9,707 matches
-
în ea toate necuvântătoarele de jos până în văzduh, anticipând astfel cu o modernitate genială mișcarea ecologică de astăzi aflată abia la începuturile ei și cu urmări politice sigure în viitor, a fost italianul Francesco d’Assisi, François cum îi spun francezii. Numele sfântului este legat de Giotto, contemporan cu el, și care în trei cicluri de mari fresce a pictat viața lui, opere aflându-se la Assisi și la Florența. Rareori se întâmplă ca un artist de anvergura lui Giotto să
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
gîndire totalitară”. Nu ies din colimatorul critic conaționalii lui Gelu Ionescu. Cei din diaspora au obiceiul „extrem de răspîndit” de-a bîrfi poporul în sînul căruia și-au găsit adăpost: „dacă se află în Franța, bine mersi, spun toată ziua că francezii sînt niște împuțiți, tîmpiți, șovini, puturoși; dacă trăiesc în Germania, spun despre nemți că au capete pătrate, că n-au umor, că sînt șovini și - inevitabil - tîmpiți; dacă trăiesc în Elveția, spun despre elvețieni că sînt... tîmpiți, țărănoi, plicticoși și
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
cheamă „prestigiu instituțional”, așa cred. O să fac cercetări, Pépin. Nu ne rămîne decît să sperăm. - Eu o s-o fac în mod sigur, spuse regele. Primăvara la Paris era prin tradiție frumoasă. Producerea tuturor accesoriilor regale și a atîtor obiecte specifice francezilor a determinat introducerea schimburilor de noapte în fabrici. Apropiata eră a sentimentelor pozitive și a siguranței justifica scăderea salariilor. Așa cum era de așteptat, Madame abordă schimbarea propriului statut cu realism și vigoare. Pentru ea, totul semăna cu mutarea dintr-un
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
văzut Parisul (cu aeroporturile Orly și Charles de Gaulle cu tot). Îi vând, gratis, acest pont lui Ion Iliescu, în schimbul promisiunii că n-o să mai negocieze pentru noi nici tratate cu rușii, nici fonduri cu U.E. și nici avioane cu francezii. S-a văzut doar că de fiecare dată când și-a pus semnătura pe câte ceva, praful s-a ales ba de banii, ba de iluziile, ba de „europenitatea” noastră. Acest bătrânel zâmbăreț ar trebui lăsat, fie și la Cotrocensk, în
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
orice năzuință de libertate și orice tendință de individualizare sunt doborâte cu glonțul.” Începutul războiului se reflectă emoționant în jurnalul lui Gala Galaction și în „agendele” lui E. Lovinescu. Oamenii își pun acum o altă întrebare” cu nemții sau cu francezii? Un larg spațiu acordă Ioana Pârvulescu literaturii interbelice propriu-zise, ea remarcă ecoul senzațional pe care l-a avut pe atunci romanul Amantul Doamnei Chatterley al lui H. D. Lawrence, acesta contribuind în mare măsură la modernizarea romanului românesc, aflată la
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
politice, va fi rezervat și îi va evita pe impostori, pe oportuniști, va spune răspicat ce crede, va deveni "liderul tineretului literar nemulțumit", criticii nu vor fi "pregătiți" pentru opera sa și nu îi vor înțelege toate romanele (nici măcar cei francezi), împotriva dictaturii va face absolut tot ce era "posibil", va demisiona din fruntea României literare în semn de protest la Tezele din iulie (episod reluat de zeci de ori), prietenii îl vor trăda, va ieși din sistem, va pierde tot
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
s-a bucurat de-o anume benevolență a rău famatului "patron". Evitînd extremele la fel de inoportune, Dan Ciachir dibuie linia justă, obiectivă a rememorării, de real folos atît istoriei literare, care-și are sertarul său ispititor de "mică istorie", cum spun francezii, cît și cititorului pur și simplu ce are ocazia a medita la "grandoarea și decadența" unui scriitor tipic epocii comuniste, "grandoare și decadență" nu în ordine succesivă, ci într-un inextricabil amestec, precum o descompunere fosforescentă... Să observăm din capul
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
privea cu ochi mari și calmi, așa cum te uiți la o muscă agitată din cauza furtunii. - Pun prinsoare că după ce vă veți întoarce acolo, în frumoasa dumneavoastră Franță, veți spune tot răul posibil despre America și despre americani... Așa sînt toți francezii... Și veți povesti că New York-ul e plin de gangsteri... Ha! Ha!... Dar veți uita să spuneți că majoritatea au venit din Europa... Și izbucni într-un rîs plin de răutate, arătînd cu degetul spre pieptul lui Maigret. - Și veți
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
