438 matches
-
timp de peste 100 de ani (de la prima apariție a Clavecinului bine temperat în 1722 până în anul 1837, anul ediției Czerny), mentalitate ce a generat introducerea în textul original, nud de orice indicație de interpretare, a unor elemente de expresie, dinamică, frazare și articulație specifice epocii romantice și pianului, instrument cu posibilități mult diferite de ale celui original, clavecinul (chiar și notele nu au scăpat de corectare, în sensul respectării unei gândiri vertical-armonice). Când Carl Czerny, ajutat de Griepenkerl și Roitzsch, a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ele au reușit să acopere și să modifice chiar, relații voite expres de creatori dar pe care editori cu vederea scurtă nu au știut a le recunoaște. Este vorba cel mai des de semne de articulație, transformate în semne de frazare, unele de-a dreptul opuse intențiilor semnalizate de compozitori. Câteva cazuri sunt edificatoare. În cartea lui Rudolf Westphal, Allgemeine Theorie des musikalischen Rhythmus (1880), apare o notă care - referitor la Adagio din Sonata în do minor op. 13 (Patetica) - îl
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Sonata în do minor op. 13 (Patetica) - îl acuză violent pe Ignaz Moscheles (până la transparente aluzii antisemite) de deformarea gândirii beethoveniene în ediția sa de sonate, încheind cu cuvintele: “Să încerce domnul Moscheles să cânte așa!” În versiunea lui Westphal frazarea era conformă principiilor logice curente în vremea aceea, practicate în mare măsură și azi. Numai că versiunea marelui pianist Moscheles este cea care corespunde exact originalului beethovenian... Ex. 1: L.v. Beethoven, Sonata în do minor op 13, Pathétique p. a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
multe ediții așa-zis instructive au ca bază Ediția Longo, cu erorile ei sau chiar ediții anterioare, modificate grosolan inclusiv în ce privește integritatea textului, care a suferit uneori scurtări arbitrare, fără a mai socoti modificări de armonii și adaosuri de articulație, frazare și dinamică cu totul nepotrivite (din fericire, în ultimele decenii au apărut tot mai multe ediții corecte și sigure ale acestor Sonate). Iată deci, că referirea la text nu este chiar certă. Pentru a pătrunde gândul compozitorului, edițiile trebuie comparate
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
tensiuni s-au tocit față de evoluția sensibilității și a percepției disonanței; sau rupturi melodice cu totul impresionante ale unor epoci, par astăzi lin conduse față de contururile frânte, contorsionate, ale unor lucrări mai noi. Articulația a fost diferit notată în timp. Frazarea a fost notată numai în anumite perioade, de anumiți compozitori (și mai ales editori, cum am văzut) și atunci au folosit, nu semne specifice care nu existau, ci s-au servit tot de arsenalul articulației, semănând confuzie. Dinamica, acolo unde
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
abordat peste 15 partituri vocal-simfonice importante și un mare număr de lieduri. Seriozitatea studiului său și marea sensibilitate și inteligență muzicală de care a dat dovadă i-au atras repede multe cronici laudative care au apreciat frumusețea sunetului și a frazării sale, a rafinamentului și a remarcabilului său simț al stilului. Cele peste 400 de spectacole, concerte și recitaluri au purtat-o în toată țara și peste hotare, unde a avut turnee în Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Filipine, Franța, Germania, Italia
Eleonora Enăchescu () [Corola-website/Science/312981_a_314310]
-
aceasta diferă de muzica Europeană în care jazz-ul are o "relație specială în timp definită ca fiind 'swing'", implică "o spontaneitate și vitalitate de producție muzicală în care improvizația joacă un rol" și conține o "sonoritate și manieră de frazare care reflectă individualitatea performanței muzicianului de jazz". O definiție mai largă care cuprinde toate diferitele epoci de jazz a fost propusă de Travis Jackson:"aceasta este muzica care include calități cum ar fi swing, improvizații, interacșiunde de grup, dezvoltatea unei
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
dă impresia de încredere, de mai mare deschidere și tratează interpretarea într-un mod mai relaxat. Pe lângă stilul de soprană de operă, ea își dezvăluie flexibilitatea interpretării, cântând într-un stil mai puțin emfatic, de mai mare profunzime și cu frazări vibrate în registrul mediu. „Solitary Ground” este o baladă grozavă, piesă în care Simone ne arată o latură mai introspectivă a ei, cântând într-un ton foarte emoțional (apropiat de stilul lui Sharon den Adel, cântăreață în formația Within Temptation
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
