1,352 matches
-
de fericire sau succes. Dacă vei repeta mereu că ești sănătos și fericit, atunci așa vei fi. Nu este nici o abatere de la această lege universală, este frumos să ne hrănim viziunile, să ne hrănim idealurile, să ne hrănim muzica ce freamătă în inimile noastre, frumusețea care se formează în mintea noastră, să hrănim farmecul gândurilor pure, pentru că din ele se vor naște condiții excelente pentru ca lumea noastră, în cele din urmă să se clădească bine. Nici nu mai știu de când nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular, Încercând să-l piște pe Guido de obraz. Suptă de curentul de aer, mustața acestuia fremăta ca o flamură În bătaia vântului, până când vânzătorul de electronice, cu o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării, Guido a săltat În brațe voluminosul sclav al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poșeta cea nouă și drăguță, cea pe care mi-a luat-o Bruce de Crăciunul trecut, ei bine acum e de fapt penultimul Crăciun, dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The Tron e segmentat, iar centrul orașului freamătă. Asta era Înainte o chestie tradițională scoțiană, dar acum este doar Festivalul de Anul Nou din Edinburgh, Încă un lucru turistic. Mi-e scîrbă de asta. Plec departe de toate, merg pe Leith Walk, trecînd pe lîngă grupuri de tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ar fi putut ascunde de ea. — Un interviu atât de minunat, asta am vrut să zic. Văd deja modul În care să vă prezint. — Aș putea să văd șpaltul? — Ah, nu suntem o publicație săptămânală! Publicul nostru nu poate aștepta. Freamătă, Înțelegeți, pentru ciosvârta lui. Nu-i timp de șpalturi. Oamenii din Londra vor citi interviul mâine dimineață, În timp ce-și iau dejunul. Îl lăsă cu această asigurare asupra interesului publicului, când ar fi putut releva minții lui extenuate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt adesea artificiale, aproape teatrale. Niște prelungiri onctuoase, reflexive, ale creierului unui levantin puturos, amator de matineuri. Dar, acestea fiind spuse, trebuie să recunoaștem că inspirație este cuvântul care definește cel mai bine ce a făcut Carol în continuare. Carol fremăta de nerăbdare. Mai avea de așteptat vreo trei ore. Se dezbrăcase și se masturbase de alte câteva ori, până când reușise să-și tumefieze organele genitale de atâta frecat; cu toate acestea, era abia 16:30. Urcase treptele până la dormitorul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull cu ușurința dată de lubrifiere. Bull se luptă să se rostogolească pe dușumeaua îngustă și acoperită cu ghemotoace de praf a vestibulului pentru a privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să afle despre noua orientare a lui Alan. În trecut, Alan acesta îi refuzase politicos invitațiile de „a se distra împreună“. Numai că acum, îngenuncheat pe pământul gol, cu materialul umed al pantalonilor zgâriindu-i genunchii și cu nările alungite fremătând, Alan cedase, convins că până și într-o fundătură ca Wincanton, Krishna ar fi găsit un mod de a o face lată. Bull hoinărea prin Londra, fără slujbă și cu o nouă perspectivă asupra topografiei orașului. Hoinărise toată ziua, năuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru el idiosincraziile personale și răutăcioase, fără să le pună pe seama lumii nevinovate. Prin urmare, își permitea să cânte și să se bucure. Microbuzul gonea printre câmpurile de un verde crud, într-o zi însorită, de primăvară englezească, și toți fremătau la gândul meciului ce va urma. În vestiar, Bull fusese deosebit de atent să se protejeze. Își pregătise modul de operare cu mult timp înainte. O genuncheră elastică, dintr-acelea purtate în general de sportivi, acoperea cu totul ansamblul format din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în aut de poartă. La început de tot, când ne-am mutat în Drumul Taberei, D 13 semăna cu un vapor ancorat într-un port aproape pustiu. La distanțe măricele se mai zăreau și alte nave, iar între ele, apa fremăta, mângâiată nu de briză, ci de vântul câmpiei, o întindere de noroaie clisoase și gunoi. Dimineața, când pleca la serviciu, mama își vâra picioarele în pungi de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fată sau un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă menită să șteargă ultimii douăzeci de ani ai vieții sale. Ascultînd fanfara, inima Îi bătea cu putere, iar În țeasta lui fragilă de om trecut prin multe fremăta copilăria. — Poftiți să vă-ncercați norocul, domnule, Îl Îmbie pastorul, cu o voce de bariton, călită În atîtea predici. Nu prea am mărunțiș... — Vă dăm treisprezece pence pentru un șiling. Arthur Rowe Își lăsă banii să se rostogolească unul cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gunoaiele din curte. Domnul J.L.B. Matekoni, aici de față, nu-i decât un bărbat. Nu te poți aștepta din partea lui să păstreze casa curată. Menajera căscă ochii și se holbă la Mma Ramotswe cu o ură prost disimulată. Nările îi fremătau de enervare și buzele i țuguiară cu un aer agresiv. — Lucrez pentru bărbatul ăsta de mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Brandy, Rona Barrett - care avea sâni enormi încă de la nouă ani și voia să-i taie cu foarfecele - ea ne zice în prologul cărții sale că e ca un animal, hăcuit și cu toate organele vitale la vedere, strălucind și fremătând, știi, cum ar fi ficatul și intestinul gros. Imagini de felul ăsta, totul picură și pulsează. Mă rog ar putea aștepta s-o coasă cineva la loc, dar știe că n-o va face nimeni. Trebuie să ia ea acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
