316 matches
-
doar lira la care cântă / cineva dispărut de multă multă vreme”. Treptat, se poate observa că „liricii de mânie și sintaxei imprecative” Z. „îi subsumează o mare fervoare interogativă, ducându-și disperările la o febră psaltică” (Al. Cistelecan). În Nopțile franciscane (2001) comentariile criticii au surprins „o modernă viziune asupra lumii, care desființează granițele dintre observator și lume” (Dieter Schlesak) și o definiție particulară a esenței poeticului, ca mișcare de fragmentare și reasamblare a suprafețelor părelnice ale lumii prin intermediul amintirii. Peisajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
-l devină aievea?” SCRIERI: Poemele Nordului, București, 1984; Un străin în bârlogul lupului, Brașov, 1993; Elegiile din Regensburg, Târgu Mureș, 1994; Euroblues, Sibiu, 1995; După-amiază cu branduardi, Brașov, 1997; La cumpăna dintre milenii, München, 1999; Ziduri orfane, Leonberg, 2000; Nopțile franciscane, Cluj-Napoca, 2001; Suitele transilvane, Botoșani, 2001; Cei ce-n inimă-s desculți, Timișoara, 2003; După ani, după noi, Norcross (SUA), 2003; Nopți lungi, zile scurte, München, 2003; Viața și moartea din glas, München, 2003. Traduceri: Antologia poeziei române de limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
Pop, Pagini, 254-259; Vasile Baghiu, Andrei Zanca și pluralul liric, PSS, 1998, 3; Carmelia Leonte, Fabula mistică, CL, 1998, 11; Romulus Bucur, Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90, Pitești, 2000, 228-229; Cistelecan, Top ten, 40-42; Dumitru Chioaru, „Nopțile franciscane”, ECH, 2001, 7-9; Octavian Soviany, Nevoia de metafizic, LCF, 2001, 41; Ion Pop, „Nopțile franciscane” ale lui Andrei Zanca, VTRA, 2001, 9-10; Titu Popescu, „Nopțile franciscane”, JL, 2001, 21-24; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 302-304; Popa, Ist. lit., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
Fabula mistică, CL, 1998, 11; Romulus Bucur, Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90, Pitești, 2000, 228-229; Cistelecan, Top ten, 40-42; Dumitru Chioaru, „Nopțile franciscane”, ECH, 2001, 7-9; Octavian Soviany, Nevoia de metafizic, LCF, 2001, 41; Ion Pop, „Nopțile franciscane” ale lui Andrei Zanca, VTRA, 2001, 9-10; Titu Popescu, „Nopțile franciscane”, JL, 2001, 21-24; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 302-304; Popa, Ist. lit., II, 635; Dicț. scriit. rom., IV, 860-861; Dicț. analitic, IV, 178-180. D. Mr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
numai) în anii ’90, Pitești, 2000, 228-229; Cistelecan, Top ten, 40-42; Dumitru Chioaru, „Nopțile franciscane”, ECH, 2001, 7-9; Octavian Soviany, Nevoia de metafizic, LCF, 2001, 41; Ion Pop, „Nopțile franciscane” ale lui Andrei Zanca, VTRA, 2001, 9-10; Titu Popescu, „Nopțile franciscane”, JL, 2001, 21-24; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 302-304; Popa, Ist. lit., II, 635; Dicț. scriit. rom., IV, 860-861; Dicț. analitic, IV, 178-180. D. Mr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
orașelor în care se povestea despre alianțe din trecut, privilegii, constituții, tradiții și controverse religioase. Unele dintre cele mai impresionante cronici medievale și lucrări istorice, cum ar fi cele de la Salimbene de Parma au fost scrise de către călugări franciscani. Evlavia franciscana pare să le fi oferit autorilor o perspectivă înaltă (supra partes) și independentă de locul în care ei erau în măsură să judece la persoana întâi evenimentele contemporane, cu toate ca cronicile lor nu ar putea avea pretenția de a fi istorie
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
traduce printr-o împlinire socială, contingentă: familie, sănătate, prieteni. Ideea poate fi corelată, consider, sub aspect istoric și fără mari riscuri în interpretare, și cu apariția, în viața religioasă și socială a orașului italian de la sfârșitul evului mediu, a gândirii franciscane, moment decisiv pentru evoluția ulterioară a imaginarului socio-politic din renașterea occidentală. Această din urmă relație socială stabilită de zōon politikón cu ceilalți membri ai comunității sale reprezintă unul din factorii de omogenizare, care presupune a simți și a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
curioasă informație (seminarul franciscan de la Hălăucești - universit. franciscană la Linza Călugărească 234). Contesa de Noailles. Articolul meu din 1906 cu Barici. Vrea informații.” Există vreo pistă de informare pentru: a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la Linza (lecțiune foarte nesigură!!) Călugărească”? Cât despre „articolul meu cu Barici” (filologul sârb, profesor de indo-europeană la Belgrad), nici Alexandru George, editorul operei lui Lovinescu nu are habar de acel articol, așa că e inutil să vă Întreb. și Încă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lumii poetice este facere demiurgică, compunere logică („încrede-te-n cuvânt”), dar și inspirată („dă din greșeală, prin cărbuni, de-o piatră scumpă”), izvorâtă din inocența permanent rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile vieții („revoluția semințelor înaintează insolent prin pământ”). Sfieli franciscane în fața lucrurilor pământului se transfigurează - în cadențe clasice - asemenea unor psalmodieri argheziene închinate zborului („Promit, urmându-mi rădăcina/ pe sub pământ, pinten stingher/ pe unde s-a-ngropat lumina, să șterg tot praful de pe cer”, Copacii frați). Melancolia eului, purtând vagi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