într-o parte și o voce feminină delicată și melodioasă în cealaltă.” Simone Simons oferă vocal în stil de operă, cu un registru de soprană, lăsând însă loc și unei abordări mai puțin emfatice, de mai mare profunzime și cu frazări vibrate în registrul mediu. Mark Jansen folosește foarte multe grohăituri „care sunt secundare vocii Simonei Simons și care creează un echilibru și o varietate” în muzica grupului. Formația este cunoscută și pentru faptul că folosește coruri și orchestre, dar și
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
public referitoare la perioada acestui mandat. Cui i se adresează toate aceste pagini? Publicul este ușor de identificat: de la aspiranții la fotoliul de ministru de Externe la diplomații înșiși, unii dintre ei își pot recunoaște ideile din dosarele tematice sau frazarea, la tinerii studenți interesați de politica externă, la cercetători ai istoriei sau persoane care doresc să afle mai multe despre ceea ce înseamnă diplomație. Este o informație foarte importantă, în lipsa căreia comparațiile, evaluările, concluziile nu au mai mult decât o valoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
a fost o scrisoare de admonestare sau un text care să determine sau să poată fi interpretat ca ingerință în afacerile interne ale unui stat partener. Nu era altceva decât un text foarte benign, care reia într-o proporție covârșitoare frazările Declarației finale a Summitului NATO de la Riga din noiembrie 2006. Totul cade într-un context complicat. În Afganistan, deși este un angajament al Alianței, greutatea prezenței militare se reazămă numai pe umerii câtorva state. În numeroase rânduri, de la jumătatea anului
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
strategii de politică externă pe care, sintetizate chiar anul trecut - cred că la un moment dat, în emisiunea din care ați spicuit ultima porțiune, s-a și făcut vorbire despre asta - le și respectăm. Vocea este în mod clar unică. Frazarea poate, sigur, pune o lumină în plus pe anumite aspecte sau, dimpotrivă, le poate arunca în obscuritate. Robert Turcescu: Cum adică, domnul Ungureanu? Că iar nu înțeleg. Zic așa. Stau ca țăranul în prispă și mă scarpin în cap. Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
le citești ca fiind jumătatea goală a paharului, sigur că poți să spui: „Dom’le, nu se zice nicăieri aici că România din 1 ianuarie 2007 devine membră a Uniunii Europene”. Dimpotrivă, se scrie acest lucru, dar se folosește o frazare care lasă într-adevăr, cum spuneau și unii parlamentari europeni, destul de mult de rezolvat Consiliului European. Robert Turcescu: Dar nu ne afectează foarte mult și în fața investitorilor, și a celorlalți această stare de incertitudine - o fi, nu o fi? Mihai-Răzvan
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Sebastian: Să numărăm tăcerile domnului Mihai-Răzvan Ungureanu, ministrul de Externe al României. Cristi Diaconescu spune că formele de negociere de până acum în chestiunea transnistreană sunt discreditate. Are dreptate? Mihai-Răzvan Ungureanu: A spus așa ceva? Carol Sebastian: Da. Mihai-Răzvan Ungureanu: Chiar frazarea aceasta? Carol Sebastian: Da. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu-mi dau seama la ce se referă, vă spun sincer. Carol Sebastian: Vă cere să le solicitați celor de la Uniunea Europeană să preia ei conducerea negocierilor pentru înlocuirea formelor discreditate de negociere, spune el
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
revarsă întreagă asupra copiilor, murind în cele din urmă, ca și bărbatul ei, înfrântă, neîmplinită; copiii lor, covârșiți de reacții sufletești intense, ce îi surprind pe părinți. Luciditatea observației urmărește personajele în relațiile lor de fiecare zi, descrise într-o frazare cadențată, de o oarecare solemnitate. SCRIERI: Lasă asta!, București, 1982; Eu și tata facem sport, București, 1986; Schițe de roman, București, 1989; Regina încurcăturilor, București, 1993; Optimiștii înfrânți, București, 1994; Scrisoare din eternitate, București, 1998; Fetele lui Solomon, București, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
la fel de comod, în vreun fotoliu - tinde să se identifice). Astfel se creează, pe nesimțite, un straniu efect de verosimilitate 359, autorul invitându-ne să intrăm - îndată ce întredeschidem cartea - într-o lume ce nu pare cu totul diferită de a noastră. Frazarea „ca de proză” întărește și ea această impresie, contribuind totodată la frustrarea așteptărilor cititorului inocent, convins de atotputernicia principiului modernist-simbolist, conform căruia în poezie nu trebuie spuse povești. Însă, în fapt, așa cum remarca pe bună dreptate Matei Călinescu, poetul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poate încălzi, / Mâinile mele nu-s înghețate ca mâinile vii...” Este vizibilă afinitatea cu poezia Magdei Isanos: aceeași spiritualizare prin diafanizare a reprezentărilor, aceeași orientare spre fraged, spre pur, aceeași deschidere candidă a sufletului spre elementar, același mod ingenuu al frazării („Ci dă-mi, Doamne, brâul de clopoței/ Ce vestește pădurii trecerea îngerilor tăi,/ Să-l duc în peștera celui mai tânăr vânt/ Și slava ta și bucuria mea/ Cu el să descânt necontenit și să le cânt”). A stabili un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
