de licențiat în teologie, cu teza "Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
1980) și la Institutul Teologic Universitar din București (1981—1985), obținând titlul de licențiat în teologie, cu teza "Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa". După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Frăsinei în anul 1985, iar ulterior a fost hirotonit ierodiacon (1985) și ieromonah (1986). În anul 1985 a făcut cursurile doctoratorale în specialitatea Patrologie la Institutul Teologic din București, cu dizertația "Politica religioasă a împăratului Iustinian", avându-l coordonator științific pe
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
Țepeș" - "ibid"., p. 81), Ștefan cel Mare, Ioan Vodă, de icoanele sfinților-cărturari: Popa Ion Românu de Sâmpetru, Șincai, Mureșan (cf. "ibid", pp. 79 - 110). În ciclul al patrulea, cinci balade sunt dedicate mânăstirilor fundamentale dacoromânești din salba carpatin-cogaionică: Tismana, Cozia, Frăsinei, Arnota și Mânăstirea-dintr-un-Lemn. Autohtonismul gândirist a culminat în anul 1943, în cel de-al cincilea ciclu, "Fântâna cu Pandur", unde, mai întâi, protagonistul baladesc-liric ia întruchiparea puterii unui Salmoș-Zalmas-Zalmoxis, alăptat de ursoaică, așa cum este surprins și într-o celebră statuetă
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
ranunculoides"), pâștița ("Anemone nemorosa"), floare-de-perină ("Anthemis tinctoria"), pelin alb de munte ("Artemisia campestris"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), căpșuniță roșie ("Cephalanthera rubra"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), cornut de munte ("Cerastium arvense"), o specie ("Conringia austriacă") din familia Brassicaceae, golomăț ("Dactylis glomerata"), frăsinel ("Dictamnus albuș"), mlăștinița ("Epipactis helleborine"), orhidee (din speciile "Epipactis microphylla" și"Spiranthes spiralis"), crețușca ("Filipendula ulmaria"), lalea pestrița ("Fritillaria orientalis"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), spânz comun ("Helleborus purpurascens"), ochincea ("Gențiana cruciata"), gențiana ("Gentianella ciliata"), talpa-gâștii ("Geranium lucidum"), nopticoasa ("Hesperis matronalis ssp
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
specifice regiunilor de stepă; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I) din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), frăsinel ("Dictamnus albus"), ceapa ciorii ("Gagea villosa"), salvie ("Salvia officinalis"), colilie ("Stipa capilata") sau hodolean tătăresc ("Crambe tataria"), precum și o faună bogată în insecte: albine, lăcuste, fluturi, cărăbuși, furnici. Reportaj
Dealul Zackel () [Corola-website/Science/325491_a_326820]
-
și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui ("Echium russicum"), hodolean tătăresc ("Crambe tataria"), clopțelul cu frunze de crin ("Adenophora lilifolia"), angelică ("Angelica palustris") sau stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"); care vegetează alături de: orhideea piramidă ("Anacamptis pyramidalis"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), frăsinel ("Dictamnus albus"), ceapa ciorii ("Gagea villosa"), stânjenel de stepă ("Iris pumila"), salvie ("Salvia officinalis"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora"), mac galben ("Glaucium flavum"), zăvăcustă ("Astragalus dasyanthus"), brei ovat ("Mercurialis ovata"), colilie ("Stipa capilata") sau firuță ("Poa badensis"). Fauna sitului are în componență
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
al mânăstirii, deoarece starețul bătrân îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii. În cursul anului 1817, a vizitat mânăstirile de la Muntele Athos, unde a cunoscut viața călugărilor și asprele lor rânduieli, rânduieli care aveau să fi aplicate peste ani la Schitul Frăsinei și cărora el s-a supus de bunăvoie toată viața. Pe 14 decembrie 1818, la 11 ani de la intrarea la mânăstire, întreaga obștea l-a ales stareț pe Calinic. De la început, noul stareț a încercat să impună ordine și disciplină
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
în 1854. Episcopul s-a preocupat de redeschiderea Seminarului, închis în timpul revoluției din 1848. Seminarul a fost redeschis mai întâi la Craiova (1851) după care a fost mutat la Râmnicu Vâlcea în 1854. Între 1859-1864 a refăcut și redeschis Schitul Frăsinei, construit în 1763, dar mai apoi părăsit. În 1863, episcopul Calinic a construit la Frăsinei o biserică nouă, o clopotniță și noi chilii. La acest schit, Calinic a introdus rânduiala atonită și "blestemul" asupra hotarelor mânăstirești, prin care se interzicea
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]