228 matches
-
cu muzica lui, a părut să ne ocolească... În clipa aceea, ea m-a strâns de mână și s-a cuibărit lângă mine. Densitatea caldă a trupului ei putea parcă să se concentreze absolut toată în palmele mele, ca trupul fremătător al unei păsari. Brațele, talia ei aveau suplețea mănunchiului de nuferi pe care îi culesesem într-o zi, cuprinzând în apă mai multe tulpini lunecoase... Dar deja vasul pierise în întuneric. Ecoul tangoului s-a stins. În navigarea lui spre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ardentă convingere decât N. Iorga. Din tot ceea ce a scris, în toate domeniile, iradiază o prețuire infinită, o mândrie jubilantă pentru trecutul eroic, pentru arta populară, pentru datinile strămoșești, pentru creațiile de cultură apărute de-a lungul secolelor, o dragoste fremătătoare pentru frumusețea țării. Dorind să vadă literatura angajată în serviciul cauzei naționale, a afirmării valorilor spirituale specific românești, N. Iorga îndemna scriitorii să producă opere organic integrate în tradiția culturală românească. „O literatură - se spune într-un articol din seria
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
carte, eseul liric Estetica iubirii, a apărut în 1936. În volumul Pasărea albă, tipărit în 1946, T. reunește poeme în tonalitate whitmaniană și maiakovskiană, poetul rus fiind și amintit într-un vers. Din păcate, textelor le lipsesc vigoarea și prospețimea fremătătoare, atât de caracteristice vocilor imitate. Versurile sunt „revoluționare” doar la modul declarativ, diluat retoric: „Pumnii aceștia butucănoși și tari / care au robotit pentru altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
consternarea celor ce îi prețuiau scrisul, și-a pus capăt zilelor fără vreo motivație explicită. Poet deosebit de fecund, prozator cu inepuizabile resurse lirice, V. a fost, înainte de toate, un publicist activ, cel mai înfocat combatant în periodicele de avangardă. Lansând fremătătoare manifeste, el semnează în „75 HP”, „Punct”, „Integral”, „unu” și microeseuri literare, unele incluse ulterior în A doua lumină (1930) și în Act de prezență (1932). Laitmotivul este pledoaria pentru înnoirea artistică. Explicitând enunțul programatic din Aviograma, inserată (în loc de manifest
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
sanctificând obiectele, privirea lui V. preface teritoriul existenței de toate zilele într-un spațiu mirific, de paradis. Dar cam de când începe să scrie Petre Schlemihl, dragostea de lucruri și mai ales de vietăți a poetului este excedată continuu de o fremătătoare iubire pentru oameni: „Eu vă voi spune: oameni, nu sunt decât un frate,/ Același smuls în ploaie, îngenuncheat în toamnă,/a mea e tristețea voastră, ale mele sunt înfrângerile voastre,/ Ca și voi nu sunt decât un copac pe care
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
cu ochiuri de zăpadă [...] / Își apără comoara / În țarcuri făurite din colți zâmbați de stâncă”, sau din Bucegii, unde „Din Piatra Arsă până-n Omul, colan de munți se tot înșiră, / Cu late cefe sprijinite în cintra cerurilor goale”, când dinamice, fremătătoare, ca în Nori de vară. Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
felurite peripeții, traversează o experiență imaginabilă numai în vreme de război, când totul devine posibil, nimic nu mai ține de domeniul surprizei, situațiile teribile, senzaționalul intrând în ordinea faptelor zilnice. Pădurea nebună (1963) se vrea o apologie a vieții libere, fremătătoare, reală cândva pe întinderea șesului dunărean, acoperit de codri sălbatici. Deliormanul „nebun” este evocat pentru a contrasta cu lâncezeala unui orășel cu străzi prăfoase, pe care trec birje cu cai scheletici nețesălați, cu dughene și frizerii adormite, cu mizere birturi
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Protagonistul, un industriaș respectat și invidiat pentru statutul său material și social, este cuprins de o anxioasă criză existențială, de care era marcat și eroul schiței În podgoria de odinioară, ce deschidea Scrisorile unui răzeș. În miezul orașului modern și fremătător, industriașul are obsesia sacrificiilor morale făcute în cursa pentru îmbogățire și mai ales senzația acută a lipsei de trăire autentică a vieții de până atunci. El ia o hotărâre care îl readuce la condiția începuturilor sale patriarhale: își cumpără o