se duce lumea la vot, iar acolo lucrurile merg bine. De fapt accentul ar trebui pus invers. În Vest alegătorii își permit să stea acasă, fiindcă cine vine la putere oferă garanții de seriozitate, probitate și respect față de lege. Cînd francezii s-au trezit cu Le Pen în turul doi al prezidențialelor, s-au dus val-vîrtej să-l voteze pe Chirac. Noi stăm acasă în ciuda faptului că lucrurile merg îngrijorător. Dar dacă, de fapt, una spunem și alta credem? Fiindcă dacă
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
ca și aparentul paradox pe care îl menționam mai devreme (discrepanța între situația dramatică a personajelor și tonul antrenant al relatării). În privința primei chestiuni, aceea a autenticității, ar fi mai multe lucruri de spus. În primul rând că, spre deosebire de existențialiștii francezi, Levi pare a o separa complet de ideea de eroism. În al doilea rând că, în mai toate împrejurările, el o asociază cu fiziologicul. Sunt recurente, de pildă, imaginile mâinii care înșfacă hrana, ale maxilarelor care o devorează, ale corpurilor
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
fost găsite cîteva sute de cartușe neexplodate. Michel Tournier: François Mitterand ar fi putut să calce foarte bine peste ele fără să afle nici el, nici eu ce zăcea sub pămînt. Mi-ar plăcea să știu din care lupte dintre francezi și nemți or fi provenind, din iunie '40 sau din august '44? Dar vă întrebați probabil ce caută Mitterand în această sihăstrie... Ei bine, aveam un prieten comun, pe fotograful Édouard Boubat, ilustratorul unora din cărțile mele, autor de asemenea
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Dar să mă întorc din nou la Julien Gracq: el dezvoltă o temă pe care, fără s-o cunosc, eu am reluat-o în "Regele arinilor". În romanul său "Un balcon în pădure", Gracq se ocupă de războiul din 1939. Francezii se instalează în Ardeni, pe frontieră, creîndu-și în pădure un mic paradis, cu cabane de lemn, cu focul care arde iarna în cămin de parcă ar fi Crăciun tot timpul. Într-un cuvînt, ei se simt fericiți uitînd că armata germană
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
cu focul care arde iarna în cămin de parcă ar fi Crăciun tot timpul. Într-un cuvînt, ei se simt fericiți uitînd că armata germană e la doi km, iar în luna mai �40, nemții atacă și-i ucid pe toți francezii. În cele din urmă, ce vor să spună toate astea? Este vorba de beatitudinea geografică distrusă de nenorocirea istorică. În felul acesta poate fi definit și romanul meu "Regele arinilor" unde eroul descoperă Prusia Orientală și nu vrea nimic altceva
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Alexandra Olivotto Zilele filmului italian au reușit să umple până la refuz sala cinematografului Elvira Popesco (literalmente, și eu am stat pe jos la una dintre proiecții). Faptul că, în termeni de festival, nici cel britanic, nici cel francez nu a reușit o asemenea performanță, se datorează unei ocurențe notabile: organizatorii acestui eveniment au înțeles mult mai bine profilul cinefilului român (dacă mi se permite o astfel de formulare eronat totalizantă). Care preferă calitate în loc de actualitate. Vorbind mercantil și
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
oraculara, vorbind, la rându-i, într-o limbă care nu e nici italiană, nici latină, ci un amestec foarte hilar. MN: Sunt multe personaje? VZ: Multe. Dacă nu ești atentă, riști să le încurci, să le confunzi identitățile și profesiile. Francezi, italieni, englezi... Nici unul nu apare întâmplător, trebuie să urmărești ce spun, ce fac. Unul e muzician. Se numește Devizé și a trăit cu adevarat pe-atunci. Îți place muzica baroca? MN: Da, foarte mult. VZ: Acest Devizé e chitarist clasic
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
se întregește chipul unei mari națiuni. *** ...Britania, cea mai mare din insulele pe care le cunosc romanii, se întinde ca spațiu și climă în răsărit spre Germania, iar în apus spre Spania ; la sud este zărită și de gali. (De francezi, adică, o concesie stilistică de efect n.n. )... Părțile ei din nord, ne având în față nici o țară, sunt bătute de valurile unei mări deschise, cât vezi cu ochii (...) Făcând pentru prima oară ocolul mării celei mai îndepărtate, flota romană a
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
și alta o mare cantitate de apă a râurilor și că nu crește și scade până la țărm, ci pătrunde între coline și munți ca în albia sa. În capitolul următor, XI, întâlnim și o comparație între gali și britani, viitorii francezi și englezi. Psihologie fină apropiată de cea modernă.. (...) Superstițioși... Îndrăzneți, când înfruntă primejdiile, sunt cuprinși de groază când acestea se ivesc (exces de sensibilitate la gali). Totuși, britanii vădesc mai mult curaj, deoarece nu i-a moleșit o pace îndelungată