despre ei. Categoria, asta-i valabil pentru toți oamenii pământului. O, și asta a depășit cu mult scuzele, mamă. Scuze, Doamne. În clipa asta nu-mi mai pare rău de nimic. Sau de nimeni. Nu, sincer, toți cei de aici freamătă să fie incinerați. Sari la etaj. În dormitorul principal, trusoul lui Evie e întins, gata să fie împachetat. De data asta am adus chibrituri cu mine, și aprind marginea tăiată de mână a invitației gravate cu aur, și port invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Încuviință în tăcere, grav, apoi își ridică palmele la înălțimea obrazului și le lovi, încet și moale "plaf, plaf". Tinerii ofițeri izbucniră într-un ropot sacadat, încît momentul delicat fu uitat pe dată. Balbo trase aer în piept, nările îi fremătară, oare așa arăta în carlingă, cu mîna pe manșă ori mai degrabă era imaginea sa în fața oricărei mulțimi care îl asculta?, începu să cuvînteze ritmat, precis, pe un ton de comandă, care nu suportă contrazicerea: "Important, domnilor, important este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care‑ți razi barba, căci imediat țâșnește sângele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sângerează, și inima sângerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decât viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să‑și ia rămas bun unii de la alții, Întrucât fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și‑i lăsă În jos, coborându‑și genele, și ele roșiatice la vârfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta era tot vis? Buzele acelea fremătânde și bărbia tremurătoare? „Decie nu e stăpânul meu!“ se pronunță el, așteptând să audă răgetul leilor. Numai că iată, de cum Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o cergă călduroasă, prefăcându‑se că moțăie, căci erau tare abătute. Vântul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul le sufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
furtuna. Toată lumea dorea să plouă. Adevărul e că Adam nu se mirase de venirea soldaților. Toată luna fuseseră semne prevestitoare ale unei nenorociri de neocolit, Însă parcă numai el le văzuse. Marea se agitase săptămâni de-a rândul, iar pământul fremăta atât cât să stârnească suspiciunea unui cutremur. Într-o noapte, Adam fusese trezit de o asemenea clătinare, iar când se dusese la ușă și privise afară, cocotierii unduiau În toate părțile, cu toate că nu se simțea nici o adiere de vânt. Simțea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o îndemnă, du-te, du-te, du-te. Da, spuse repede în receptor, da, bine. Peste cât timp pot veni? Dincolo de vălmășagul din creier, răzbătu în conștient, ca o alarmă, chipul bătrânei de la etajul întâi, cu nasul turtit de geam, fremătând de curiozitate, dornică să vadă și să știe tot. Din spatele ei, fotografiile de pe pereți, imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mai mult animalele. O faptă deosebită ............................................................... Băiete, nu cumva tu... Da. Îi urmăresc chipul. Privirea lui mă cuprinde larg. Nu-l întreb nimic. Lacrimile șterg imaginile și mâna întinsă cu strângerea ei caldă mă face să simt viața care freamătă în pieptul unui om. Pieptul omului meu... O călătorie interstelară ............................................................... Un bilet lăsat pe birou explică totul: ,, Dragă tată. Documentele sunt în sertarul biroului. Nu te speria. Citește și ai să înțelegi ce s-a întâmplat. Andy este un extraterestru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Rădulescu). A vorbi despre limba română este ca o duminică (N.Stănescu). Limbă veche, de eroi și de statui. 213 Este scrisă pe ulcioare, pe ștergare și pe ii (V.Carianopol). O limbă ca un fagure de miere (M. Eminescu). Freamăt tânăr de pădure. Grai de păsări legănând luceferi (I. Pillat). Alcătuire de cuvinte românești (V. Eftimiu). ,,Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română.” Despre mare: țărmul tristei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi și din munți s-au ridicat Mircea, Mihai, Ștefan și au scăldat în sânge lăcomia lor. Au venit alții. Fecioara cânta cu jale, codrii se zbuciumau, apele fremătau și, ca piatra Carpaților, neamul ei creștea dârz și hotărât. Fecioara ridică buciumul spre lume. Chemarea ei de pace răsună pe întreg pământul. Ioana Vieru, clasa a V-a, Șc. nr.5 Vaslui Imn Patriei Patria nu este o definiție
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]