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de exaltări. Cu o intuiție suplă, căutând să pătrundă în tainițele sufletești ale personajelor, trecea ușor de la vodeviluri la melodrame și drame psihologice ori la partituri din repertoriul clasic și romantic. Aici, îndeosebi, se manifesta la cote înalte jocul ei fremătător. O avantaja și silueta cu atribute statuare. Din sutele de creații, au rămas multă vreme în amintirea spectatorilor cele realizate în Anna Karenina și Cadavrul viu, după Lev Tolstoi, Hamlet, Romeo și Julieta, Othello de Shakespeare, Dama cu camelii de
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
Lovinescu, Unde scurte, III, 248-253; Costache Olăreanu, Bérénice, în gară la Beclean, ALA, 1995, 300; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix, București, 1996, 93-102; Cosma, Romanul, II, 244-248; Glodeanu, Dimensiuni, 172-175; Cărtărescu, Postmodernismul, 356-363; Mihai Dragolea, Șiruri despre „o mare absență fremătătoare”, OC, 2000, 1; Gheorghe Grigurcu, Radu Petrescu despre Bacovia, RL, 2000, 43, 44; Mircea Bențea, Radu Petrescu. Farmecul discret al autoreflexivității, Cluj-Napoca, 2000; Dicț. esențial, 651-655; Maria-Luiza Cristescu, Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001, 73-79; Dicț. analitic, III, 39-42
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
către o hermeneutică ortodoxă a modernității, îndatorată tradiției primului mileniu creștin, dar deloc captivă unui mit al „vârstei de aur”. Parteneri nemijlociți ai acestei conversații vii - prieteni, rude sau colegi de generație - m-au încurajat să nu disprețuiesc urmele acestor fremătătoare căutări din prima tinerețe. Cred cu tărie că discursul profetic nu trebuie confundat cu etica revoluționară a Europei postiluministe. Biserica nu cunoaște revoluții, ci doar înnoiri lăuntrice pentru care motorul conștiinței este nu fariseismul, ci pocăința sinceră a mădularelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poetului clujean să se dezvolte, ei pot cel mult să-i Încurajeze tendința de a scrie versuri ca cele din poemul Scriind În Octombrie («De-acuma mă cunoaște multă lume», etc). Asemenea epitete revin des În cronica lui Campus: sensibilitatea «fremătătoare», poezie «profundă», imagini «emoționante», etc. Criticul vorbește chiar de o epidemie baconskyană ce ar fi izbucnit la Cluj, datorită influenței lui Baconsky. Punând astfel problema, Campus alunecă spre o explicație idealistă a individualismului unora dintre poeții clujeni, În ciuda faptului că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe tine, surioară dragă!și Marea trimise alte valuri spre țărm care depășiră buzele mării, nisipul ornamental și mângâiară fiecare fir de iarbă, în semn de iubire veșnică. -Acum, numai a patra soră mai lipsește, strigă Gheața, din brațele mării fremătătoare. -Sunt aici și eu, cu voi! Care mă găsiți mai repede? - întreba petala cea mică, ascunsă în mulțimea de flori portocalii, de pe pomul impozant. Cele trei surori se uitau în jur nedumerite, pe pământ, apoi în apă și mai la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
față. Vărul meu. În sfârșit... Nu ne era de ajuns ce adusese Soliteraj? Fii serios! Dar... Ce ne-a adus Soliteraj, zise el apropiindu-se de mine ca și cum s-ar fi temut să nu fim auziți de mulțimea zgomotoasă și fremătătoare de elevi din jurul nostru, ar fi fost de ajuns dacă am fi fost mai puțini, atât noi, cât și ei, cei care în câteva ore vor veni să ne omoare. În plus, nu avea rost să rămână acest surplus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nici o nenorocire prea importantă nu se poate întîmpla. Nici o fantezie nu ți se pare prea romanțioasă, poți să spui de o sută de ori aceeași vorbă și nu se miră nimeni. - Ioana, ce ne pasă de ce a fost! Te simt fremătătoare lângă mine, știu cât m-ai iubit, și tot dezastrul s-a întîmplat dintr-o dragoste exagerată. În clipa aceasta nu suferim nici unul, și dacă vom vedea că nu putem altfel, vom lua o barcă și vom porni intr-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și umbre adânci pe corturile dimprejur. Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de ruinele încă fumegând ale unui grajd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
