152 matches
-
spunea Leigh. Pe bune n-o să-ți vină să crezi. — Vai de mine! Nu se mai găsesc nici lumânări parfumate? Ce se face fata? se smiorcăi ea. — Vrei să-ți ții gura? Te sun în calitate de prietenă, nu de cumpărător frustrat. Fraiera de mine credeam că te-ar interesa să știi și tu că s-ar putea să apar în numărul din luna martie a revistei Marie Claire. Leigh căscă plictisită la celălalt capăt al firului. — Mmm, serios? Felicitări. Asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar fi chelirea prematură, li se întâmplă întotdeauna oamenilor simpatici? Dumnezeule, sper că asta nu însemna că Charlie va veni la petrecerea amfAR. Te simți bine? mă întrebă Lara. —Excelent, i-am răspuns. — Ești afectată de povestea cu Zach și fraiera aia de supermodel? Un pic, cred. Încearcă să nu te gândești. Ăștia doi sunt de domeniul trecutului și nici măcar nu se prind de chestia asta. Sună-mă când te întorci. —Bine. Au revoir, îmi mai spuse Lara apoi închise. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
puicuța bogată din est, îmbrăcată în pantaloni, o Katharine Hepburn cu tupeu, cu un fond fiduciar și accent nazal de Newport. Dar, în ciuda aerelor ei aristocratice, nu reușise decât să o pună cu profesorul de tenis, la fel ca toate fraierele cu silicoanedin oraș. Dar se potrivea perfect cu avocatul cretin de lângă ea - acel labă-tristă de Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum cu dungulițe și o cămașă încheiată la toți nasturii, cu o cravată cu model în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
falsific certificatul GCSE cu o trusă din aia profi de caligrafie. Pe bune acum, tipul e american. N-o să-și dea seama niciodată. Ba da. Până la urmă, tot o să afle. O, Doamne. O, Doamne. OK, poate că mă ambalez ca fraiera. Mai bine să mă calmez și să nu fac din țântar armăsar. Jack Harper e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu câte milioane pe an. Nu văd de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
hol e un cap blond. Connor. Mă cuprinde un val de panică. Nu pot intra aici. Nu pot să fac asta. Nu pot... Atunci capul se mișcă și nu e Connor, ci Andrea de la contabilitate. Deschid ușa, simțindu-mă ditamai fraiera. Doamne, sunt cu nervii la pământ. Trebuie să-mi vin În fire, pentru că e posibil să dau cât de curând nas În nas cu Connor și va trebui să fac cumva față situației. Bine măcar că Încă nu știe nimeni, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sunt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mâinile mele. O clipă, rămân Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o clipă, te rog. Îi trag un zâmbet cât pot de vesel. Trebuie neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doar faptele... Nu ! Adică vreau să spun că n-am ce să-ți zic. Mă Întorc către Jemima. Ți-am spus că nu vreau să faci nimic. Și mi-ai promis că mă asculți ! — Emma, nu mai fi așa de fraieră ! Îi aruncă lui Mick o privire exasperată. Vezi de ce am fost obligată să iau eu situația În propriile mâini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e-mailului. Atașez poza la scrisoare și apăs SEND. Când apare mesajul care-mi spune că a fost trimis, răsuflu ușurată și mă uit cu vinovăție la Geraldine. ― N-ar fi un coșmar dacă ar vrea să mă vadă? ― Nu fi fraieră. E la mii de kilometri depărtare, ești în siguranță. Hai să mergem să bem un ceai. ― Te-a sunat mama ta, îmi strigă Sophie din ușa dormitorului ei când ajung acasă. A zis că dacă poți, s-o suni când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-l așteptam. Iar sentimentul că îi pasă cuiva de mine, că sunt apărată, protejată - asta e totul. Dar în timp ce stau în pat în dimineața asta, nu mă pot abține să nu mă întreb dacă asta chiar e suficient. Nu fii fraieră, sigur că e suficient, trebuie să fie suficient. Numai că, doar ca să fiu complet sigură, pun mâna pe telefon și sun. ― Kilburn Herald. ― Geraldine? Eu sunt. ― Jemima? Bună! Mi-e dor de