529 matches
-
Maiorescu sau Lahovary, ce pătimesc chinezii unui viitor atât de... prezent. Dincolo de numele prescurtate și „chinizate” (Caragiale își asumă barbarismul) după ureche, și nu cu foarte multă subtilitate, imaginile din mica apocalipsă galbenă, parcursă cu detașarea faptului divers, au rețeta francheții dozate cu esprit de finesse pe care Caragiale o stăpânește, iată, din prima tinerețe. Chinezi anonimi se chinuiesc amarnic - de pildă, unul aruncă „cătățimi enorme de aur în gura mereu deschisă a unui monstru etern flămând” (și numele aceluia e
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
unui cititor de cursă lungă", volumul ne dezvăluie mai mult despre omul Nicolae Manolescu decât a făcut-o tot scrisul său de până acum la un loc și chiar mai mult decât și-a propus vreodată să dezvăluie. De-o franchețe care-ți îngheață adeseori sângele în vene, marele critic vorbește despre începuturile carierei sale universitare și literare, despre inevitabilele mici compromisuri pretinse de epocă, despre prieteni, conjuncturi politice și sociale, despre propria lui activitate politică și culisele ei și, în
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
entuziastă. Cu o constituție de pilastru gotic menit a sprijini ogive cerești, Alex are alura unui cavaler planturos a cărui vigoare ancestrală, împlîntîndu-l în limbă, l-a legat de ea prin vocația de critic. Un critic literar de o tăioasă franchețe a verdictului și totodată un intelectual posedînd fler discriminator. În totul, Alex Ștefănescu este o ființă frapant de armonioasă, a cărei prezență place și este căutată. Criticul vorbește bine în public, înseninează frunțile și nu dezamăgește prin concesii critice făcute
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
succesului la blondele frumoase, o temă mustoasă, dar fatal minoră, menită a induce în eroare tocmai prin statutul de fabulă născocită și asumată cu bună-știință, atunci mai toate episoadele din jurnal ascund un substrat cu precădere dureros. Autorul are o franchețe din care adesea iau naștere episoade ieșite din comun. Scena clipelor de tandrețe conjugală (p. 354) pe o pătură în grădină, cînd el și Domnița se bucură de priveliștea livezii, îi prilejuiește cea mai crudă pagină de observație autoreferențială, o
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
larg), ci de cinism. Cât privește filiația soresciană, aș pune-o ca simplă notă de subsol a unei fraternități ceva mai plauzibile. Aceea cu Dorin Tudoran. Vor fi fiind destule care să-i despartă pe cei doi, dar îi unește franchețea. De altminteri, ar fi destul de greu să vorbim, la oricare dintre ei, despre alte mărci distinctive, eventual stilistice, atâta vreme cât ambii și-au modificat de la un volum la altul, cu vădită intenție, timbrul. Singura constantă validă rămâne, prin urmare, una de
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
mi-au dat serios de gândit. Momentan sunt faini așa cum sunt. N-au o doctrină. Nici vreun manifest anume (de aici și titlul, atât de generos). Sunt un grup, lucrul se vede cu ochiul liber, dar de unit îi unește franchețea inteligentă cu care discută despre literatură.” Așadar, dacă e să-i acordăm credit lui Cosmin Ciotloș, și îi acordăm, veștile care vin dinspre generația foarte tânără sunt îmbucurătoare. O revistă în creștere LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ, de când s-a transformat din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
romanele lor n-au tirajele pe care le-ar merita. Majoritatea însă adoptă o eleganță de împrumut, nu o dată dezagreabilă prin nefirescul ei. Angela Marinescu nu-și pierde timpul cu asemenea regii. Ea se consideră marginalizată și afirmă asta cu franchețe ori de câte ori are ocazia. E profund subiectivă și încăpățânată ca orice poet. În al doilea rând, în ce privește absența din manuale, aceasta nu mai e un răsfăț, ci o realitate. Ar fi prea multe de spus despre alcătuirea programelor școlare și, oricum
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
evident, Dósa n-a apărut de nicăieri. S-a format în preajma unor liberali ai poeziei, ca Alexandru Mușina și Andrei Bodiu. (Care par să-l fi îndrumat îndeaproape așa cum e mai înțelept, fără să-l îndoctrineze.) Pe de altă parte, franchețea discret sentimentală pe care-o practică amintește de un alt optzecist din nucleul tare, Romulus Bucur: „google este tatăl meu/ de la el am învățat cum se face/ nodul la cravată// am apelat la el/ de mai multe ori într-o
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
și resorturilor mitice, dar și a țintei ascunse; intenția regizorului - scrie Oltița Cîntec - este să-i aducă pe actorii din echipă „la starea definitorie pictorilor naivi: un amestec de har și candoare expresivă, care dezarmează prin sinceritate, prin simplitatea și franchețea cu care este exprimat un mesaj profund”. Jocul dintre aparență și esență sau fraze precum „gîndesc vizual, întîi văd lucrurile” și „în teatru trebuie să vezi povestea și nu să o asculți”, care plac atît de mult criticuluifan al teatrului