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
făcut, ce n-a făcut, Eriksson a scos dintr-o generație care apune, cu Owen și Beckham, și una care răsare, cu Roonie și Lampard, un team admirabil. Cînd și norocul va trece Canalul Mînecii, englezii se vor distra cu francezii cei băftoși, care au știut să cedeze la timp Algeria ca să profite de Zidane, dar n-au mai știut să se teamă de viclenii greci. Și, fiindcă a venit vorba, nu mi-au plăcut, pe lîngă francezi, italienii, dintre cei
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
vor distra cu francezii cei băftoși, care au știut să cedeze la timp Algeria ca să profite de Zidane, dar n-au mai știut să se teamă de viclenii greci. Și, fiindcă a venit vorba, nu mi-au plăcut, pe lîngă francezi, italienii, dintre cei care ar fi putut să-mi placă, pentru că alții nu aspirau nici măcar la atît. Francezii sînt bătrîni și uzați ca ghetele pictate de tînărul van Gogh. N-au nici antrenor. Ce a reușit Santini, reușea și Hizo
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
dar n-au mai știut să se teamă de viclenii greci. Și, fiindcă a venit vorba, nu mi-au plăcut, pe lîngă francezi, italienii, dintre cei care ar fi putut să-mi placă, pentru că alții nu aspirau nici măcar la atît. Francezii sînt bătrîni și uzați ca ghetele pictate de tînărul van Gogh. N-au nici antrenor. Ce a reușit Santini, reușea și Hizo. Italienii au căzut victimă antijocului lor etern și fascinant de după Interul din anii "60 ai secolului XX. Și
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
Radu Ciobanu Ideea acestor însemnări mi se trage din ziua de 9 mai. Am asistat atunci la un megaspectacol al cărui pretext era sărbătorirea Zilei Europei. Priveliștea, urmărită fie și numai prin intermediul televiziunii, era într-adevăr impresionantă. Se pare că francezul cu artificiile s-a întrecut pe sine. Iar boborul, ca întotdeauna când i se oferă panem et circenses, s-a bucurat, a admirat, a aplaudat. L-am putut vedea "pe micul ecran" privind fascinat spre înălțimi, cu ochii dilatați și
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
terasele, cafenelele, cofetăriile, parcurile, Pădurea Verde, stadioanele. Pentru ca, după înserare, să se adune iar "în centru" spre a se entuziasma de trecerea acelorași regimente, de data asta în "retragerea cu torțe". Ei, și apoi artificiile! Nu erau ele ca ale francezului, dar orșicâtuși, mă-nțelegi, încununau o Sărbătoare care fusese un prilej de reală bucurie pentru toți. Într-un oraș și o țară plurietnice, Zece Mai nu suscita nici unei nații amintiri frustrante, era o zi neutră, nu numai a românilor, ci
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
leș Ťaventuresť de șes plats. Notes ethnologiques et anecdotes personelles donnent du piquant ŕ ce qui est bien plus qu"un classique livre de cuisine. C"est aussi une excellente introduction ŕ la culture populaire roumaine et ŕ șes secrets." Francezii au înțeles mai bine decât mulți români că "Bucătăria lui Radu" aparține mai curând culturii decât gastronomiei. Sarcofagul de hartie La rubrică să cu un titlu atât de bine găsit, Sarcofagul de hârtie, din revista ieșeana Timpul (nr. 6 din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
ale Palatului Bruckenthal, am ascultat conferința lui George Banu despre actor și vîrstele lui. Pentru mine, prelegerea începuse o zi mai devreme, undeva pe o terasă la Păltiniș, într-un pustiu absolut. Fusesem pe urmele lui Noica. Doi români, doi francezi și o mexicancă. Urcasem spre cabana lui pe poteca binecunoscută lui Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. Drumul către paradis, descris în "Jurnalul" lui Liiceanu ca un drum al eliberării și al libertății interioare. Păltiniș, "halta de ajustare", cum spune Pleșu
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
fără menajamente. Autorul-avocat aude tot de parcă ar fi înzestrat cu cîteva perechi de urechi iar condeiul său nu ostenește a transcrie și comenta anecdote, cancanuri, extravaganțe, împrejurări de culise ori de alcov, într-o istorie paralelă, secundă, însă foarte atracțioasă (francezii o numesc la petite histoire), de-o abundență copleșitoare. Politicienii, scriitorii, gazetarii, capetele încoronate, simpla plevușcă a epocii (a epocilor) apar astfel dezgoliți în implacabila lumină a unei conștiințe curioase la culme ce nu ține seama de convenții și nu
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]