F.M. Conv. s-au aflat sub jurisdicția ministrului general al conventualilor până în 1517, când papa Leon la X-lea a unit toate grupările observanților într-o singură familie, fără a mai depinde de ministrul conventual. Astfel, au rămas două familii franciscane: conventualii și observanții cu miniștri separați. Unirea tuturor grupurilor observante s-a înfăptuit prin bula „Ite vos” a papei Leon al X-lea din 29 mai 1517, când frații conventuali au fost trecuți sub jurisdicția miniștrilor generali și provinciali ai
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
dătător de viață și nu literă care ucide, astfel a interpretat el Cuvântul Celui Preaînalt. Izvoarele biblice din care au prins rădăcini scrierile Sărăcuțului din Assisi au fost, în primul rând, sinopticii, cu care s-a și construit edificiul concepției franciscane. Ideea centrală care luminează întreg sistemul și pe care se întemeiază toate scrierile și Regula lui Francisc este certitudinea că numai „Dumnezeu singur este bun” (Lc. 18, 19). Ideea trimiterii ucenicilor în lume (Lc. 9, 1-6), Predica de pe munte (Mt.
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de a trăi Evanghelia până a se contopi cu Cristos. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (In. 14, 6), sau „Cuvintele ce vi le-am spus sunt spirit, sunt viață” (In. 6, 63), sunt cheia de boltă a construcției spiritualității franciscane. Sărăcuțul are un respect mistic pentru orice cuvânt, deoarece acesta reprezintă o realitate, ca oricare alta, care creează viață și spirit. Un cuvânt spus sau scris, nu-l mai poți retrage, el există și are forță, ca în această tulburătoare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a lui Isus. Iar Isus Mântuitorul este fiul fiecărui om. Și itinerariul continuă pentru că misiunea lui Cristos ar putea fi preluată de către fiecare om sfânt, în serafica viziune a lui Francisc. Este vorba de o misiune interioară. În edificiul concepției franciscane zidit temeinic de către evangheliile sinoptice, cu sfântul evanghelist Ioan, Lumina strălucește puternic, din interior. „Dumnezeu este iubire”, idea din prima scrisoare a Sf. Ioan (1 In. 4, 8-16) a emoționat „de profondis” sufletele fraților minori, prin pecetea personală a Sărăcuțului
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din contră, destramă și năruiesc. Faptele rele trebuie îndreptate rapid și din mers. La fel procedează fratele minor cu celălalt frate care a greșit: îl iartă cu mărinimie, deschizându-i astfel o poartă spre viitor, spre desăvârșire. Ideea este tipic franciscană. Din Epistolele pastorale, amintim ideea despre comportamentul onest în fraternitate: „frații trebuie să evite certurile” (2Tim. 2, 4), „să nu vorbească pe nimeni de rău, ci să mărturisească tuturor oamenilor o blândețe perfectă” (2Tim. 3, 2). Psalmii sunt mereu prezenți
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
poezie fraților misionari. Papa Inocențiu al III-lea le-a acordat franciscanilor dreptul de a predica în stilul predicatorilor ambulanți, prin exhortație. Franciscanii misionari, asemenea unor cantori, semănau sfințenie și cunoștințe creștinești în ținuturile pe care le cutreierau. Scopul predicării franciscane era atunci de a ajunge la coardele inimii, și mai apoi să le ridice până la înălțimea bucuriei spirituale. În predici frații vorbeau despre Dumnezeul Bunătății și al harului, iar ascultătorii erau chemați la penitență și la adorație. În ceea ce privește Laudele înălțate
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
2000 de creștini între care doi episcopi franciscani și nenumărați frați. În 1941 a murit în lagărul de la Auschwitz, Maximilian Maria Kolbe, franciscanul luminat care împreună cu Iosif P. Maria Pal a întemeiat mișcarea populară „Armata Maicii Domnului”. Printre sfinții familiei franciscane au fost Sf. Bonaventura, Sf. Anton de Padova, Sf. Angela de Foligno, Fer. Luca Belludi, Sf. Bernardin de Siena și mulți alții, care și-au trăit în sfințenie viețile, rămânând în anonimat. Sfințenia este universală, dar cea franciscană denotă mult
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
sfinții familiei franciscane au fost Sf. Bonaventura, Sf. Anton de Padova, Sf. Angela de Foligno, Fer. Luca Belludi, Sf. Bernardin de Siena și mulți alții, care și-au trăit în sfințenie viețile, rămânând în anonimat. Sfințenia este universală, dar cea franciscană denotă mult curaj în misiuni și în apostolat, o simplificare exemplară a vieții și o mare deschidere spre valorile universale. În 1861, au fost înființate „Analele Franciscane” de către P. Laurent d ̕Aoste, iar din 1870 această publicație a apărut