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
capăt al spectrului, poezia pare să-l incomodeze. (O dovedesc și destule dintre articole, și recentul eseu dedicat lui Nichita Stănescu.) E un gen mai complicat, de care nu te poți apropia decât cu instrumente extrem de subtile. Imponderabile chiar. Iar franchețea (și numai franchețea) nu e de nici un folos. În Cinematograful gol, publicistul rămâne publicist. Nu mai face critică literară. Povestește și se povestește. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sunt lipsite de umor. Pe de alta, chiar și
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
poezia pare să-l incomodeze. (O dovedesc și destule dintre articole, și recentul eseu dedicat lui Nichita Stănescu.) E un gen mai complicat, de care nu te poți apropia decât cu instrumente extrem de subtile. Imponderabile chiar. Iar franchețea (și numai franchețea) nu e de nici un folos. În Cinematograful gol, publicistul rămâne publicist. Nu mai face critică literară. Povestește și se povestește. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sunt lipsite de umor. Pe de alta, chiar și cele mai atașante
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
pentru uzul vreunui păianjen ce petrece undeva, pîndind. O ființă de o mare onestitate profesională și de o rară putere sintetică, pusă în slujba celei mai riguroase informații, Teodora Stanciu, care a făcut din Revista literară Radio un crez de franchețe constructivă, s-a văzut astfel flancată, de observatori probabil năimiți. Celor care am trecut prin asemănătoare experiențe, în anii cei mai sumbri ai regimului ceaușist, nu ne vine să credem că atare habitudini pot fi reiterate astăzi. Rinocerita, ai spune
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
autor e tentat s-o facă5. De altfel, relația poetului cu literatura a avut dintotdeauna aparența unei convenții civile absolut avantajoase pentru ambele părți. Ca și volumele lui (deconcertante pentru cititorii comozi), confesiunile lui Florin Iaru au emanat constant o franchețe cuceritoare. El nu s-a ferit, de exemplu, să-și declare inapetența pentru anumite formule dominante (cum e aceea a lui Blaga). În același spirit, bravând, declară tot acolo, în interviul acordat lui Vakulovski, că, după apariția primei cărți, și-
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
poeți de la revistele „Viața Românească” și „Adevărul literar și artistic”. Epistolele pe care le restitui, acum, firește necunoscute, fac poate dintr-o microarhivă și urmează să fie adnotate și publicate după exigențele textologiei contemporane. Impresionează în aceste misive, deloc convenționale, franchețea, sinceritatea dezarmantă și o anume naturalețe. Ultimele clipe ale existenței terestre a lui George Topîrceanu sunt evocate aici, cu o mare precizie, nu pentru a impresiona, ci pentru a decripta condițiile tragice în care s-a sfârșit poetul. * Iași, 27
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
i-a adus în același an Oscarul pentru cel mai bun film străin. Regizorul a fost prezent pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri și dintre toate răspunsurile scurte pe care le-a dat, unul mi-a atras atenția prin franchețea lipsită de orice menajamente. A fost întrebat dacă filmul său nu prezintă cumva o imagine idilică a vieții la țară din perioada comunistă. Regizorul a dat un răspuns pe cât de sec, pe atât de casant: „Așa au crezut toți proștii
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
pe care au imortalizat-o și unii dintre confrații săi. Epistolele lui Ion Vlasiu expediate unora dintre aceștia, precum Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Perpessicius, Camil Baltazar, Ion Clopoțel, Ion Chinezu, Mihai Gafița și Mircea Zaciu, frapează printr-o desăvârșită onestitate, franchețe și un anume mod de a nara întâmplări și fapte din propria-i biografie. Relațiile prozatorului Ion Vlasiu cu istoricul și criticul literar Perpessicius, așa cum reies din misivele trimise în răstimp de câteva decenii, au fost de o perfectă prețuire
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
până acum, sunt trimise profesorului și bizantinologului Demostene Russo (1869-1938), unul dintre autenticii săi prieteni și conțin prețioase știri despre pregătirea și restituirea integrală a operei 3 lui Ion Creangă în celebra Fundație Regală pentru Literatură și Artă. Impresionează prin franchețea confesiunii, prin mărturiile despre contemporani și, mai ales, prin observațiile de ordin social, politic și moral pe care nu ezită să și le exprime în chip atât de firesc. Piatra-N[eamț], 8 sept[embrie] 1937 Mult iubite domnule Russo