tine, obrăznicătură mică ce ești, ghici cine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din viața mea, și mă simt vinovată că l-am făcut să se simtă vinovat, când e evident că mă iubește atât de mult. Și iartă-mă că am fost așa o scorpie. Of, Jemima, nu mai fi atât o fraieră, n-ai fost deloc o scorpie. Poate că ar fi trebuit să fii, dar mai important e că i-ai oferit lui Brad informația că-l iubești, și de data asta ai spus-o tu prima, n-a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și scurtă în loc să am pe mine o bluză voluminoasă care să-mi ascundă păcatele. ― Lauren? ― Am fost atât de îngrijorată! țipă Lauren în telefon. Nu-mi spune nimic acum, numai mișcă-ți fundul încoace. ― O, mersi, mersi, mersi. ― Nu fi fraieră, spune Lauren. Pentru ce sunt prietenele? Ben s-a plimbat prin Santa Monica pentru multă vreme - lui i s-a părut că au trecut ore întregi. A descoperit că strada cea mai aglomerată pare să fie 3rd Street Promenade, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune ea, fără să aștepte să-i mărturisesc cât de mult sufăr. Știam eu că s-a întâmplat ceva pentru că n-am vorbit cu el de când a plecat. A sunat săptămâna trecută să vadă dacă am numărul tău. Jemima, ce fraieră ești. Probabil că ți-a pierdut numărul. De ce naiba nu m-ai sunat mai devreme? ― Te-a sunat pe tine? Ușor, ușor, inima mea începe să se refacă din bucăți. Te-a sunat? ― Da, m-a sunat! Săptămâna trecută! Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
regretat imediat că nu insistasem să-i ajut și eu la curățenie. întotdeauna am avut sentimentul că făceam totul taman pe dos. Dacă i-aș fi ajutat eu și nu Misty O’Malley, aș fi avut impresia că sunt o fraieră. Dar așa, inversând situația, fiindcă eu le trăgeam clapa și Misty îi ajuta, mă simțeam ca o leneșă. Ca și cum n-aș fi fost bună de nimic. Așa că la întoarcere am început să mă plimb așa, fără vreo țintă precisă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eliza. M-am bucurat când mi-a sunat telefonul și nu am mai fost nevoită să dezvolt subiectul. Însă când m-am uitat la cine mă apela am Încremenit. ― E Angela, i-am zis Mariei. ― Și tu te holbezi ca fraiera la ecran. Răspunde odată! mă Îndemnă ea. ― Alo? ― Alisia! Bună! Mi-am lipit mai bine telefonul de ureche. ― De ce mă suni? am Întrebat uimită. ― Alisia, ești supărată pe mine. Înțeleg. Am tăcut, așteptându-mi răspunsul la Întrebare. ― Cred că te-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu, tu ești, am spus eu. Doar pentru că n-am ajuns acolo nu Înseamnă că... ― Ce dracu aștepți? mă Întrerupse ea. Am Înghiontit-o. Chiar avea o problemă. ― A fost prima Întâlnire, am subliniat eu. Nu Îl cunosc suficient. ― Bine, fraiero! spuse ea. Stai și așteaptă până când ți-l fură alta care nu Îl cunoaște deloc. Mi-am dat ochii peste cap și am dat să mă duc În bucătărie. M-am ciocnit de tata, care tocmai ieșea. ― Alisia, chiar voiam
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Îl întâlni pe Sandu pe drum. Fuseseră împreună la facultatea de agronomie, pe care ea îl abandonă după primii doi ani. Nu te-am văzut de mult spuse el. Iar în gând, după ce trecură mai departe: Dă-o dracului de fraieră. Cunoștea o mulțime de oameni. Nici unul aproape, câtuși de puțin aproape de sufletul ei. Nici măcar prietenul ei, pe care urma să-l întâlnească în bărulețul acela mai decent sau, mai bine spus, mai puțin oribil, de după prăvălie. Nici măcar el nu sesizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spus În sinea mea, În timp ce taxiul gonea Înapoi, În centru, mai târziu În noaptea aceea. Nu se putea ca Sophia să umble după Hunter. Dacă era atât de deșteaptă cum zicea toată lumea că e, nu ar fi fost atât de fraieră Încât să alerge după el așa, ziua În amiaza mare, angajându-se la firma lui. Era prea evident. Am descuiat ușa apartamentului, am intrat și am mers În salon. M-am Întins pe sofaua pe care o adusese Milton cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rog, scutește-mă, am spus, frustrată. Nu-mi venea să cred că ne certam așa. Cu siguranță, Christy Turlington avea și ea certuri cu superbul tip din reclama Eternity. —Cum adică? Întrebă Hunter. —Adică așa, să știi că nu sunt fraieră de tot. —Of, Sylvie, zău așa. Știi bine că sunt tot timpul În alt hotel. Nu mai fi absurdă și hai să ne culcăm. Acum devenea el nervos. Nu sunt absurdă! Mă Întreb pe bună dreptate ce făcea soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eram disperată să-l văd pe Hunter și să Îndrept lucrurile. De ce fusesem atât de rea cu el mai devreme? De ce nu-l lăsasem să spună ceva În apărarea lui? Cum de putusem să nu am Încredere În el? „Ce fraieră fusesem, ce proastă“, mă pedepseam eu În gând. De ce crezusem că lucrurile erau exact așa cum păreau a fi? Sophia era mult prea deșteaptă Încât să facă Întocmai ceea ce părea să facă. Mă chinuise pe mine cu flirtatul ei cu Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putut să fie ascunsă o cameră de luat vederi. Înșfăcă ziarul și îl desfăcu cu gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își privi ceasul. Apoi duse din nou ziarul în fața ochilor. Era vorba despre unul dintre cotidianele de mare tiraj care apăreau în oraș, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plătesc toate chestiile astea și apoi am Întins cu vitejie cartea mea de credit. Când vânzătorul mi-a dat-o Înapoi, puteam să jur că se Încălzise. Într-o singură după-amiază, reușisem să-mi iau rămas-bun atât de la viața de fraieră, cât și de la economii. Nu erau tocmai haine couture, dar eram foarte Încântată de noua mea imagine: jeanși Paige care costau mai mult decât toate facturile mele lunare la un loc; un maiou mătăsos, cu margini dantelate, de un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
degresată sau superfierbinte, fără frișcă, fără zahăr sau amestecată. Ce zici? Sigur. În cartea mea scrie că locul ideal e la câteva străzi de aici. —Cartea ta? —Lonely Planet. Cum de poți merge undeva fără Lonely Planet? —Ești așa o fraieră, spuse el, trăgând de capătul șalului meu. Stăm la Four Seasons, ne fâțâim de colo-colo cu șoferi particulari, avem conturi nelimitate de cheltuială și tu te iei după Lonely Planet? Uimitor. — De ce, mai exact, e așa de uluitor? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
autorității rîsul acesta le creează necazuri, dar acasă pot rîde și chicoti cît poftesc. Așadar, serialul capătă o dimensiune utopică: utopia lipsei de autoritate parentală și de libertate nelimitată de a face orice doresc, oricînd doresc. "Bude, we're there" ("Fraiere, am rezolvat") este una din expresiile favorite cînd cei doi se hotărăsc să vadă ceva sau să meargă undeva și nu e niciodată nevoie să ceară permisiunea părinților (absenți). Pe de altă parte, cei doi reprezintă produsul comportamentului adolescentului total
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai înțelept. După ce s-a jucat cât s-a jucat cu mine, s-a dus și așa, într-o doară, l-a apucat de marginea pantalonilor. Doar puțin, pentru o secundă, după care i-a întors spatele, ca un băi, fraiere!, care m-a reconfortat. Începusem să cred că vocea lui nu mai știe alte tonalități, că nu mai poate acorda cuvintele decât pe înalte și încercam să mă dumiresc ce îl făcea să se poarte într-un fel pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
scape clou-ul. Toată societatea, numai ochi și urechi la cei doi protagoniști, pardon? la cei trei, e și Chiriță, vorba aia, gazda, autohtonul, fostul dar mereu actualul Chiriță-Chirițescu, madam Chiriță nu stă o clipă, țese, înnoadă, combină, ce, e fraieră? alții cum?... soareaua se derulează magnific. În timp ce invitații (și dom Chiriță) se înscriu tot mai pasionat în scenariu, îmi scot pe furiș blocnotesul și-mi notez cele trei portrete: cel reîntors din Franța, lipsit de cel mai palid umor, este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]