progresia de acorduri fiind Fm-Eformula 1-Dformula 1-Bformula 1m (i-VII-VI-iv în tonalitatea fă minor natural). Întinderea vocii lui Furtado este de la notă laformula 1 din octava mică până la notă fă din octava a doua. Sunt utilizate armonii vocale și câteva sincope, existând în cântec o frazare melodica repetitivă și câte un acord pe spații mari. Nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi, iar elementele de percuție sunt proeminențe. Furtado susține că „sunetul fantomatic cântat la claviatură” provine de la discul single lansat în 1983 de formația Eurythmics, „Here
Say It Right () [Corola-website/Science/313789_a_315118]
-
au rezumat la cântatul cu fața la dirijor, .actorii lăsati cam în voia lor, fiecare, de fapt, jucându-se pe sine. Acest lucru a fost vizibil chiar și în cazul Roxanei Briban în rolul principal - o splendidă performanță vocală, rafinată, sensibilă ,o frazare impecabilă, bun gust - Hanna este o statuie frumoasă dar puțin cam imobilă. Iar acolo unde s-au dorit accente comice ele au semănat prea mult cu un clipit complice către galerie (Adriana Alexandru). Iar al doilea cuplu (Valencienne și Camille
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
Când am mers la studioul de animație, la DSG, aveam cele 4 000 de fotografii, plus vocea lui Crulic, înregistrată de Vlad Ivanov. Textul respectiv a fost lucrat astfel: eu am scris ce doream să conțină, de formă și de frazare s-a ocupat Elena Vlădăreanu, iar Vlad Ivanov a realizat nuanțarea regională. Apoi am lucrat la ton și personaj cu Vlad Ivanov, după care am înregistrat șnur, fără probleme. Este un super-actor. Fotografiile fuseseră făcute de mine și de un
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
rari. Chiar și la cei mai proeminenți, aflăm stângăcii în formularea considerentelor filosofice, care lasă loc obiecțiilor, atunci când lucrurile se iau în serios. Se știe, firește, că hermeneuticile și formulările tehnice ale filosofilor par prozaice multor literați. Adesea, ei preferă frazări intuitive, mai calde, chiar dacă acestea riscă să trădeze ideile. Orice credem, însă, filosofia trebuie luată ca atare. Iată un exemplu. Nu insist asupra faptului că la Kant nu avem "abandonarea" antinomiilor, cum se scrie în Eminescu incorect politic, ci asumarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
surzenia exterioară, cât la cea lăuntrică. Surzii exteriori pot fi, la urma urmei, excelenți percuționiști ai cărților. Dar surzii interiori sunt pur și simplu o calamitate: ei nu au cum să simtă cărțile, pentru că le lipsește empatia legată de euritmie, frazare etc. Le lipsește capacitatea de audibilitate a acestei lumi prin intermediul cărților. Cred că într-o situație identică mai sunt doar ciungii: pare să fie de-a dreptul sinucigaș să nu poți atinge cărțile, să nu le poți pipăi cu buricele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
chiar era în clipa aceea, glasul suna ca o bunăvoință, dar după câteva minute deveni ferm, cu tăișuri, fața îi era ușor severă. Începusem să pricep înaintea cui mă aflu. E adevărat, n-am fost supus nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții într-o marginalitate abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă înfățișare. Devenise iritat pentru că la întrebarea « De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu înțelesese nimic poate fusese, pentru el, un simplu gest pasager, de neluat în seamă, asemeni atâtor nimicuri fluierate ale vieții. Ea rămase însă cu o anumită încărcătură pe care încerca zadarnic s-o măsluiască în cuvinte. Începu o lungă frazare despre viitor... - Viitorul, domnișoară,...reluai, dar fui întrerupt: - E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat. - Eu, de exemplu, mă văd de cele mai multe ori bunică, odihnindu-mă pe o bancă într-un parc mare, plin cu flori, cu statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru a citi eticheta de pe un flacon de pastile (Vicky Hay, 1990, p. 32). Un reportaj de acest tip se bucură de multe libertăți, inclusiv dramatizarea prin dialog, dar este supus și la anumite rigori: propoziții scurte și clare, o frazare necomplicată, economie în procedeele de expresivitate etc. Un asemenea articol combină tehnica știrii cu tehnica narativă. Iată un fragment dintr-un reportaj citat de Karen Elliott House (1977): Dalton Wilson are un salariu frumos, o titulatură lungă și un birou
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]