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
au trăit în sfințenie viețile, rămânând în anonimat. Sfințenia este universală, dar cea franciscană denotă mult curaj în misiuni și în apostolat, o simplificare exemplară a vieții și o mare deschidere spre valorile universale. În 1861, au fost înființate „Analele Franciscane” de către P. Laurent d ̕Aoste, iar din 1870 această publicație a apărut și la Milano, scopul ei fiind popularizarea literaturii spirituale, a teologiei și misticii franciscane. Toate formele de sfințenie îl au ca model pe Cristos, în trăirea suferințelor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și o mare deschidere spre valorile universale. În 1861, au fost înființate „Analele Franciscane” de către P. Laurent d ̕Aoste, iar din 1870 această publicație a apărut și la Milano, scopul ei fiind popularizarea literaturii spirituale, a teologiei și misticii franciscane. Toate formele de sfințenie îl au ca model pe Cristos, în trăirea suferințelor sale și nu în momentele sale de glorie; dar în spiritualitatea franciscană se simte o reculegere profundă a sufletului, ce conduce la o înțelegere superioară. Bucuria Luminii
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Tău în această lume și păstrează-mi-l pentru viitor (Ef. 83, 1,23)”. Sf. Ignațiu de Loyola a influențat spiritualitatea franciscană, mai ales prin ascetismul său riguros. Umanismul și Renașterea au fost pe aceeași lungime de undă cu concepțiile franciscane despre lirismul dragostei, frumusețe, armonie și credință înflăcărată. Spiritul franciscan s-a reînnoit și s-a îmbogățit cu noi nuanțe. Într-un echilibru perfect se înalță grațios coloana franciscană a poeziei, în care se îmbină Dumnezeiescul cu simplitatea umană: „Bucură
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
poezie înaltă exprimă relația „înflăcărată” cu Clara, o altă Beatrice, dar ambele încercând să o urmeze pe Sfânta Fecioară Maria, „în care Dumnezeu a văzut tot ceea ce are mai bun omenirea” (Dante). Există istorii consacrate ale poeziei, literaturii și artei franciscane, dar în ceea ce urmează se amintește doar contribuția lui Francisc și a fraților săi. În antologiile de poezie spirituală franciscană, Jacopone de Todi, Jean de Pechan, Julien de Spiro sau Sf. Bernardin de Siena, P. de Alcantara și mulți, foarte
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
poezie spirituală franciscană, Jacopone de Todi, Jean de Pechan, Julien de Spiro sau Sf. Bernardin de Siena, P. de Alcantara și mulți, foarte mulți alții sunt prezenți. Spiritul poetic a fost și este o trăsătură dominantă și a fraților Provinciei Franciscane Conventuale „Sf. Iosif” din Moldova, cu reprezentanți talentați, demni de a figura în oricare antologie universală. Ciclul realist al lui Giotto „Viața lui Francisc” din Bazilica Superioară din Assisi, redă simplitatea și firescul Sărăcuțului, care, de oriunde l-ai privi
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
obișnuia să cânte, plin de înflăcărare, înainte de predică, în timpul predicii și după. Julien de Spiro a compus muzică liturgică atât pentru Sf. Francisc cât și pentru Sf. Anton de Padova. În Assisi și Padova există o tradiție muzicală a spiritualității franciscane. Compozitorul franciscan Claude Osterne a creat sublima Glorie din Missa de Crăciun, în spiritul scenei nașterii pruncului Isus, din Pădurea Greccio. Un organist de excepție a fost franciscanul Pierre Singler, apreciat de cei mai mari muzicieni ai timpului. José Antonio
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
prin care omul își exprimă iubirea și recunoștința față de Dumnezeu. Începând cu saluturile „Lăudat fie Isus!”, „Pace și Bine”, până la cele mai cunoscute expresii „Sfântă Marie Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii”, până la rugăciunea „Angelus”, toate aceste devoțiuni franciscane au devenit populare. Sfântul Francisc a ales un oficiu mai scurt (dintr-un singur volum, mai ușor de mânuit, față de acelea care se întrebuințau atunci), numit Breviar. Fratele Aimone a alcătuit o nouă redactare a rubricilor Missalului, pe care papa
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în Codicele Franciscan și mai apoi în Missalul Roman. Marea evlavie a Sf. Francisc pentru Cristos, pentru Euharistie, Prea Sfânta Treime, pentru Nașterea Mântuitorului (cu reprezentarea scenei din Pădurea Greccio), cultul Pătimirii Domnului, exercițiul atât de pios „Via Crucis”, sunt franciscane. Cultul Prea Sfintei inimi a lui Isus (practicat în prima vineri din lună, de 9 ori), Vizita Sfintei Maria la Elisabeta, Rozariul în comun, rozariul franciscan, cu cele 7 bucurii, Scapularul Maicii Domnului, rozariul viu, devoțiunile antoniene, devoțiunea către Sf.
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]