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
bine ținute sub control de autorități și rămâneau necunoscute celor mai mulți dintre noi. Personaje memorabile În DILEMATECA (nr. 85), Marius Chivu realizează o simpatică anchetă: Cel mai sexy personaj masculin din literatura română. Sunt de citit răspunsurile inteligente și nelipsite de franchețe, pe care le oferă câteva scriitoare: Lavinia Bălulescu, Ruxandra Cesereanu, Rita Chirian, Ioana Pârvulescu, Corina Sabău, Simona Sora și Cecilia Ștefănescu. Exemplificăm cu opțiunea exprimată de Ruxandra Cesereanu: „Optez și votez pentru locotenentul Ragaiac din romanul Rusoaica de Gib I.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
fumuri autobiografice, făcîndu-și portretul direct, după gradul de cruzime din întrebările Ioanei Revnic. În genere, Ioana Revnic nu arată o complicitate protocolară menită a-l măguli pe interlocutor, iar Alex nu se admiră într-o oglindă închipuită spre a altera franchețea mărturisirilor. Cronologic, cartea curge în sens obișnuit, criticul povestindu-și amintirile de la începuturi spre clipa prezentă (Lugoj, locul nașterii, apoi copilăria și adolescența la Suceava, studenția la București, universul literar din anii comunismului etc.). Episoadele descrise cu nerv anecdotic nu
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
să-l înjure, bunătatea lui mergînd pînă acolo că suferă pentru înfrîngerile lor: „Există și unii care... mă urăsc pentru că s-au săturat să-mi fie recunoscători (deși nimeni nu le-o cere). Dar aceștia sînt puțini.” (p.33); 3) franchețea arătată în judecăț i de gust, alături de consecvența de a nu-și schimba opinia în ciuda împrejurărilor ostile, de pildă calmul cu care susține nulitatea artistică a lui Norman Manea, un „autor ambițios, dar lipsit de talent, cu complexe de inferioritate
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
discretă că poate, cândva, aceste acte de penitență stilistică vor conta. Nu despre evazionism e vorba, ci despre eficacitate. Procedând altminteri, pare să fie convingerea lui Mihai Zamfir, omul de litere ar cădea, mai devreme sau mai târziu, în eroare. Franchețea nu înseamnă grosolănie. E drept că, pe de altă parte, excesul de eleganță riscă să devină ermetism. Dar, cel puțin în Jurnalele indirecte, nu e cazul. Recent a apărut cel de-al treilea volum al acestei serii. Deși conțin „puțină
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
Londra, Loreley, Hamburg și Paris, precum și o epistolă, deloc convențională, în care directorul Editurii Cartea Românească îl consiliază în problemele urgente ale instituției. Dintre cele cinci cartoline ilustrate, interesante prin imaginile memorabile ce le conțin pe recto, se detașează, prin franchețe, cea trimisă din [Hamburg], 19 octombrie [ 19]67, Dragă Mihai și Anița, Hamburgul e primul oraș german demn de a trimite din el o ilustra tă. Nu vă întreb ce mai faceți fiindcă știu răspunsul, adică nu faceți ca mine
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]
-
2013, 285 pag. Ca document înfățișînd meandrele spiritului homosexual, jurnalul lui Petre Sirin e un eșantion reprezentativ: surprinde răsucirile acute ale naturii pederaste, cititorul parcurgînd însemnările cu aerul că asistă la un studiu de caz. Castele în Spania izbește prin franchețea mărturisirii, Petre Sirin nesfiindu-se să-și descrie cercul strîmt al iubiților din Bucureștiul anilor ‘40-’50. O lume clandestină avîndu-i ca protagoniști pe muzicologul Mihai Rădulescu și criticul Ion Negoițescu, alături de mai tinerii lor amanți: Ion Omescu, Mircea Mateescu
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
cu alta lealejea / Să le ducă-n sat la fete / Să se-mpene în sărbători, / Să le vie pețitori”. Nu-i greu de înțeles, cîntarea în această variantă binecuvîntează fervoarea și împăunările unei case unde o tînără își așteaptă măritișul. Ce franchețe, în gestul adaptării la concret, în apelul la miezoase analogii cu plinătatea de bun augur a plantelor ce ocrotesc, de totdeauna, preajma țăranului! „Doamne, dă fetii noroc Ca sămînța-n busuioc, Doamne, dă fetii viață Ca florii de mintă creață” * Ruralitatea
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
Jurnale reunește sub același titlu cele mai reprezentative fragmente din jurnalul început de John Fowles în 1940, cînd era încă student la Oxford, și ținut fără întrerupere mai bine de o jumătate de secol. Scrise într-un stil de o franchețe dezarmantă, acestea invită cititorul la o incursiune în viața cotidiană și în mecanismele complexe ale minții unuia dintre cei mai imaginativi și inovatori scriitori ai secolului XX, oferind o privire de ansamblu asupra evoluției sale creatoare. Volumul cuprinde însemnări despre
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]