devenit limpede că n-avea să crească mai înaltă de-atât. Măsurând abia un metru și cincizeci și doi de centimetri, Jina avea posibilitatea să tragă cu ochiul la o sumă de locuri sensibile. Gâturi palide, mere ale lui Adam fremătătoare, firele de păr de sub bărbie pe care lama aparatului de ras le ratase. Bărbatul ăsta era bronzat până-n dreptul cămășii, dar, atunci când respira profund, așa cum a făcut când Jina a început să se îndrepte către el, de sub gulerul cămășii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-mi barbă? Și nu doar pentru propria-mi barbă, căci toate luptele se confundau în mintea mea, la fel ca în mintea papei: barba clericilor, sânii goi de pe bolta Sixtinei, statuia lui Moise, cu privirea care fulgeră și cu buzele fremătătoare. Fără s-o fi căutat, am devenit un pivot și un simbol al rezistenței îndărătnice în fața lui Adrian. Văzându-mă cum trec, mângâind cu mândrie smocurile stufoase de pe bărbie, romanii cu chipurile cele mai spânatece făceau să se audă murmure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
distanță de doar o sută de metri, ea era deja mare cât un cal. Gaura dintre picioare i se căsca. Firele de păr îi erau ca niște frânghii. Metri distanță depărtare. Ea era o casă, o grotă zăcând roșie și fremătătoare înaintea lui, în timp ce perdeaua părului i se desfăcea. îi auzi vocea asurzitoare. — De ce să te împotrivești? spunea ea. Cedează, frățioare. Intră. Cedează. Intră. Cedează. Bărbatul se tărî până în grotă. Perdeaua căzu la loc în urma lui, blocând orice sursă de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
coadă, să fiu șeful propagandei și să mă aleg senator de T. Dacă nu adormeam în troleibuz, mă lua somnul imediat ce intram în casă. Aș putea dezvolta acum, când scriu, șiruri de pagini cu visele mele. Multe în acea vreme, fremătătoare, cu deslușiri înălțătoare. Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată relații duplicitare cu ego, nu mi-a transmis niciodată ceva atât de minunat, care să mă facă să rămân îngândurat pe buza sufletului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fetișcană tot roind în jurul lui. Mi s-a părut atât de orbitoare femeiușca aceea, într-o fustiță mai mult decât scurtă, cu o bluză cu decolteu larg, lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era plictisit, poate chiar bolnav. Rostea rar cuvintele, parcă le mlădia voluptuos, cu r-uri parșive, insinuante, cu vocale răsunătoare, perverse și ele. Era ceva fascinant, oriental, în toată atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
necunoscutele toate Îl duc și-l îmbie, mereu mai departe... Încerc să-l opresc din a sa derapare, M-ascultă tăcut, și-ndată dispare... Ca lacrima, roua, picătura de ploaie, Ca vântul năprasnic, ce ramu-l îndoaie; Și-aleargă el însuși, fremătătorul, Spre-a lumilor taină, să afle izvorul... În vise nocturne și fără iubire Ce nu pot descoase ne-nțelesele fire, Așa cum lumina scormonitoare, Ascunsă-n privire, adesea transpare...
DEPARTE MI-E G?NDUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83783_a_85108]
-
spate și umeri, fără să transpire, având grijă ca niciodată paharul unei fete să nu rămână gol. Nu semăna deloc cu singura mea noapte de rebeliune adolescentină, pe care mi-o petrecusem timorată, ghemuită Într-un colț, Îngrozită de mulțimea fremătătoare de la Limelight. Când am terminat de observat priveliștea, Leo Își alesese deja un tip frumos, brunet. Amândoi dansau cu un cuplu hetero frumos ca În reviste, toți patru mișcându-se perfect pe ritm, lipiți unii de alții. Din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru ce stare de spirit anume. În general, Ștefănel trăia În starea de liniște Zanshin, calmul apei netulburate, atent la tot ce se Întâmplă În jurul lui, dar aparent distrat. Era cu totul altă lume decât cea japoneză. O lume mai fremătătoare, mai grăbită, mai superficială, dar și mai aplecată spre noutate. Japonia era Închiderea, China era deschiderea. Dacă vreodată se va descoperi un drum pe mare care să lege Europa de China, se gândi Ștefănel, atunci fără Îndoială China se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]